Diversitatea preocupărilor şi competenţa cu care acţionează în a da lucruri durabile – atât în plan ştiinţific cât şi artistic – confirmă ipostaza sa de cărturar umanist. Lucrările sale în domeniul ciberneticii sunt bine cunoscute în ţară, cât şi peste hotare, iar ca scriitor şi pictor se dovedeşte a fi un om de cultură polivalent. Nu cred că există domeniu cultural, spiritual, în care să nu te surprindă cu informaţia sa şi judecata exactă, fermă. E un împătimit al cunoaşterii şi călătoriile sale peste mări şi ţări sunt propulsate tocmai de spiritul său de şti şi de a transmite experienţele sale în cunoaşterea lucrurilor şi semenilor săi. Cred că aşa s-au născut cărţile sale de drum – de fapt, memorialistice; Singur printre americani (cu varianta engleză; America after America, sau Grecia – Note de călătorie. Spiritul iscoditor l-a condus, evident, spre meditaţie şi analiză şi, de aici, la judecata morală, de mare fineţe şi echilibru. În linia clasicilor? Bineînţeles. Şi aşa a elaborat cărţile: Între două idealuri, Tradiţie sau liberul arbitrru?, AsFORisme. Forma de redare sau cea compoziţională este eseul, în linia lui Montaigne, Montesquieu, dar şi Lessing sau Pascal.

Cărţile de rezistenţă literară sunt însă: Memoriile unui căţel adult şi  mai ales Filosofia unui bolovan. Paleta stilistică e cuprinzătoare şi de o reală forţă expresivă, mişcându-se cu dezinvoltură, atât pe dimensiunea fabulei şi alegoriei, dar şi pe cea a simbolului şi hiperbolei rablesiene. Şi, desigur, ironia ascuţită, satira şi caricatura, sunt mânuite – aşa cum afirmă scriitorul Doru Munteanu în post-faţa uneia dintre cărţi - cu măiestrie de floretist.

 E plăcut scrisul dlui Cristache Gheorghiu; are rafinament şi înălţime. Iar ca portretist, îl recunoşti imediat prin forţa liniilor şi culorilor. Dl. Gheorghiu e un artist-scriitor, care s-a format în timp, cu atenţie şi exigenţă, drept pentru care îl recomand cu toată căldura pentru primirea în Uniunea Scriitorilor din românia, Filiala Braşov, calitate meritată şi exemplară şi pentru tinerii condeieri, cu care comunică într-un evident scop umanist. E normal, aptitudinea şi plăcerea pentru dialog şi verbul ascuţit, tot în sfera clasicist-moralistă îl situează, iar în plan ştiinţific, în fruntea celor ce promovează noul, de unde vine el.

 

Ion Popescu-Topolog

 

Braşov, 16 septembrie 2011