Cristache Gheorghiu

as

FOR

isme

3

(Un fel de cugetări)

Atena, 2016

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

GHEORGHIU, CRISTACHE

asFORisme / Cristache Gheorghiu

ISBN 978-973-0-06480-3

*

Mi-aş face o harpă din nervii mei, dar mi-e teamă că n-aş şti să cânt la ea, aşa cum aş dori.

*

Pentru a te apropia de adevăr, trebuie să admiţi existenţa opiniilor contrare.

*

Utilitatea căsătoriei

Ai la îndemână o persoană cu care poţi discuta politică fără riscuri şi cu sentimentul că problema discutată este ca şi rezolvată.

*

De ce nu ne căim pentru ceea ce suntem?

*

În timpul războiului, nemţii cântau Lili Marlen iar

ruşii Kalinka.

Melodiile războinice sunt propovăduite în timp de pace,

ca pregătire pentru război.

*

Omul este liber, dacă îşi înţelege limitele.

*

Mă simt vinovat pentru umbra pe care o las pe pământ. Mă străduiesc, de aceea, s-o micşorez cât pot. Îmi reuşeşte pe la prânz, dar se lungeşte din nou spre seară.

*

Când judecăm o religie, trebuie să ne gândim nu atât la legendele, miturile, sau cosmogonia avansate de ea, ci la efectele ei pe plan moral, social, psihologic etc.

*

Puţini doctrinari teologi au fost în mod sincer la fel de credincioşi, pe cât au fost unii oameni de ştiinţă. Newton printre ei.

*

Atunci când scrie memorialistică, autorul îşi reanalizează viaţa; propria lui conştiinţa se re-formează.

*

Libertatea absolută este calea spre Paradis?

*

Conform Teoriei a II-a a lui Gödel, orice persoană are nevoie de o altă persoană, pentru a se înţelege pe sine însuşi, care persoană, la rândul ei, are nevoie . . .

În cine să mai ai încredere?

*

Se pare că de la „cool” la cult n-ar fi o diferenţă prea mare.

*

Dictonul “Verba volant, scripta manet” ar trebui actualizat. El era valabil pentru a evidenţia dăinuirea scrisului, faţă de volatilitatea vorbirii. Astăzi, situaţia s-a schimbat; se pot înregistra nu numai vorbele, ci şi imaginea vorbitorului. Astfel, vorbele nu mai zboară.

*

Scormonitul în viaţa şi notiţele nepublicate ale oamenilor celebri este o obrăznicie.

*

Mai mult ca perfectul există doar în gramatică; el se află în închipuirea noastră, nu şi în realitate.
*

Căutaţi o instituţie?

Pe faţada clădirilor scrie mare: ROMANIA, ca şi cum nu am şti unde ne aflăm. Mai jos, cu litere mai mici, se află denumirea ministerului, şi a subdiviziunilor lui. Doar jos de tot, cu litere foarte mici, ce nu pot fi văzute decât de aproape, aflăm denumirea instituţiei, cea care ar fi trebuit să fie prima, vizibilă de la distanţă.

*

Alternative:

Pesimistul: uite că n-am descoperit nimic, pentru că şi alţii au spus acelaşi lucru înaintea mea;

Optimistul: uite că şi alţii au spus acelaşi lucru ca şi mine, deci se confirmă că am gândit corect.

*

Aproape toate viciile sunt puse pe seama bărbaţilor.

Probabil de aceea femeile cer egalitatea drepturilor.

*

Talentat este cel ce execută corect/bine/frumos ceva ce nu l-a învăţat nimeni cum să facă.

*

Nu ştiu dacă asemănarea fonetică dintre „şaman” şi „şarlatan” este întâmplătoare.

*

Americanii chiar cred în democraţie; se vede că nu o cunosc.

*

Grecii au inventat democraţia europeană; europenii au inventat comunismul est-european.

*

Artiştilor „neînţeleşi”

Asemenea preoţilor, recomandaţi privitorilor să creadă în arta voastră, eventual să se roage, nu să le placă.

*

Cândva, era o impoliteţe să trimiţi o scrisoare bătută la maşină. Astăzi este politicos să nu obligi primitorul să se chinuiască să-ţi descifreze scrisul.

*

Cum se dezvaţă omul simplu de igienă? Simplu: se uită la filmele americane, în care eroul – om civilizat - aruncă valiza pe pat, ca semn că tocmai a intrat într-un hotel. Ţăranul român n-ar face aşa ceva. El ştie că patul are o lenjerie curată, ce nu ar trebui să intre în contact cu mizeria acumulată pe valiză în gări şi trenuri, în mod inerent murdare.

*

Se ştie că persoanele care îşi exersează intelectul sunt ferite de boala Alzheimer. În consecinţă, nu pot să mă opun încercărilor lor de a-şi păstra sănătatea, dar nu înţeleg de ce să ne plictisească pe noi cu exerciţiile lor.

*

La bătrâneţe, ceea ce contează este atitudinea.

Fericirea însăşi depinde de ea.

*

Mercur a dat omenirii piatra filozofală, după ce a lichefiat-o.

*

Cum adevărul este complex, doar o parte a lui ne este descoperită. Care parte? Asta depinde de învăţător, care poate fi filosof, preot, sau propagandist de partid.

*

Dacă am greşit, continuarea nu poate fi decât o nouă greşeală.

*

Pentru mulţi, libertatea este egală cu sentimentul copiilor ce chiulesc de la şcoală.

*

La prima vedere, românii sunt necomunicativi şi morocănoşi, în timp ce americanii sunt comunicativi şi veseli. (Te salută cu toţi dinţii) După ce schimbă însă câteva cuvinte, situaţia se inversează: românii devin comunicativi şi sentimentali, iar americanii pragmatici.

*

Copiii care urmează un liceu de artă ajung acolo datorită părinţilor. Ei, copiii, nu au nici o vină.

*

Incultura unui popor se datorează inculturii celor ce ar trebui să-l cultive.

*

Principala menire a părului este să ascundă capul. Fie şi parţial.

*

În România, comunismul s-a privatizat. SUA au tendinţa să procedeze invers.

*

Religia face parte din istoria civilizaţiilor, cu bunele şi relele ei.

*

A aştepta ceva deosebit de la politicieni e ca şi cum ai privi acelaşi film de mai multe ori, în speranţa că va avea un final diferit.

Aceleaşi mecanisme produc aceleaşi efecte, până se strică.

*

Atunci când sunt singur, am uneori dispute cu mine însumi, dar în cele din urmă îmi rezolv diferendele pe cale amiabilă.

*

Când fac topul primilor 10 măgari pe care i-am întâlnit în viaţa mea, nu mă gândesc la cei care mi-au cauzat cele mai mari neplăceri, ci la cei care mi-au trădat aşteptările. Ei au lăsat în sufletul meu o rană.

*

Acasă, în fotoliu, mi se pare că sunt o pasăre care zboară cu gândul peste depărtări. Sunt un vultur care vede lumea de sus şi o judecă.

Atunci când călătoresc, simt că mă târăsc. Chiar şi avionul merge prea încet, iar din contactul cu lumea culeg doar fragmente, uneori chiar cioburi.

*

În cele mai multe cazuri, marii oameni pe care i-a înregistrat istoria oficială au încheiat o perioadă de glorie şi nu au creat-o. Prin faptele lor, unii chiar i-au grăbit sfârşitul. Creatorii au rămas anonimi.

*

Când ni se pare că suntem importanţi, ar trebui să ne gândim la musculiţa drosofila, care încearcă să înţeleagă mecanismele lumii în scurta ei viaţă, al cărei „bing-bang” a început atunci când cineva a scos dopul unui vas cu conţinut în plină fermentaţie şi se va încheia imediat ce dopul va acoperi din nou vasul.

*

„Săracul” Eminovici a cumpărat la Ipoteşti 420 de hectare de teren arabil.

*

Feriţi-vă de jocurile celor puternici.

Ei câştigă întotdeauna.

*

Când sunt obosit şi vreau să mă relaxez, mă ocup de mici treburi gospodăreşti. Atunci soţia spune că sunt harnic.

*

Societatea modernă se îndreaptă către un alt gen de cultură decât cel clasic, semn că undeva s-a greşit. Ar trebui să aflăm unde s-a greşit, pentru ca noua cultură să nu fie doar un nou experiment ratat.

*

O societate este caracterizată de modul în care membrii ei ştiu să se asocieze în anumite domenii.

*

Lumina nu poate fi văzută. Îi realizăm existenţa prin efectul ei, atunci când se reflectă pe obiecte.

*

Unui om cu adevărat rafinat ar trebui să-i curgă alcool prin vene.

*

Cât de lung e un minut depinde de care parte a uşii toaletei te afli.

*

Încercările ţărilor dezvol-tate de a stăvili terorismul este asemenea celor ce ar vrea să-şi crească rezistenţa la alcool în loc să bea mai puţin.

*

Toţi cei care încearcă să îmbunătăţească un sistem sunt refulaţi de cei ce profită de erorile sistemului.

*

Orice femeie doreşte să devină jumătatea mai bună a bărbatului.

*

M-am lăsat de fumat.

N-a fost uşor; a trebuit să lupt cu mine însumi. Sunt fericit şi mândru că am învins. Dacă n-aş fi fumat niciodată nu aş fi cunoscut bucuria de a mă fi lăsat.

Este nevoie să treci prin încercări pentru a te bucura de viaţă.

*

Stalin:

- „Câte divizii are papa?”

*

Înţeleg că nu înţelegi, dar nu înţeleg cum poţi să vorbeşti despre ceea ce nu înţelegi.

*

Simbolul cifrei 2 derivă din semnul întrebării, ca răspuns la prima problemă:

1 + 1 = ?

Între timp, oamenii au inventat simboluri mai sofisticate, pentru nedumeririle noastre tot mai mari.

*

Unele lucruri făcute de români sunt ca un automobil bine făcut, dar căruia îi lipseşte o roată. În urma îmbunătă-ţirilor, i se pune o roată de căruţă.

*

A înţelege avea sensul iniţial şi de a cuprinde. Asta nu înseamnă că tot ce cuprinzi trebuie să înţelegi.

*

Orice acţiune produce o reacţie de sens contrar.

Orice idee naşte cel puţin o idee opusă.

(Şi nu vom şti niciodată care dintre cele două idei ar fi fost mai bună.)

*

De Buna Vestire (25 martie) vin berzele; cele care aduc copii gata făcuţi.

*

Nimeni nu-ţi poate lua trecutul. El e acolo, când vrei şi când nu vrei. Închizi ochii şi-l vezi.

Deschide-i cu atenţie!

*

Prostia este mai evidentă la cei bogaţi. Săracii, în lupta pentru existenţă, capătă o abilitate, care-i face să pară isteţi.

*

Orice mare demagog a fost mai întâi un mic mincinos.

*

Ajunul sărbătorilor este mai important decât sărbătoarea propriu-zisă, pentru că, în ajun, cu prilejul pregătirilor, omul se apropie mai mult de sacru. În timpul sărbătorii, se ia cu petrecerea şi uită pentru ce petrece.

Morala: fă astfel încât fiecare mâine să fie o sărbătoare; te vei bucura că azi este ajunul ei.

*

Statul de drept, ca şi economia socialistă centralizată, au la bază ideea de perfecţiune a unui sistem conceput de om. Aceeaşi utopie.

*

Upanişada

upani-şade

vino să şezi lângă mine, să upani-sezi.

*

Frumuseţea este superficială; urâţenia nu.

*

Nu putem aprecia talentul unui viitor scriitor după modul în care caligrafiază în cursul primar.

Ideea este valabilă în toate domeniile.

*

Orice instituţie este organizată pentru a rezolva probleme determinate, aprioric stabilite. Ea nu este pregătită să rezolve probleme noi. În faţa lor, funcţionarii sunt refractari.

*

O economie puternică acoperă gafele politicienilor iar populaţia continuă să aibă încredere în administraţie. Într-o economie slabă, efectele sunt dramatice, oamenii nu mai au motivaţia muncii, apar tendinţe centrifuge şi căderea se accentuează.

*

Educaţia începe cu basmele copilăriei. Adaptarea la o societate cu alte tradiţii, cu alte cutume, deci cu alte basme, explică efectele psihice negative, frecvente în societatea actuală.

Similară este şi situaţia persoanelor în vârstă, care nu au sesizat la timp modificarea obiceiurilor.

*

Fiecare doctrină conţine sâmburele doctrinei contrare: raţionalismul a născut socialismul şi comunismul.

*

Oamenii se unesc în faţa unui pericol iminent.

Binele îi separă în orice situaţie.

*

Ultimul obiectiv: luptăm pentru drepturile omului.

Fiecare luptă pentru dreptul lui, împotriva dreptului altuia.

La luptă, băieţi!!!

*

În limba română, verbul „a uita” este identic cu „a se uita” (a privi). Înseamnă că doar românii cunoşteau legenda cu Orfeu, care a uitat condiţia de a nu se uita în spate, pierzând astfel şansa de a o readuce pe Euridice pe pământ.

*

Băile de nămol sunt bune pentru că obişnuiesc organismul cu pământul.

*

Schimbările sociale sunt asemănătoare deplasării unei turme. Orice cotitură se realizează lent, în curbe largi. Schimbarea bruscă nu este posibilă, pentru că animalele s-ar călca în picioare.

*

Ar fi timpul să ne unească şi bucuriile, pentru că necazurile ne-au unit destul.

*

Este suspicios cel care obişnuieşte să-i înşele pe alţii. El se gândeşte că şi alţii vor să-l înşele pe el.

*

Avem politicieni care calcă în gropi şi când stau pe loc.

*

Numai bolile se transmit; sănătatea nu.

*

Nu e creştineşte să crezi că sfârşitul lumii este previzibil. Creştineşte este să te comporţi astfel încât sfârşitul lumii să te găsească în regulă, indiferent când va veni. Prezicerile sunt non-creştine.

*

Scopul literaturii este să zgândărească cititorul, nu să filosofeze în locul lui.

*

Ţăranul era corect în satul lui, pentru că se temea de judecata opiniei publice locale.

Nu se mai teme de nimic după ce a devenit „orăşean”.

*

Prieten este cel căruia îi dai telefon fără motiv.

*

Pe un duşman îl respecţi pentru că îi recunoşti calităţile. Obiectivele lui îl fac să-ţi fie duşman. Anulând obiectivele, poate deveni prieten.

*

O greşeală făcută în direcţia bună poate fi o mişcare genială.

*

orto(dox)

meta

para(dox)

*

Pentru unele tinere, frumuseţea este ca un cadou, constând dintr-un bilet de intrare la un spectacol. Odată intrate însă, sunt preocupate să-şi afişeze toaletele şi scapă mesajul spectacolului.

*

Cei ce nu reuşesc în mediul social în care se află, vor căuta să obţină satisfacţii pe alte căi şi devin invidioşi pe ceilalţi. Dacă – prin jocurile sorţii – obţin un post important, îşi vor folosi puterea împotriva foştilor colegi şi, în general, în dauna profesiunii.

*

„Fiecare tiranie suferă de boala neîncrederii în prieteni” – spune Eschil. Eroare!

Dimpotrivă, în funcţie de interese, tirania creează relaţii puternice de apropiere sau respingere între indivizi, în timp ce libertatea naşte neîncrederea că prietenii îţi vor „fura” ideile şi afacerile şi vor progresa înaintea ta.

*

Păcatul grecilor nu este mare pentru că sunt aşa cum sunt, ci pentru că se îndârjesc să rămână aşa.

*

Orice fiinţă există pentru a asigura continuitatea speciei din care face parte. Obiectivele vieţii oricărui individ însă – mai ales ale omului – sunt cu totul altele.

*

„Cei ce îl caută pe Dumnezeu îl găsesc”, spunea Pascal. Fiecare om însă îl concepe pe Dumnezeu în felul său, astfel că nu are nevoie să-l caute prea mult.

*

Noi putem cunoaşte numai unele legi de funcţionare a naturii, nu şi programul prin care ea se auto-generează.

*

Rezultatul imaginaţiei este o combinaţie de elemente imaginate în prealabil sau deja cunoscute. Ea nu apare din neant.

*

Geoffroy: „Omul a început prin a fi vierme.”

Poate era un fluture frumos, dar şi-a pierdut aripile.

*

Interacţiunea părţilor şi nu simpla lor coexistenţă este cea care îi dă întregului adevărata semnificaţie.

*

Viaţa poate inversa valorile. Copiii inteligenţi sunt îndrumaţi să devină buni profesionişti. Cei mai puţin dotaţi devin şefii primilor.

*

Din inepţiile comuniste:

„Cunoştinţele de filozofie l-au ajutat pe Spinoza să devină un bun şlefuitor de lentile.”

*

Când eram tânăr, apropierea de fete era dificilă, pentru că majoritatea puneau la îndoială bunele mele intenţii. Astăzi, se întâmplă ca ele se intre în discuţie cu mine. Sunt considerat inofensiv.

*

Nu poţi înţelege credinţa altor popoare, dacă încerci s-o interpretezi în termenii credinţei tale.

*

Se afirmă că rostul îmbrăcămintei ar fi acela de a ne acoperi. Poate, dar nu în întregime.

*

Evoluţia eticii omenirii poate fi urmărită prin evoluţia modei.

*

Europa nu este interesată de mizeria din România, ci de mizeria pe care România o răspândeşte în Europa.

*

Demnitar nu este masculinul de la demnitate.

*

Toţi oamenii sunt egali la prima vedere.

Diferenţa se vede la a doua.

*

Oamenii sunt egali în faţa legii; nu şi în spatele ei.

*

La bătrâneţe „Life is nice”, dacă ai simţul umorului.

*

E convenabil să fii porumbel, dacă nu ai propria ta statuie.

*

Lumea merge înainte.

Nimeni nu ştie însă încotro.

*

Afirmaţiile dure, sunt evitate fiindcă nu convin tuturor. „Îmblânzite”, devin plate.

*

Nu încerca să continui răspunsul la o întrebare – fie ea şi tehnică – dacă cel care ţi-a pus-o te-a întrerupt cu o altă întrebare, înainte ca tu să fi terminat explicaţia. Nici nu ştii ce-ţi poate reproşa.

*

Cultura = un mănunchi de idei re-inventate permanent, scrise şi re-scrise, mereu repovestite şi niciodată terminate.

*

Snob nu are legătură cu nobleţea, ci cu lipsa ei. Cuvântul vine de la prescurtarea expresiei franceze „sans noblesse”.

*

Persoanele cu puţine cunoştinţe fac cu uşurinţă legături între domenii diferite şi pot sugera chiar idei noi. Informaţiile exacte, în schimb, sunt ca bolovanii: nu se leagă.

*

Despre domnul, pe care tocmai l-am cunoscut, am aflat de la doamna care mi l-a prezentat, că are un cap luminat. I-am dat dreptate: roiesc fluturii în jurul lui.

*

Şi gaura este un fel de zidire.

O zidire în jurul ei.

*

Teratologia (studiul monştrilor) nu se predă la nici o facultate şi asta explică eşecurile noastre în societate.

*

Manole şi-a zidit iubirea, nu un corp. Basmul vrea să spună că el, ca orice creator, se consumă, sacrifică ceva din fiinţa sa, zideşte o parte din sufletul său în opera ce o creează.

*

Suntem asemenea lui Pygmalion: iubim doar propriile noastre creaţii.

*

Proştii se bucură de o protecţie aparte din partea destinului. Unora le este suficient un protector bine plasat pe pământ.

*

În compania semenilor, necazurile se estompează.

*

Fotoliul mi se pare una dintre cele mai dăunătoare invenţii. El este cauza celor mai multor boli.

*

Se spune că Londra este capitala puterii subtile, datorită influenţei financiare. Atena ar putea concura la titlul de capitala puterii sterile.

*

În Evul Mediu, majoritatea medicilor erau şi notari – o combinaţie foarte eficientă pentru redactarea testamentelor.

*

„In vino veritas”

De aceea se recomandă să fie băut cu măsură.

*

Aflată între ţări mai puternice, duşmanii de ieri au salvat România de duşmanii de alaltăieri.

Astăzi, ar trebui ca cineva să ne salveze de noi înşine.

*

Farmecul unor femei

poate fi ceva între

vital şi letal.

*

„In medio stat virtus”. Greşit ! Între o afirmaţie şi opusul ei nu se află nimic. Citarea în latină a expresiei „Adevărul se află la mijloc” este doar o modalitate diplomatică de a spune interlocutorilor că nu au dreptate. Nici unul dintre ei!

*

Efectele matriarhatului: ne spălăm pe mâini după ce am fost la toaletă, deşi bărbaţii ar trebui s-o facă înainte.

*

Cacofonie conjunctivă – termen pentru adăugarea unui „şi” după orice cuvânt ce se termină în „ca”.

*

Astăzi regretăm pierderea monumentelor valoroase, construite în trecut. Mă întreb: care dintre monumentele epocii noastre vor fi regretate de către urmaşii noştri? Ce ruine vor atrage turişti?

*

În varianta originală a lui Haydn, melodia, care a devenit imnul Germaniei, este tristă.

*

Aud de multe ori în autobuze reproşul pasagerilor la adresa şoferului: „Parcă ar transporta cartofi”. Sunt convins că ar conduce cu mai multă grijă, dacă ar transporta cartofii lui.

*

Brânza proaspătă de vaci se prepară din lapte învechit.

*

Pentru multă lume, industrie înseamnă maşini. Puţini realizează că maşinile au fost construite după organizarea riguroasă a muncii manuale.

*

Panselele înfloresc primăvara. Se pare că francezii au constatat că oamenii gândesc mai mult în acest anotimp, de unde şi verbul „penser” şi, prin imitaţie, franţuzismul „panseu”, din limba română. Biologii au descoperit că hormonii zburdă în mod deosebit în timpul primăverii. Iată deci că francezii au dreptate, cel puţin în cazul celor ce judecă cu hormonii.

*

Confucius: „A vorbi înseamnă a semăna; a asculta înseamnă a culege”.

Parafrază: culegi ce ai semănat vorbind.

*

Întrebările fără răspuns sunt de cele mai multe ori întrebări greşite.

*

Toţi oamenii sunt egali.

Cultura îi diferenţiază.

*

Cine crede că ştie toate răspunsurile şi-a pus prea puţine întrebări.

*

Se spune că ignoranţa este ca noaptea. Adevărat, deşi în cazul unora poate părea frumoasă, ca un cer cu stele, când nu vrei sau nu poţi să vezi realitatea din jur.

*

Mulţi dintre cei ce se grăbesc să răspundă nu au înţeles sensul întrebării.

*

Există oameni cu o biografie remarcabilă. Alţii lasă în urma lor o operă remarcabilă. Alţii nu au de nici unele. Aceştia vor să fie remarcabili pur şi simplu. De obicei, reuşesc să fie doar simpli.

*

Oricât de viu colorate ar fi tablourile, viaţa este redată mai bine în sculptură. Marmura rece şi albă prinde mişcarea.

*

Cele mai multe şi mai grave deformări ale limbii nu vin de la ignoranţi, ci de la semidocţii cocoţaţii în posturi necuvenite.

*

Avem mai multe cuvinte pentru verbul „a bate” (a lovi, izbi, lupta şi multe altele) şi doar unul pentru „a iubi”.

*

În majoritatea cazurilor, medicii vor depista bolile la care se pricep ei cel mai bine şi nu suferinţele pacienţilor.

*

Şcoala nu te face creator. Doar în recreaţie (re-creare) poţi încerca.

*

Toate mitologiile prezintă organizarea socială a timpului lor ca fiind monarhie. Aceasta este deci evoluţia naturală. De ce credem noi, cei moderni, că suntem mai deştepţi decât natura?

*

Cei care cântă fără să încânte s-ar putea să ne cânte pe undeva.

*

Lumina ce vine din trecut îţi luminează calea, viitorul. Lumina ce-ţi vine din faţă doar de orbeşte.

*

Adevărul se află în sâmbure, nu în floare.

*

Să nu ai încredere în poveştile din prima zi de după 1001 de nopţi …. albe.

*

La greci, zeul războiului era un bărbat: Ares. Înaintea lor, egiptenii ştiau bine că responsabil de aşa ceva nu poate fi decât o femeie: Sekmet. Este asta o evoluţie, sau o involuţie?

*

În Bucureşti, Şoseaua Viilor se termină la cimitirul „Belu”

*

România este considerată Grădina Maicii Domnului. Probabil de aici vine expresia „Mare-i grădina ta, Doamne!”.

*

De la erudit la erodat nu este o diferenţă prea mare.

*

Arta sponsorizată de Mecena şi ceilalţi a progresat; cea sponsorizată de stat decade.

Şi nu numai arta.

*

Am citit ce a scris Xxxx, dar nu ţin minte nimic. De ce i-aş memora numele?

*

Sunt prea bătrân pentru acest secol; aveam deja 63 de ani, când el abia se năştea.

*

În mitologia egipteană a existat un zeu al adevărului. Thoth era numele lui.

Unele idei nefolositoare au fost abandonate.

*

Filosofia lui Platon s-a fondat pe eşecul democraţiei.

Dar noi nu învăţăm nimic de la Platon, fiindcă era platonic.

*

Căutarea frumosului este asemenea oscilaţiilor unui pendul. Dacă s-a oprit, nu înseamnă că am atins perfecţiunea.

De vină este creativitatea noastră, care a încetat să mai impulsioneze oscilaţiile.

*

Când zeii vor să te pedepsească, îţi împlinesc dorinţele – a spus cineva.

Stoicii spun că nu trebuie să-ţi doreşti nimic, pentru a evita suferinţa. Preoţii spun că trebuie să îndeplineşti doar dorinţele zeilor. Politicienii au coborât cerul pe pământ şi vor să ascultăm doar dorinţele lor, nişte zei mai mici. Democraţii vor ca şefii să asculte dorinţele vulgului.

Oare chiar nu există şi o cale raţională?

*

S-a încetăţenit ideea că fascismul ar fi ceva opus democraţiei. Fals! El este unul dintre primele produse ale democraţiei. Un rebut, desigur, dar rezultat al ei. Hitler a fost ales prin alegeri libere şi s-a bucurat iniţial de un larg sprijin popular. Iar termenul vine de la latinescul „fascie” şi este un stil de luptă, preluat de la greci, caracterizat prin solidaritatea soldaţilor ce luptau în grupuri compacte, umăr la umăr.

*

Un partid al beţivilor ar fi mai greu de înfiinţat, dar ideea că într-un anume partid ei sunt agreaţi ar aduce multe voturi.

*

E suficient să atingem mâna persoanei iubite şi ne simţim bine. Doar la atingere palmelor, fără să ne spunem nimic.

Reciproc, unele persoane ne provoacă repulsie chiar şi numai la gândul că ne-am putea atinge din întâmplare.

*

Orice idee – oricât de tâmpită – prinde, dacă în spatele ei se află o instituţie (partid sau orice altceva) suficient de bine organizată.

*

Suntem bucuroşi de ceea ce ştim şi le suntem recunoscători celor ce ne-au învăţat ceea ce ştim. Asta-i foarte frumos! Nu-i condamnăm însă pentru că nu ne-au învăţat ceea ce ar fi trebuit să învăţăm, fiindcă nu ştim ce ar fi trebuit să ştim.

*

Unii ne vorbesc despre Dumnezeu, alţii despre iubirea aproapelui, de parcă vor cu toţii să ne smulgă din lumea reală.

*

Amiciţia cea mai durabilă este cea în care acceptăm şi chiar savurăm ironiile reciproce, ca pe o dovadă de spirit.

*

De la o anumită vârstă, profesioniştii din ştiinţele exacte devin mai mult sau mai puţin filosofi. Reciproca nu este valabilă.

*

Trebuie să găseşti intersecţia dintre ce vrei, ce poţi şi ce vor alţii de la tine.

*

Putem face oricâte paralele între diferite situaţii – politice, sociale, personale sau de orice alt fel – cu condiţia ca ele să nu se întâlnească niciodată, fiindcă de asta sunt paralele.

*

Numai iarba simte gustul pământului. Noi simţim gustul ierbii, dacă e bine spălată.

*

Primii creştini au fost şi ultimii. Următorii au fost cumpăraţi de către politicieni şi folosiţi ca instrumente de manipulare.

*

Jean Jacques Rousseau le spunea polonezilor: „N-o să-i puteţi împiedica să vă înghită, dar măcar faceţi în aşa fel încât să nu vă poată digera”. Se întâmpla înainte ca Polonia să dispară de pe harta Europei. Acum, că au revenit, putem spune că au reuşit. O naţiune mândră.

România? O ţară ce poate fi manipulată. I-am lăsat şi pe ruşi şi pe unguri să ciopârţească ţara cum au vrut ei.

*

Cultura: voal sau conţinut?

*

Eşti cineva doar atunci când lumea se împiedică de tine.

*

Românii glumesc, ceea ce e foarte bine.

Rău e că se mulţumesc cu atât.

*

Limitele omului sunt incluse în el.

*

În discuţia cu un intelectual avem împreună un subiect, pe care îl dezbatem. Atunci când mă aflu în prezenţa unui om simplu, relaţia mea cu el este mai complexă, pentru că el reprezintă pentru mine tradiţia, cultura zonei din care provine, chiar dacă el n-o poate exprima. Trebuie să ghicesc ce gândeşte.

*

În drumul spre Bucureşti, călătorii tac; fiecare se gândeşte la problemele ce le are de rezolvat în capitală. În schimb, de la Bucureşti în orice direcţie, toată lumea vorbeşte relaxat despre orice.

*

Se afirmă că englezii sunt reci, fără sentimente. Dar la evenimentele majore – vesele sau triste – se adună cu miile. Funeraliile Dianei au fost urmărite de milioane de oameni.

*

În limba greacă, crama (κράμα) înseamnă amestec. Noi credem că acela este locul unde se poate găsi un vin bun, deşi este botezat, probabil pentru că a primit un nume nemeritat.

*

Marile decizii politice se iau pe înserat, fiindcă atunci umbra este mai mare şi decidenţii se cred mai importanţi.

*

Copiii exersează tot felul de activităţi nefolositoare, ca mersul pe bicicletă, cu rolele şi altele chiar mai periculoase, în locul bastonului, singurul sprijin util la bătrâneţe.

*

Interesele monarhilor nu sunt identice cu cele ale marilor magnaţi financiari.

Monarhia are nevoie de stabilitate. Stabilitatea, poate aduce bani; banii singuri nu aduc stabilitate. Dimpotrivă!

*

Evoluţie: în urmă cu câţiva ani, la o căutare pe Internet cu „Levi-Strauss”, aflam despre Claude Levi-Strauss, antropolog, părinte al structuralismului.

Acum, numele marelui savant este acoperit de reclame pentru blugi.

*

Ţările care încearcă să se apropie de principiile democraţiei autentice nu reuşesc să depăşească starea de subdezvoltare. Cele avansate, în schimb, ştiu să jongleze cu ea.

*

Câţi români ştiu că Ioan Moraru este singurul conaţional laureat al Premiului Nobel? George Emil Palade şi, mai nou, Herta Muller sunt de origine română, dar premiaţi ca cetăţeni de naţionalitate americană şi respectiv germană. Ioan Moraru, laureat al Premiului Nobel pentru Pace în 1985 a rămas român până la moarte.

*

Greaca veche - o limbă moartă - este mai vie decât cea modernă; în lumea ştiinţifică, ea are mai mulţi cititori.

*

Sunt un bucătar talentat,

dar nu ştiu să gătesc.

Serios!

*

Poezia are scântei.

Proza vrea să facă lumină.

Filosofia vrea şi ea să facă lumină, dar îi lipseşte scânteia de pornire.

*

Unii mă acuză că nu am memorie bună.

Nu e adevărat.

Eu nu ţin minte să fi uitat ceva.

*

În vizită la Eforie Sud, am constatat că cei mai mulţi locuitori ai oraşului ştiau că urbea lor s-a numit pentru puţin timp Vasile Roaită, dar nu şi mai vechea denumire, Carmen Silva.

*

Deşi în societate ar trebui să plecăm de la un numitor comun, cei mai mulţi dintre noi caută cel mai mic multiplu comun, în speranţa că el va deveni unul mare şi personal.

*

Post-modernismul este mai grozav decât modernismul, tot aşa cum în politică, post-comunismul este o formă mai nouă de comunism.

*

Povestea este ceva ce precede vestea, o urmează sau se referă la ea?

*

Etimologia unor cuvinte după modelul filologilor români: de la englezescul ceapă, prin influenţă bulgară, s-a ajuns în limba română la usturoi, deşi termenul neaoş era praz.

*

Prea multa siguranţă de sine produce accidente. Statistica anului (am uitat care) arata că cele mai multe accidente auto au avut loc în Portugalia, în timp ce ţările scandinave, cu tot poleiul, s-au remarcat cu cele mai puţine. Ne-am fi aşteptat sa fie invers, dar…

*

Strop cu strop, apa cade din cer. Rezultatul: inundaţie.

*

Aproape orice poate fi considerat ca având valenţe estetice, cât timp nu este privit de aproape.

*

Dacă totul este prescris, aşa cum pretind unele religii, înseamnă că pot face tot ce-mi trece prin minte, fiindcă aşa este prescris. Eu nu am nici o vină.

*

Teoria sovietică: omul poate fi redus la ceea ce mănâncă. În iarna 1932-1933, în Ucraina, au fost masacraţi prin foamete peste 7 milioane de oameni. I-a redus de tot.

*

Bucură-te de ceea ce ţi se întâmplă; depinde de tine dacă va fi sau nu de bun augur.

*

Ficţiunea la ea acasă. Mark Twain declară în autobiografie că aproape tot ce a scris reprezintă persoane şi întâmplări reale. (Paginile 9, 12, 13, 25 şi multe altele.)

Iată un om sincer!

*

Un mare savant a spus că „ne place să mângâiem femeile în zona în care bărbaţii purtau o sabie. Se pare că este un reflex: vrem să ne asigurăm că sabia lipseşte.” Sărmane naiv! O sabie există întotdeauna, dar nu acolo unde o cauţi. Şi încă la o femeie…

*

La indicaţia ocupanţilor sovietici, denumirea „Oraşul Stalin” trebuia atribuită Sibiului. Exista însă salamul de Sibiu, cu reputaţie internaţională şi sintagma „salam de Stalin” nu a fost acceptată. A căzut pacostea pe Braşov.

*

Romantism: citeam undeva că iubirea ar fi starea în care cel ce iubeşte vede cu ochii celui iubit. Înduioşător! Dar dacă cel iubit iubeşte în taină pe altcineva?

*

Nu ştim să ne raportăm la valorile occidentale. Ne mândrim că, înainte de al doilea război mondial, eram grânarul Europei. (În traducere liberă, proştii Europei). Grâul este cultura leneşilor; între semănat şi cules nu trebuie nici măcar prăşit. Ţările avansate îşi cultivau pământul mai inteligent.

Ce-i drept, şi mai înainte, Bărăganul era necultivat.

*

Vechimea Greciei este aproape egală cu cea a SUA. Doar 45 de ani diferenţă. SUA şi-a dobândit independenţa în 1776 şi Grecia 1821. Alte asemănări nu am găsit.

*

Pe unde am umblat eu, am observat că soarele apune în aceeaşi zi în care a răsărit. Să mai spună cineva că nu am spirit de observaţie . . .

*

Diferenţa dintre tradiţie şi prejudecată este dată de unghiul din care priveşti.

*

Odată cu mersul biped, omul îşi înalţă capul spre cer, către zei. Din nefericire, se ridică prea puţin deasupra unei tufe.

*

Cuvântul „uzină” vine de la „bucătărie” (κοúζινα în greacă), adică locul în care se produce ceva.

*

Piesele lui Eugen Ionescu „Cântăreaţa cheală” şi „Lecţia” se joacă la „Theatre de la Hushette”, din Paris, în fiecare stagiune, fără întrerupere din 16 februarie 1957.

În România …

*

Şmecherul este un om de ştiinţă; el îi „ştie” pe toţi.

*

Unele iubiri se estompează, pe măsură ce partenerii se cunosc mai bine şi se plictisesc reciproc. Altele se consolidează, mai ales atunci când cei doi formează o echipă. Nu succesul îi uneşte, ci lupta comună cu greutăţile vieţii.

*

Nevoia e contrariul voii?

*

Înainte vreme, lumea satelor asculta muzică la hora duminicală. Astăzi, tineretul merge la discotecă şi ascultă muzica înregistrată la case de discuri. Selecţia naturală a dispărut. Acum, ea se face în instituţii specializate. Se ştie însă că, odată cu instituţia, apare corupţia şi celelalte. Care este viitorul muzicii, al artei în general?

*

Corectitudinea se raportează la un cod de legi, norme, cutume, valabil într-o comunitate.

Greşim considerându-i incorecţi pe cei din alt mediu social. Ei au un alt cod.

*

Luciditate vine de la lumină; deşi pe întuneric se poate gândi mai bine.

*

E bine că au apărut manuale alternative de istorie.

Ele ne atrag atenţia că istoria scrisă este altceva decât istoria reală.

*

„Omul este în cel mai înalt grad o fiinţă istorică”. Evident, această exprimare a lui Berdiaev are în vedere istoria reală.

Mă gândesc: cum ar arăta omul dacă ar fi un produs al cărţilor de istorie?

*

- Se spune „dis de dimineaţă”. De ce nu se spune şi „dis de seară” sau „dis de noapte”?

- Poate pentru că, în unele cazuri, „dis” indică o disfuncţie (discordanţă, disonanţă etc.) Sculatul prea devreme este şi el nefiresc.

*

La „Cimitirul vesel” de la Săpânţa:

Important e epitaful; morţi mai găsesc.

*

Valurile de aplauze încurajează pe dictator să se creadă genial.

*

O carte bună ridică întrebări.

Feriţi-vă de scriitorii care dau răspunsuri la întrebări nepuse.

*

Literatura, dacă tot s-a democratizat, ar trebui segmentată după categoriile social-culturale ale cititorilor.

*

Dostoievschi a avut norocul să moară la timp. Succesul lui a fost atât de mare, încât ar fi urmat detractările cusurgiilor şi ale invidioşilor, mai ales într-o tară estică.

*

Ar trebui să mulţumim regimului pentru libertatea de a-l înjura.

*

În lucrarea „Imperiul Mongol şi Gingis Han”, Jean-Paul Roux afirmă că, pe o pâslă găsită la Noin Ula, în Mongolia, este pictată o uniune sexuală dintre o pasăre fabuloasă şi o cornută (pagina 14). Evident, pasărea este cea activă.

Se poate specula: societăţile mobile, fecundează societăţile sedentare.

*

În antichitate, animat şi inanimat avea drept criteriu mişcarea. De aceea animalele erau considerate fiinţe, în timp ce plantele nu. Astăzi, delimitarea nu ne mai este atât de clară.

Diferenţele dintre mâncare de post şi de dulce, dintre vegetarian şi normal ar trebui reanalizate.

*

Ficţiunea este necesară pentru copii şi pentru persoanele neantrenate în dezbateri de idei. Pentru cei cât de cât exersaţi în discuţii teoretice pe subiecte abstracte, ficţiunea este o pierdere de timp.

*

La începutul şederii sale în Paris, Constantin Brâncuşi a fost paracliser la biserica „Sfinţii Arhangheli”, de pe strada Jean Le Beauvais numărul 9 bis.

Nu putea să devină preot, aşa că a devenit celebru.

*

Sfântul Augustin admitea că pământul este rotund, dar şi-l închipuia ca o sferă, care pluteşte pe apă, din care doar o treime se află deasupra şi poate fi locuită. N-a greşit prea mult. Acum, se pare însă că bila a început să se rotească.

*

„Viclenia” bunului dascăl: îţi dă, fără să-i dai. Abia peste ani realizezi că ceea ce ţi-a dat a fost un fel de cal troian, fiindcă ţi-a inoculat modul lui de gândire, dacă nu cumva te-a făcut un epigon al lui.

*

Trecerea prin viaţă poate fi o petrecere, dacă nu o transformăm în chef (cum ar fi spus Noica). Rămâne expresia „chef de viaţă”.

*

Încadrăm unele activităţi în domeniul ştiinţelor, altele în cel al artelor. A vorbi despre o abordare artistică a unei activităţi ştiinţifice, sau despre una ştiinţifică a unei activităţi artistice, înseamnă să nu cunoşti cum trebuie nici unul dintre cele două domenii. Ştiinţa literaturii este şi ea o aberaţie de acest gen.

*

Este răspândită credinţa unora că morala, etica în general, sunt obstacole în calea realizării unor interese. Dar regulile moralei au fost emise tocmai pentru a proteja interesele majore ale societăţii. Rezultă că avem o problemă, dar nu cu morala, ci cu interesele, cu modul în care am eşalonat priorităţile sociale şi cele personale.

*

Religiile orientale cer credinciosului să aplice în viaţă cerinţele credinţei sale. El nu se roagă ca Dumnezeu să facă ce nu face el şi să-l ierte pentru ceea ce face împotriva voinţei lui Dumnezeu, ca în practicile creştinilor.

*

Important este ce ştii, nu cât ştii; de aceea, principala calitate este selecţia. Să ştii ce să uiţi, pentru a nu-ţi încărca memoria cu informaţii inutile.

*

Un con sprijinit pe vârf şi cu baza în sus nu poate sta în această poziţie.

Conducerea de către cei mulţi a celor puţini - aşa cum gândesc socialiştii societatea omenească - este o aberaţie.

*

Spre deosebire de muzica populară, unde lumea s-a emancipat şi - cu riscul pierderii tradiţiei – tineretul nu mai merge la horă ci la discotecă, în literatură tendinţa este inversă: de coborâre a nivelului la puterea de înţelegere a maselor, fiindcă azi au învăţat cu toţii să citească.

Muzica se emancipează, în timp ce literatura se democratizează.

*

Rahatul rămâne rahat, indiferent cine îl consumă.

*

Subiectele literare sunt – prin natura lor – dinamice. Eroii evoluează, unii îmbătrânesc sau chiar mor.

În artă, tablourile, statuile sunt statice. Ele sunt înfăţişări ale unor idealuri.

*

Surâsul Giocondei este interesant doar împreună cu privirea ei. Asocierea lor este cea care dă privitorului un sentiment ambiguu, creează nelinişti. Gioconda lasă impresia unei persoane care a văzut şi ştie multe, ne cunoaşte bine şi ne compătimeşte pentru pretenţiile noastre absurde.

*

Toiagul lui Moise era idee. La ieşirea din Egipt, el era încă tânăr, viguros, nu avea nevoie de baston la mers. Lemnul noduros ce-l purta avea valoare de simbol. Cu el lovea piatra din care făcea izvor.

*

Inelul cu piatră simbolizează stigmatul pe care Prometeu a fost obligat să-l poarte după descătuşare: el reprezentă lanţul cu care Prometeu fusese legat de piatra muntelui.

Verigheta – inelul fără piatră – este doar lanţul. Fără piatră, el nu te leagă de nimic; te împiedică doar să alergi.

*

Narcis a murit de durere, pentru ca nu putea atinge ceea ce iubea: propriul său chip, reflectat în oglinda apei, ce se tulbura la orice atingere.

Odată cu inventarea oglinzii, noi ar trebui să fim nemuritori. Am inventat însă alte dureri.

*

Dacă paradisul originar a fost pierdut prin cunoaştere, avem şansa acum, în mileniul trei, să-l regăsim prin ignoranţa către care ne îndreptăm.

*

Nu Dumnezeu ne-a creat pe noi, ci noi l-am creat pe Dumnezeu, pentru ca să ne justificăm existenţa.

*

Hoţia a fost condamnată încă din preistorie. Orice legislaţie, începând cu cea a lui Hammurabi, a avut prevederi speciale împotriva ea. Cu toate acestea, astăzi se fură mai mult ca oricând. E clar că nu de legi avem nevoie, ci de bun simţ.

*

Lipsa punctualităţii = lipsă de urbanism.

*

În desenul difuz al tablourilor impresioniştilor, ochiul minţii vede mai bine, mai profund decât în cele realiste, foarte exacte.

*

Rostul literaturii este să stimuleze gândirea.

*

Reabilităm omul,

reaşezându-l printre animale.

*

În haos, omul a creat ordinea; inclusiv labirintul.

*

La întrebările puse în întuneric, e mai bine să nu răspunzi. Înţelept şi capabil este cel care răspunde curajos la întrebările puse la lumina zilei.

*

Iluziile nu dispar. Nici măcar nu îmbătrânesc, odată cu noi. Ele doar se tocesc.

*

Pentru omul normal, lumea este banală, naturală.

Doar idioţii o găsesc plină de ciudăţenii neînţelese.

*

În antichitate, filosofia era însoţită de mituri, adică de poveşti, ca suport pentru discuţii, interpretări, filosofare.

În zilele noastre, ceea ce pretinde a fi filozofie se însoţeşte cu doctrine, limbaj abscons etc. Filosofia însăşi – dacă o mai putem numi aşa – a devenit doctrină, fără putinţă de filosofare, de căutare a înţelepciunii.

*

Critica este binevenită doar dacă vine din partea unor persoane acceptate.

*

Omul religios pretinde că i s-a relevat credinţa, deşi a fost doar îndoctrinat.

Omul de ştiinţă poate pretinde cu adevărat că ideile i-au fost relevate, fiindcă n-a fost îndoctrinat, ideile nu le-a aflat de la alţii, sau din cărţi, precum biblia.

*

Omul este în situaţia absurdă de a dori să stăpânească natura, fiind în interiorul ei, parte a ei şi supus legilor ei.

*

Creaţia se împleteşte cu distrugerea, se succed reciproc.

*

Nu e suficient să auzi, trebuie să asculţi, ceea ce presupune un efort.

*

Prin mitologie, elinii au lansat gustul pentru mituri.

Grecii de azi au lansat mitul conform căruia ar fi ceva de capul lor.

*

În România, revoltele agrare nu s-au produs în 1904, când a fost cea mai mare secetă din ultimele două decenii. Ea s-a produs în 1907, când a fost un an extraordinar de îmbelşugat.

*

Pentru Marx, Lenin şi ceilalţi ca ei, poporul era masa de manevră pentru programul lor politic şi nu oameni cărora ar fi trebuit să li se dedice.

*

Oltenii aspiră la mai mare, ca tot Jiul care se varsă în mare împreună cu afluentul lui, Dunărea.

Ardelenii aspiră la Bucureşti, unde acaparează cele mai înalte posturi.

*

Ideile majore, formele de guvernare, religiile trebuie judecate după efectele lor. Ce au produs? Cât au durat? De ce au fost înlocuite?

*

Aşa cum aspiraţiile câinelui sfârşesc la capătul lanţului, multe dintre cele ale omului sfârşesc la tribunal.

*

Ipoteza conform căreia omul se trage din maimuţă are la bază unele asemănări exterioare şi comportamentale. La o analiză mai profundă, constatăm că, dintre animale, ADN-ul porcului este cel mai apropiat de al omului.

*

X-ulescu e un mare grafician. Încă din copilărie, supărat că unii profesori îi dispreţuiau inteligenţa, s-a ambiţionat să deseneze un pătrat cu cinci colţuri. Încă n-a reuşit, dar insistă.

*

Iliada lui Homer şi nici chiar Faust a lui Goethe n-au avut ISBN.

*

Ne tragem din maimuţă (sau invers). Cu cât mai sus este craca pe care ne urcăm, cu atât mai bine ni se vede fundul.

*

O afirmaţie despre ceva ce nu am văzut poate fi corectă, dar nu este „simţită”, nu ne marchează afectiv.

Invers, ca rezultat al recepţionării prin simţuri, orice constatare ne afectează sentimentele şi judecata noastră devine subiectivă.

*

Oamenii (societatea) nu te caută pentru ceea ce eşti, ci pentru ceea ce le poţi fi lor de folos.

*

Grecii se consideră iubitori de libertate, dar nu cunosc mecanismele vieţii în libertate. Ca urmare, nu ştiu să trăiască pe picioarele lor. După atâţia ani de ocupaţie străină, confundă libertatea cu anarhia.

*

Centaurul nu este a suta parte dintr-un taur şi nici un cent din aur. El este un animal fabulos, imaginat se pare de către cei ce au văzut pentru prima dată hoardele barbare din Asia centrală atacând călare.

*

În urma acordului convenit la Sankt Petersburg de Tsipras şi Putin la 19 iunie 2015, gazoductul Turkish Stream urma să fie extins şi pe teritoriul Greciei. Ar fi existat deci gaz . . . lacrimogen după pofta inimii.

*

Umbra trecutului – care-i apasă pe unii – poate fi lanterna care luminează drumul altora.

*

Nu vă faceţi iluzii; ridicolul geloziei nu cunoaşte limite.

*

Profetul nu era un vizionar, ci un om al prezentului. Vizionari sunt filosofii, cei adevăraţi. Faţă de înţelepţii timpului său, profetul are capacitatea de a comunica cu oamenii şi de a le transmite ideile filosofilor. (Se întâmpla cândva, demult.)

*

Furcile caudine erau mici porţi, construite din trei suliţe, prin care legionarii romani, învinşi de samniţi în primul război samnit (343 I.H.) la Caudium, trebuiau să se aplece şi să treacă, în semn de umilinţă şi supunere în faţa învingătorilor. Suliţele erau armele oştenilor. Astăzi, politicienii noştri au în vedere furcile pe care le-au văzut la bunicii lor.

*

Că există doar Ziua Internaţională a Femeilor – nu şi una a bărbaţilor – este o enigmă veche, pe care fiecare persoană o rezolvă cum poate.

*

O negaţie este infinit mai liberă decât o afirmaţie.

*

„Democraţia e ca jigodia la câini; scapă doar cei puternici”. Nu prea mă pricep la patrupezi şi – recunosc – habar nu am cum arată jigodia la câini. O cunosc doar pe cea întâlnită printre oameni. Maxima citată aparţine lui Petre Ţuţea şi eu am încredere în el.

*

Soţul este un însoţitor.

Dar soţia?

*

Delictul de lez-majestate ar trebui actualizat prin delict de lez-boss. Lesbian urmează să fie definit.

*

„Leului căzut în baltă

Îi sar broaştele pe cap.”

Este un proverb indian, tradus din sanscrită de George Coşbuc.

Morala: mai bine broască decât leu.

Oare?

*

Cioran, autoironizându-se, spunea că şi-ar dori o „viaţă paradisiacă de parazit”. Mulţi şi-ar dori-o. Trebuie să fii însă Cioran, pentru ca să poţi.

*

În trecut, numărul zero nu era recunoscut de către matematicieni. (Abia în secolul 19 au făcut-o.) Acum este. Însemnă că nimicul a devenit real.

Firesc: cel pe care înainte îl numeam „un om de nimic”, astăzi poate fi un om important în stat.

*

M-aş lăsa de filosofie, dar nu sunt filosof şi nu pot să las ceea ce nu am.

*

Într-un jurnal ar trebui să scrii zilnic, jour après jour. Dar dacă scrii din când în când, cum ar trebui să se numească?

*

Dacă respingem ingineria genetică din principiu, ar trebui să mâncăm doar mere pădureţe.

*

Legătura dintre onoruri şi onoare este întâmplătoare.

*

Invocăm doar citate latine şi nu greceşti, deşi este de presupus că majoritatea au aparţinut grecilor.

*

Se spune că un tsunami - cel provocat de cutremurul din Santorini - ar fi distrus cultura miceniană. Dar căpeteniile locuiau în cetăţi, asemenea celei de la Micene, care nu se aflau pe litoral, ci pe dealuri, departe de mare, imposibil de atins de orice tsunami.

*

Faptele rele sunt cele care au generat legi bune.

*

Ne diferenţiem prin modul în care ne folosim timpul liber.

*

„Omnia mutantur, nihil interit” (totul se schimbă, nimic nu moare)

A scris-o Ovidiu în „Metamorfoze” în urmă cu peste 2000 de ani şi cu 1700 de ani înaintea lui Lavoisier şi Lomonosov.

*

Singura salvare este să nu speri că vei fi salvat; trebuie să-ţi iei soarta în propriile tale mâini.

*

Din pasiune (πάθος) se cade uşor în greşeală (λάθος).

*

A rămâne înmărmurit nu e totuna cu a fi imortalizat în marmură.

*

De ce amintirile orăşenilor nu produc nostalgii?

Aproape toţi scriitorii occidentali sunt sau au fost orăşeni.

*

Cei învinşi în luptă, adică biruiţi, vor fi supuşi la bir.

*

Discuţiile în contradictoriu pot avea loc doar între persoane inteligente.

*

Eminescu a predat lecţii de logică la Institutul Academic în locul lui Xenopol. Să nu spuneţi asta celor peste 2000 de poeţi români din evidenţa Uniunii Scriitorilor din România.

*

După cutremurul din 1977, s-a propus mutarea capitalei la Braşov, dar s-a opus Tâmpa.

*

În Braşov, există o intersecţie, poreclită de către localnici „Ceasul rău”, datorită ceasului public, care nu mergea prea bine, dar şi a restaurantului din spate lui, unde clienţilor li se întâmpla uneori să piardă noţiunea timpului. (Ceasul rău, ce să-i faci?!) Ei bine, tocmai acolo, la indicaţia dirijorilor sovietici, străzile intersectate au fost rebotezate K. Marx şi F. Engels. O întâlnire nefastă! Ceasul rău….

*

Internetul este o reflectare a lumii reale în spaţiul virtual.

*

În trecut, ca şi azi, oamenii importanţi erau ignoranţi, majoritatea chiar neştiutori de carte. Scribul era o slugă. La fel şi bufonul, deşi el era un om inteligent şi, uneori, era chiar un sfătuitor subtil al stăpânului.

*

În familie şi printre prieteni nu poţi fi corect apreciat. Doar duşmanii îţi pot arăta cine eşti cu adevărat.

*

În memorii, uităm adesea ce am fost, în favoarea a ceea ce am fi putut fi, dacă …

*

Când aveam 40-50 de ani, am aflat că unii colegi mai tineri îmi spuneau „bătrânul”. Astăzi, nu-mi mai spune nimeni astfel, semn că sunt deja bătrân.

*

Modul de întrebuinţare a lucrurilor poate fi extrem de diferit. Poţi să citeşti o carte sau s-o foloseşti, filă cu filă, la aprins focul.

*

Se spune „Ban la ban trage”. Este însă o consecinţă, fiindcă „hoţ la hoţ trage” este explicaţia.

*

Unele scrieri vechi s-au păstrat, înregistrate pe piatră, papirus etc. Înregistrările moderne se pierd în doar câţiva ani, datorită modernizării continui a tehnologiei cu care au fost înregistrate.

*

Turcii au pătruns într-o Europă creştină. Cea mai mare influenţă la conducerea Imperiului Otoman au avut-o grecii ortodocşi. Şi totuşi, turcii au îmbrăţişat religia islamică. De ce?

*

Citirea unui text stimulează simţul critic, în timp ce vizionarea rapidă a imaginilor facilitează însuşirea fără discernământ a mesajelor sugerate.

*

Persoanele educate nu fac afirmaţii deplasate. De aceea, discuţiile cu ele sunt plate. Cei ne-educaţi sunt mult mai productivi. Prin inepţiile lor, ei generează controverse, ridică întrebări, cer răspunsuri.

*

N-aş avea răbdare să scriu o carte în care totul este dinainte gândit, iar mie nu-mi rămâne decât să înşir cuvintele potrivite pe hârtie. Ca şi arta, scrisul sunt – cel puţin pentru mine – procese de creaţie. De aceea, rezultatul poate fi diferit de intenţia iniţială. Cu fiecare frază, cu fiecare pată de culoare sunt tentat să scriu sau să pictez altceva decât intenţionam.

*

Copii fiind, suntem învăţaţi cum să reuşim în viaţă. Nu ni se spun însă prea multe despre cum să trecem peste nereuşite.

În şcolile de Judo, antrenorii sunt destul de deştepţi să-i înveţe pe începători cum să cadă, astfel încât să nu se rănească şi să poată reveni în luptă cât mai repede. N-o fac însă şi educatorii profesionişti.

*

Chiar dacă suntem buni, religia ne cere să fim şi mai buni. Viaţa devine astfel o pedeapsă perpetuă.

*

Fiul risipitor reprezintă viaţa. Fratele lui este doar un jalon, menit să facă diferenţa dintre un om activ, întreprinzător şi unul pasiv.

*

În Las Vegas, adevăratul peisaj ce merită admirat este cel uman. Toţi oamenii – majoritatea turişti - se uită unii la alţii. Te uiţi şi tu la ei, ei se uită la tine, fiindcă şi tu faci parte din peisaj.

*

În viaţă reuşesc cei care au idei puţine, dar fixe. Cei inteligenţi, pot fi sclipitori, dar, în cele din urmă, pierd în faţa primilor, fiindcă se complică în detalii.