<!DOCTYPE html PUBLIC "-//W3C//DTD XHTML 1.0 Strict//EN" "http://www.w3.org/TR/xhtml1/DTD/xhtml1-strict.dtd">
<html>
<head>
<meta http-equiv="Content-Type" content="text/html; charset=windows-1252" />

<title>Traditie sau liberul adbitru ?</title>
<meta id="keywords" lang="en" content="Arts, Paintings, Brasov, Transylvania, Romania, painters, fine art, book, essay, novel, traveling notes, philsophy, literature, poem, culture, literatura, cultura, poezie, proza, arta, pictura, Brasov, Transilvania, Romania, carti,  eseu, roman, note de calatorie, filozofie " />
<meta id="description" content="Revista de informatii culturale, dezbateri, lucrari originale ale unor oameni de cultura brasoveni" />
<meta id="author" content="Cristache Gheorghiu" />

<style type="text/css">
<!--

body.matase {background-image: url('imagini/matase.gif')}

h1, h2, h3, h4, h5, h6 {text-align:center;font-family:"arial black";font-weight:bold;color:#8B008B}

h1 {font-size: xx-large}
h2 {font-size: x-large}
h3 {font-size: large}
h4 {font-size: medium}
h5 {font-size: small}
h6 {font-size: x-small}

p.font {font-family:arial}

p.size_small {font-size:small}
p.size_medium {font-size:medium}
p.size_large {font-size:large}
p.size_x-large {font-size:x-large}
p.size_xx-large {font-size:xx-large}

p.align_left {text-align:left}
p.align_right {text-align:right}
p.align_center {text-align:center}
p.align_justify {text-align:justify}


p.color_ffaa00 {color:#ffaa00}
p.color_black  {#000000}
p.color_brown {color:#A52A2A}
p.color_dDarkblue {color:#00008B}
p.color_darkgreen {color:#006400}
p.color_darkmagenta {color:#8B008B}
p.color_darkslateblue {color:#483D8B}
p.color_darkviolet {color:#9400D3}
p.color_deeppink {color:#FF1493}
p.color_forestgreen {color:#228B22}
p.color_fuchsia {color:#FF00FF}
p.color_gold {color:#FFD700}
p.color_goldenrod {color:#DAA520}
p.color_green {color:#008000}
p.color_greenyellow {color:#ADFF2F}
p.color_indigo {color: #4B0082}
p.color_lightskyblue {color:#87CEFA}
p.color_limegreen {color:#32CD32}
p.color_magenta {color:#FF00FF}
p.color_maroon {color:#800000}
p.color_mediumblue {color:#0000CD}
p.color_mediumorchid {color:#BA55D3}
p.color_mediumpurple {color:#9370D8}
p.color_navy {color:#000080}
p.color_yellow {color:#FFFF00}
p.color_yellowgreen {color:#9ACD32}

img.left {float:left}
img.right {float:right}
img.w150 {width: 150px}
img.w200 {width: 200px}
img.w300 {width: 300px}
img.w400 {width: 400px}
img.p15 {padding:15px}

a.three:link {background:#ffff00; color:#0000ff}
a.three:visited {background:#ffff00; color:#0000ff}
a.three:hover {background:#ffff66; color:#0000ff; font-size:150%}

-->
</style>
</head>

<body class="matase lang=RO">

<p class="font size_large align_center color_maroon">
<b></b>
</p>

<p class="font size_medium align_justify color_black">
<b>


<p class="font size_large align_center color_maroon">
<b>
Cristache GHEORGHIU 
</b>
</p>

<p class="font size_x-large align_center color_maroon">
<b>
Tradiţie sau liberul arbitru ?
</b>
</p>

<p class="font size_medium align_center color_maroon">
<b>
EDITURA PASTEL, BRAŞOV, 2007
</b>
</p>


<p class="font size_medium align_center color_maroon">
<b>
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României:<br />
GHEORGHIU, CRISTACHE<br />
        Tradiţie sau liberul arbitru? / Cristache Gheorghiu. - Braşov : Pastel, 2007<br />
        ISBN 978-973-8944-41-1<br />
	821.135.1-4
</b>
</p>

 
<p class="font size_large align_center color_maroon">
<b>
Introducere
</b>
</p>


<p class="font size_medium align_justify color_black">
<b>

Între egoismul extrem şi altruismul extrem, omul real îşi găseşte calea lui proprie, în funcţie de personalitate, mediu, educaţie şi multe altele. Dintre cele două, egoismul este natural. „Elanul vital” al lui Bergson, „voinţa” ca sursă de viaţă la Schopenhauer şi alte idei asemănătoare reflectă ceea ce natura face în orice moment, începând cu cea mai mică celulă şi terminând cu cele mai mari şi complexe sisteme biologice: vrea să se dezvolte pe seama mediului înconjurător. Altruismul, în schimb, chiar dacă există în mod natural, nu atinge valori îngrijorătoare. Viaţa este cea care îl învaţă pe om să ţină seama de ceilalţi, devenind astfel altruist într-o măsură mai mare sau mai mică. „Duşmanul te ajută pentru că te limitează, îţi dă formă şi te întemeiază” (Antoine de Saint-Exupèry, Citadela).
<br />
Lupta pentru existenţă este esenţa oricărei fiinţe. De la cea mai mică celulă şi până la cele mai complexe organisme, viaţa este o neîncetată încercare de dezvoltare a individului pe seama mediului. Ea nu se opreşte decât atunci când îşi epuizează resursele sau întâlneşte un individ similar, cu care trebuie să împartă aceleaşi resurse („Libertatea mea se opreşte acolo unde începe libertatea altuia”). Idealul individual este, deci, unul egoist. Acest lucru este atât de evident, încât fraza anterioară pare un truism. Natura este interesată de existenţa şi nu de fericirea noastră. Chiar şi Hristos spune: „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”. Acceptarea aproapelui este, deci, ulterioară, vine din contactul cu mediul şi se învaţă, în timp ce egocentrismul este genetic şi nu ne foloseşte la nimic să ne prefacem că nu există. <br />
Putem însă să-l punem sub controlul raţiunii, ceea ce este cu totul altceva. 
Conştientizând limitele aspiraţiilor sale, limite ce îi aduc nefericirea, omul şi-a construit prin religie un ideal opus egoismului, unul altruist până la abandonarea sinelui. Ea vrea să ne facă mai buni, foarte buni, impecabili, şi tocmai aici este eroarea, pentru că aşa ceva nu se poate. De ce o face, totuşi? Fiindcă îşi propune să contrabalanseze tendinţele malefice din noi. Fiind însă un ideal, el nu este urmat, de fapt, de nimeni, iar religia ce l-a propovăduit devine cu timpul perimată. Omul real adoptă o atitudine intermediară, între egoismul fără scrupule şi altruismul absolut (dacă aşa ceva există), potrivit personalităţii sale. Contrar aşteptărilor, inteligenţa alegerii nu aparţine teoriei, în cazul acesta religiei, ci omului real. Dar n-ar fi mai bine dacă teoria ar face aceasta şi ar recomanda ea o cale inteligentă între cele două idealuri absolute? 
<br />
„Vieţuitoarele lipsite de raţiune îşi duc viaţa în armonie... Ce să mai vorbesc despre buna înţelegere care există chiar între fiarele cele mai sălbatice? Cruzimea leilor nu se manifestă între lei... Şarpele nu se năpusteşte asupra altui şarpe, iar buna înţelegere dintre lupi a devenit chiar proverbială. Numai pe oameni educaţia nu-i uneşte.” Am citat un paragraf întreg din Erasmus, pentru a arăta că dilema a existat în toate epocile.
<br />
Aceeaşi atitudine dichotomică se practică şi în politică, mai ales atunci când vorbim despre democraţie. O propagandă deşănţată ne face să credem că sistemul politic în care trăim, indiferent care este acela, este cel mai aproape de perfecţiune, sau cel puţin tinde către ea. În realitate, un grup restrâns conduce într-un mod cu atât mai pervers, cu cât propaganda pe tema democraţiei este mai intensă. Democraţia este tot un ideal, iar pretenţia de-a o realiza frizează ignoranţa alegătorilor. De ce nu există un sistem politic în care principiul director să fie o soluţie raţională şi nu una ideală? Am spus o soluţie raţională şi nu Raţionalismul, pentru că acesta din urmă a apărut el însuşi ca un curent filozofic opus teologiei, menit să scoată Europa din întunericul Evului mediu dominat de religie, dar ale cărui consecinţe, între timp, au dus tot la exagerări, printre care şi comunismul.
<br />
Logic ar fi ca prin educaţie să învăţăm calea cea bună, rezonabilă, evitând erorile cauzate de exagerări într-o extremă sau alta. În majoritatea cazurilor, însă, prin educaţie, suntem dirijaţi către extrema opusă celei naturale, în speranţa că noi vom fi cei ce vor găsi drumul corect. Creştinismul ne vorbeşte despre omul bun, care atunci când primeşte o palmă oferă şi celălalt obraz pentru încă una. În politică, deşi proprietatea este sursa progresului, pretindem că dorim o societate democrată, cu oameni egali între ei. Ipocrizie mai mare nu cred să existe. Concluzia firească, pe care o trage orice tânăr este că educaţia de acest fel nu-i foloseşte în viaţă, mai ales că această concluzie vine după ce a aflat că nu barza este cea care aduce copiii pe lume, că Moş Crăciun nu vine cu renii de departe şi altele de genul acesta. Urmează că el este cel care va trebui să-şi găsească singur drumul, ceea ce şi face, dar nu se ştie cu ce rezultate, pentru că, între timp, şi-a pierdut încrederea în educatori. 
Am reluat în acest volum unele idei risipite prin alte cărţi, articole, Internet etc., pentru a susţine teza principală.
 
<p class="font size_large align_center color_maroon">
<b>
Nu sunt Harper Lee şi nici Ion Creangă
</b></p>

<p class="font size_medium align_justify color_black">
<b>

Cele câteva întâmplări pe care le voi relata au ca scop reconstituirea condiţiilor în care mi-au apărut unele întrebări şi, drept consecinţă, formularea unor răspunsuri, fie ele şi provizorii, parţiale sau greşite. Ele nu au nicidecum intenţii autobiografice.
<br />
Iată una: Către sfârşitul războiului, mai exact în primăvara anului 1944, familia mea a fost refugiată în celalalt capăt al ţării, în  Oltenia. Spun „a fost” şi nu „s-a”, pentru că tatăl meu fusese ofiţer şi – pentru asigurarea moralului lor – autorităţile au decis să pună la adăpost de vicisitudinile frontului familiile lor. Pentru început, am locuit într-un sat. Abia la începutul toamnei, fiindcă începeau şcolile, ne-am mutat în oraş. S-a întâmplat imediat după 23 august. Îmi amintesc momentul, pentru că a fost pentru prima dată în viaţa mea când am dormit sub cerul liber. Şirul de căruţe cu refugiaţi, organizat de garnizoană, fusese obligat să părăsească şoseaua şi să campeze timp de trei zile într-o poiană, de unde am privit coloanele nesfârşite de motorizate ale Armatei Sovietice ce se îndreptau spre vest. Nu importanţa istorică a momentului mă preocupa pe mine atunci, ci o nedumerire pe care, încă înainte de a pleca, mi-o provocaseră localnicii mai în vârstă, de-a dreptul speriaţi de venirea ruşilor. Cum nu ştiam ce diferenţă poate fi între nemţii care plecau şi ruşii care veneau, încercam să mă lămuresc. În satul în care mă aflam temporar, nu călcase nici un picior de neamţ. Eu, cel puţin, văzusem câţiva înainte de a ne refugia. Întrebarea mea era: „De unde ştiau aceşti ţărani cu ce sunt mai răi ruşii, pe care încă nu-i văzuseră, faţă de nemţii, pe care nu apucaseră să-i fi văzut?” Cum nedumerirea mea persista, am insistat să întreb, dar în zadar, pentru că singurul răspuns era ceva de genul: „Ce ştii tu, copile!”.
<br />
Întrebarea mi-a revenit în minte de multe ori de atunci, chiar la mulţi ani distanţă, fiindcă ea era în contradicţie cu deciziile din aceeaşi perioadă ale unor oameni culţi, deci informaţi, dar care se pare că nu ştiau de ce sunt în stare ruşii. Între timp am aflat, dar cum se face că ei nu ştiau, nu-mi dădeam seama.  Explicaţia este totuşi simplă: armatele ruseşti mai trecuseră pe acolo în decursul istoriei, aşa că înaintaşii ţăranilor din zonă cunoscuseră pe pielea lor năravurile ruseşti.
<br />
Cum se face că ceilalţi nu ştiau? Nici măcar constatările lui Panait Istrati din „Spovedanie pentru învinşi”, scrisă în 1929, nu le atrăsese atenţia. Orice intelectual cât de cât informat era la curent cu acest conflict, pentru că disputa provocată de emigrantul român antrenase nume dintre cele mai cunoscute ale timpului, ca Romain Rolland, Henri Barbusse etc., şi fusese intens mediatizată în toată Europa, mai ales în Franţa. Ce-i drept, foarte puţini ştiau atunci ceea ce noi ştim astăzi foarte bine, şi anume că serviciile secrete sovietice mituiseră în mod convingător câţiva fruntaşi ai Partidului Comunist Francez, mai ales pe Henri Barbusse. În mod evident, dezvăluirile lui Panait Istrati cu privire la realităţile Rusiei sovietice nu numai că nu erau pe placul ruşilor, dar le dădea chiar o puternică lovitură de imagine. <br />
Adevărul despre comunismul sovietic începea să iasă la iveală pentru cei ce voiau să vadă. George Orwell a făcut-o, şi „Ferma animalelor”, publicată în 1945, este una dintre cele mai pertinente şi plastice descrieri a evoluţiei oricărui sistem comunist, dar mai ales pentru cel din fosta URSS. Şi iarăşi mă întreb: cum se face că acei ţărani, mulţi dintre ei analfabeţi, percepeau mai bine realitatea decât majoritatea intelectualilor informaţi?
<br />
Din perioada imediat următoare, îmi amintesc un slogan ce se vântura des: „Vin americanii!” Era în mod evident o speranţă pentru mulţi adulţi, dar şi o nouă nedumerire pentru mine. Nu vedeam de ce ar face-o, tocmai atunci, din moment ce n-o făcuseră când ar fi putut s-o facă, mai ales că ruşii n-aveau nici cea mai mică intenţie să-i lase. Ar fi însemnat să înceapă un nou război, de data aceasta între ruşi şi americani. Era cineva interesat s-o facă? Întrebarea mă depăşea, dar simţeam eu pe undeva că răspunsul era negativ. Ce-i drept, americanii paraşutaseră nişte ajutoare, din care eu m-am ales cu o bilă de circa 1 centimetru diametru, din sticlă colorată, care sărea foarte sus dacă era lăsată să cadă pe ciment, iar balconul casei noastre era un loc excelent pentru asemenea demonstraţii. Trucul cu sticle colorate, pentru a scăpa de scâncetele copiilor, era însă ceva de care tocmai mă detaşasem. Cum se face că el funcţiona încă la adulţi? Li se atrofiase puterea de înţelegere? În munţi, existau partizani care luptau, iar unii dintre ei mai şi mureau. Până la urmă, au murit aproape toţi, şi ăsta nu mai era un joc cu biluţe din sticlă colorată. Că totul s-a dovedit a fi fost o aiureală, e limpede azi. Mai repede ar fi venit marţienii, decât americanii. Europa era clar împărţită în zone de influenţă, noi eram, din nefericire, în zona de influenţă sovietică, şi nimic nu avea să schimbe această situaţie pentru foarte multă vreme. Era limpede că americanii şi Europa occidentală ne abandonaseră. Singura preocupare era supravieţuirea. Rămâne întrebarea: de ce s-a lansat zvonul „Vin americanii!”, zvon din cauza căruia au murit oameni şi s-au distrus cariere? Nu ştiu nici azi! În mod sigur, nu comuniştii l-au lansat. Îmi amintesc precis acest lucru, pentru că zvonul era vehiculat de către intelectuali cu vederi pro-occidentale pe care îi cunoşteam. Au fost păcăliţi? Cum şi de către cine? Cum se face că tocmai intelectualii s-au lăsat păcăliţi de către non-intelectuali, ca să mă exprim delicat? Sau poate că şi-au făcut-o singuri, ridicând speranţa la rang de viitor plauzibil? Înseamnă că nu erau realişti! Dacă ar fi fost greşeala unei singure persoane, am eticheta-o ca pe o eroare de logică în gândirea ei. Dar a fost un curent colectiv! Asta nu mai este o greşeală, ci produsul unei educaţii prost conduse.
<br />
Puţin mai târziu, am cunoscut un domn, pe cât de interesant, pe atât de important pentru mine, pentru că mi-a marcat viaţa într-o măsură pe care n-o realizam pe atunci. De la el am învăţat limba engleză, într-o perioada când gestul meu era etichetat ca fiind cel puţin ciudat. Fusese deţinut politic, ulterior „eliberat”, dar cu domiciliu forţat într-un sat, fără drept de muncă şi fără nici o posibilitate materială de întreţinere. A supravieţuit prin mila unor săteni. Când l-am cunoscut eu, i se lărgise zona de restricţie de la nivelul satului, la nivelul oraşului, şi avea chiar dreptul la muncă, atâta doar că nu-l angaja nimeni. Atunci l-am ajutat eu, intervenind pe lângă un prieten. A obţinut o funcţie chiar onorabilă, pe care n-a mai părăsit-o până la pensionare, nici chiar după ce i s-au ridicat toate restricţiile. A fost traducător şi documentarist în biroul tehnic al celei mai mari întreprinderi din oraş. Înainte de război, ca fiu de moşier ce era, fusese ataşat cultural la ambasadele române din Paris şi Londra, foarte aproape de funcţia de ambasador, pe care ar fi ocupat-o atunci când ar fi ajuns la vârsta necesară. Pe atunci, un viitor ambasador într-o ţară importantă, nu era trimis ca ambasador în ţări mai mici, pentru ca apoi să fie transferat în ţări din ce în ce mai mari, ci lucra de la început în ţara pentru care se forma. După război, a luat cea mai catastrofală decizie a vieţii sale: a venit în ţară, pentru că era un moment politic important, iar el a apreciat că este oportun să fie aici şi nu la Londra. A fost arestat imediat. Aici trebuie să-l citez pe Petre Ţuţea: „În lupta cu evenimentele politice majore, omul basculează între eroism şi laşitate”. Omul meu s-a dovedit a fi un erou, chiar dacă aparenţele nu-l arătau. Eu l-am cunoscut, însă, după un deceniu şi jumătate de detenţie, timp în care caracterul lui este imposibil să nu se fi schimbat. Din nou a trebuit să constat că ceva se pare că nu funcţionează bine în educaţia noastră, chiar la cele mai înalte niveluri.
<br />
O întâmplare aparent particulară mi-a rămas în minte pentru puterea ei evocatoare. Mi-a fost prilejuită pe când eram copil de către o mătuşă, soră a mamei. Ea fusese căsătorită cu un ofiţer, avansat cu timpul comandant al garnizoanei de jandarmi a judeţului Constanţa. A trăit fără probleme până la 14 iunie 1940 când, în timp ce ea prepara cafeaua, el a rostit ultimele sale cuvinte, pe când asculta radioul: „Natalia, a căzut Parisul”. Rămasă văduvă, a revenit în oraşul natal, unde avea o casă şi majoritatea rudelor, pe care le vizita periodic. Dacă ar fi fost numai casa, ar fi fost bine, dar ea mai avea şi întinse proprietăţi. Ceea ce n-a înţeles ea atunci a fost faptul că, după război, asemenea proprietăţi trebuiau cedate statului în mod benevol, pentru că altfel i se stabilea un impozit uriaş, imposibil de plătit. A fost prima formă de naţionalizare practicată de comunişti. Odată intraţi în imposibilitate de plată, proprietarii erau imediat arestaţi, ceea ce i s-a întâmplat şi ei. În închisoare n-a rezistat nici un an. Întâmplarea ce vreau s-o relatez s-a petrecut cu puţin timp înainte de a fi arestată. Era în vizită la noi, în timp ce eu urma să plec la o altă mătuşă, cea mai mare dintre surorile mamei, la circa 400 metri distanţă. Pentru că se lăsase deja întunericul, ea m-a întrebat: „Bine, dar ţie nu-ţi este frică să mergi pe întuneric?” Nu-mi trecuse niciodată prin cap aşa ceva. Pe drum însă, cum una dintre străzi era străjuită de copaci înalţi, începusem să aud tot felul de zgomote provocate de păsări, crengi ce cădeau etc. Atunci am realizat că frica este un sentiment indus, şi că întrebarea mătuşii, adresată unui copil, a fost o prostie. Frica este un sentiment subiectiv şi inoculat. Chiar la nivelul reflexelor, ea este unul dobândit şi nu unul înnăscut.  Copilul mai întâi se frige şi apoi învaţă să se ferească. Mai târziu, „suflă şi în iaurt”. A devenit deci fricos!
De ce este nevoie să ne temem? Cine a născocit frica şi în ce scop? Religia o practică la cel mai înalt nivel. De asemenea, şi politica, evident cu scopul de a manipula oamenii.
<br />
În timpul regimului de tristă amintire, religia căzuse în dizgraţie, sau cel puţin aşa sperau politrucii. Ruşii îşi propuneau s-o înlocuiască cu doctrina marxistă. Frica faţă de Dumnezeu a fost înlocuită cu frica faţă de autorităţile politice, dar fără sentimentul de speranţă, furnizat de religie. Nici măcar prostia cu „Vin Americanii!” nu mai era credibilă. Religia profundă, cea pentru adulţi cu un oarecare grad de înţelepciune, nu era încă pentru vârsta mea. Cea simplistă, adică cea care dă soluţii copilăreşti unor întrebări fundamentale, începând cu poveştile genezei, era la fel de puţin plauzibilă ca şi panaceul marxist.
<br />
Tot din copilărie îmi amintesc o scenă întâmplată în plină stradă: o ţigancă şi-a arătat fundul descoperit unui domn care o mustrase pentru nu ştiu ce. Evident, a făcut acest gest după ce luase o distanţă suficientă pentru ca să nu mai poată fi prinsă. Scena mi-a rămas în minte pentru neputinţa omului civilizat în faţa necivilizatului, a celui educat în faţa celui ne-educat. Şi atunci, la ce bun educaţia, sau cel puţin o astfel de educaţie?
<br />
O idee mi se tot învârtea în minte. La fizică, ni s-a explicat că atomii se compun dintr-un nucleu şi câţiva electroni ce se rotesc în jurul nucleului. Dimensiunea electronilor – ni s-a spus – este foarte mică, în raport cu raza orbitei pe care se mişcă. Nici dimensiunea nucleului nu este prea mare. Atomul, ca un corp compact, mi l-am imaginat asemenea unui obiect legat cu o sfoară şi rotit foarte repede, astfel că lasă impresia unui disc. Fapt e că materia propriu-zisă – nucleu + electroni – reprezintă, ca volum, foarte puţin în comparaţie cu volumul atomului, aşa după cum obiectul şi sfoara cu care este legat au un volum mult mai mic faţă de mărimea discului pe care îl descriu în mişcarea lor de rotaţie. Am aflat apoi că nici măcar nucleul atomului nu este compact, că şi el se compune din câteva particule, care, la rândul lor, se compun din altele şi probabil că lucrurile merg astfel la infinit. Infinitul mic! Rămâne atunci întrebarea: câtă materie propriu-zisă există în univers? Oricum, foarte puţină, mai nimic. Găurile negre (care au fost descoperite mai târziu) ar putea fi explicate ca zone în care mişcarea încetează şi atunci materia, foarte puţină, încape într-un degetar. In extremis, materia poate că nici nu există, cel puţin în sensul în care o percepem noi, adică ceva concret, pe care să pui mâna. Ar fi cel mai teribil paradox: nimicul care se învârte şi pare a fi ceva.
<br />
<br />

Când sorii se sting şi când stelele pică,
<br />
Îmi vine a crede că toate-s nimică.
<br />
<br />

Se poate ca bolta de sus să se spargă,
<br />
Să cadă nimicul cu noaptea lui largă,
<br />
Să văd cerul negru că lumile-şi cerne
<br />
Ca prăzi trecătoare a morţii eterne...
<br />
<br />

(Deştept băiat, Eminescu ăsta! În zilele noastre ar fi devenit astronom sau chiar fizician, pentru că de poezia modernă se ocupă doar cei ce au avut corigenţe la fizică.)
<br />
Pentru a nu rămâne în zona paradoxului, va trebui să admitem că ceva totuşi există, dar trebuie să fie al naibii de mic. Cu asta, teoria materialistă este salvată. Dar cine învârte toate aceste particule? De unde atâta energie? Şi uite aşa, ne-am întors la religie, cu observaţia că întrebările fundamentale vor rămâne pe veci nesoluţionate şi că numai proştii aşteaptă răspunsuri la ele, în timp ce nenumărate probleme la îndemâna noastră să le rezolvăm, rămân nesoluţionate, sau primesc rezolvări dintre cele mai nechibzuite.
<br />
Când eram copil, aveam un vecin, tatăl unui prieten. Lucra la primărie. Toată lumea îl trata cu mult respect, iar el se comporta ca atare. Pe atunci, faptul că cineva era funcţionar la stat era un indiciu suficient că cel în cauză este un om serios, corect şi conştiincios, motiv pentru care se bucura de întreaga consideraţie a urbei. Îl vedeam rar, pentru că era ocupat. De altfel, era şi un om foarte liniştit şi retras. Pleca de acasă devreme, întotdeauna corect îmbrăcat, venea târziu, aşa că doar la sfârşit de săptămână şi uneori în după-amiezile lungi de vară îl puteam vedea îngrijind micuţa gradină de flori de lângă casă. 
<br />
Abia mai târziu, după ce am crescut şi a trebuit să scot un act de la primărie, am constatat că omul nostru era un funcţionar mărunt. Doar conştiinciozitatea îl menţinuse pe post, pentru că majoritatea personalului şi întreg staff-ul primăriei fusese înlocuit de către noul regim instalat imediat după război.
<br />
Mă gândesc că astăzi nu mai există asemenea funcţionari. Se ştie de ce! Fenomenul nu este singular şi nu este numai românesc. Se întâmplă în toată lumea, în mod sigur în Europa, semn că mentalitatea se schimbă. Sătui de minciuni, oamenii nu mai cred în autoritatea statului. Apar sentimente de frondă, de apărare sau de izolare, potrivit firii fiecăruia, în orice caz nu de participare. Fiecare încearcă să-şi evidenţieze personalitatea şi să-şi pună interesele personale înaintea celor colective, chiar dacă societatea va avea de suferit. În concluzie, viaţa societăţii-stat este pe cale de dispariţie.


<p class="font size_large align_center color_maroon">
<b>
La început a fost Cuvântul
</b></p>
<p class="font size_medium align_justify color_black">
<b>

Aşa scrie în Biblie, că la început a fost cuvântul. Asta nu are nici o legătură cu limbajul, pentru că ar fi absurd să credem că Dumnezeu a inventat mai întâi limbajul şi apoi pe toate celelalte: lumină, pământ şi apă, plante, animale etc. şi la urma de tot pe Adam, dar care nu avea cu cine să vorbească. Prin „Cuvânt” se înţelege aici „proiect”. Deci Dumnezeu a avut în minte mai întâi un proiect. De altfel, în unele limbi, termenul „cuvânt” a fost tradus cu echivalentul românesc pentru „verb”. Se sugerează deci ideea de acţiune. Dar înainte de orice acţiune, există o intenţie, pe care eu am numit-o aici proiect. Orice proiect, ştim bine, are nevoie de îmbunătăţiri, pentru că el nu poate fi perfect, nici măcar dacă este conceput de Dumnezeu. Dovada o găsim tot în Biblie, unde ni se descriu mai multe momente în care Dumnezeu însuşi a constatat, fie că proiectul poate fi îmbunătăţit, fie că ceva nu este în regulă cu el şi trebuie operate unele modificări. De altfel, încă de la început, aflăm că: „Dumnezeu a văzut că lumina era bună; şi Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric.” Fraze ca aceasta se repetă. Chiar şi după ce l-a făcut pe Adam, constatând că nu i-ar strica să aibă alături şi o femeie, a creat-o pe Eva, cu riscul că a trebuit să-l strice puţin, luându-i o coastă. Potopul, trimiterea pe pământ a fiului său, sunt tot atâtea „manevre de corectare a traiectoriei”. După Potop, întreaga umanitate s-a reconstituit într-un nou arbore.  Aşadar, el a mers cu proiectul său din aproape în aproape, fără să fi avut de la început o imagine completă şi perfectă asupra produsului finit.
<br />
O primă concluzie ce decurge de aici este lipsa unui final. Proiectul iniţial se îmbunătăţeşte continuu probabil încă şi azi.
<br />
A doua concluzie este perenitatea unor asemenea revizuiri. Ele se vor întâmpla şi în viitor şi vor fi cu atât mai radicale cu cât erorile constatate în evoluţia lucrării sunt mai mari.
<br />
Iată de ce, Biserica greşeşte de fiecare dată când se cramponează de unele idei sau stări de fapt anacronice.
Am plecat de la ideea că la început a fost Cuvântul. Are asta vreo importanţă? Are! Nu Cuvântul şi nu pentru că ar fi fost la început, ci pentru că aşa scrie în Biblie, iar Biblia este cartea noastră de căpătâi, deci cartea care – indiferent dacă suntem sau nu credincioşi – ne-a călăuzit în ultimii ani (câteva mii), deci cartea pe care n-o putem neglija, fiindcă ar însemna să ne negăm pe noi înşine. Noi suntem produsul istoriei noastre şi istoria noastră a fost dependentă de religie, fie că ne place, fie că nu. Se putea altfel? Cu certitudine, nu! Cu altă Biblie, poate, dar am fi devenit altcineva. De ce? Să vedem!
<br />
Oamenii acţionează, în mare măsură, pe baza unor deprinderi dobândite încă din copilărie, deci dependente de educaţie. Prin educaţie nu înţeleg aici cunoştinţele despre Shakespeare sau structura atomului, ci acele activităţi cu care s-a obişnuit, pentru că aşa a fost învăţat, în special de către părinţi. El nu se gândeşte de fiecare dată cum ar fi înţelept să procedeze, ci acţionează aşa cum s-a obişnuit, iar asta vine din tradiţie. Pe scurt, el este produsul tradiţiei, iar în trecut, religia este cea care a avut cel mai important rol în fixarea tradiţiilor. Marea masă a oamenilor respectă regulile de convieţuire, pentru că aşa îi învaţă religia, pentru că aşa procedează orice credincios. Morţii se îngroapă, pentru că aşa este creştineşte, va spune un creştin, deşi ei se îngroapă pretutindeni, indiferent de religie, din motive de igienă. Nu trebuie să ne aşteptăm, deci, ca preoţii să creadă în toate dogmele religioase, dar ne aşteptăm ca ei să fie buni educatori în ideea păstrării de către oamenii simpli a celor mai folositoare tradiţii, potrivit epocii respective. Am putea spune chiar buni pedagogi, mai ales dacă avem în vedere că primele şcoli au luat fiinţă pe lângă biserici şi mănăstiri. 
<br />
Am amintit Potopul. El există în toate religiile, indiferent dacă îl recunosc sau nu pe Dumnezeu. Între ele există, ce-i drept, mici diferenţe de interpretare. Ei bine, tocmai aceste „mici” diferenţe fac deosebirea dintre diferitele filozofii de viaţă ce stau la baza construcţiei sociale a locului şi momentului respectiv. Şi nu numai între religii, ci şi în interiorul aceleiaşi religii, iar diferenţa poate merge de la susţinerea unei idei până la susţinerea ideii contrare, ceea ce este – din păcate – valabil chiar în interiorul Creştinismului. Care au fost principiile iniţiale ale Creştinismului şi care au fost cele practicate de Biserica Catolică în perioada Evului Mediu şi chiar şi după? Pentru a le analiza, ar trebui să stabilim ce înţelegem prin Creştinism, evident dincolo de nivelul povestioarelor. Nu este obiectivul meu în acest moment, aşa că, presupunând că cititorul avizat înţelege la ce mă refer, voi puncta doar câteva idei principale, pentru a putea trece dincolo de această fază.
<br />
Întrebarea este: cum de a fost posibil? Puţină istorie, fie şi foarte puţină, este necesară pentru înţelegerea evoluţiei, dar nu aici. Deocamdată, vom constata că, pentru a-şi realiza obiectivele, biserica s-a folosit de un uriaş aparat propagandistic. Pentru Evul Mediu, el aproape că se confundă cu ceea ce astăzi numim cultură. Pictura, filozofia, arhitectura, totul avea ca subiect principal religia, iar ca ţintă: îndoctrinarea enoriaşilor ca oiţe cuminţi în slujba înalţilor prelaţi.
Neţinând seama de evoluţia societăţii, de dezvoltarea cunoştinţelor, a devenit tot mai evident pentru orice „oiţă” că ţintele sunt false. Cei puternici şi-au luat soarta în propriile lor mâini. Aşa s-a născut cultura faustică europeană. Cei mai slabi, însă, au nevoie de religie. Şi pentru unii şi pentru alţii, un moment de cotitură este pe-aproape. Să sperăm că nu va fi chiar atât de radical precum un potop, deşi amploarea schimbării este în mâinile noastre, fiindcă o corectură mică făcută la timp este mai eficientă decât una mare, efectuată forţat, după o catastrofă.
De fapt, la început de tot a fost haosul, adică ceva fără formă, deci fără limite, ceva în care orice este posibil şi în care – tocmai de aceea – nu se întâmplă nimic deosebit. Dar a venit Dumnezeu, care mai întâi a făcut cerurile şi pământul, deci a trasat o limită între ele. Până aici, el nu a creat, ci a delimitat. Nu se spune nicăieri, nici în Biblie şi nici în altă parte, cum că cineva ar fi creat haosul. (Se pare că pe acesta suntem pe cale să-l creăm noi.) În toate religiile, haosul a existat dinainte. Pantocratorul este impropriu denumit astfel, pentru că el n-a creat, ci a separat. Poate că mai corect am spune că a organizat, dacă acest cuvânt n-ar fi aproape compromis prin prea multe activităţi umane greşit organizate. Dar să revenim! <br />
Trasând o line de demarcaţie între pământ şi cer, divinitatea a creat două restricţii: pământul nu mai putea fi cer, iar cerul nu mai putea fi pământ. Şi lucrurile nu s-au oprit aici. În continuare, a separat lumina de întuneric, pământul de ape etc., impunând limite după limite, restricţii peste restricţii. Şi nu s-a oprit nici aici: pe spatii din ce în ce mai mici a organizat materia în entităţi tot mai ciudate, realizând astfel mici monştri, printre care şi pe noi, oamenii, obligaţi astfel să ne luptăm cu tot ceea ce ne înconjoară, chiar şi între noi, pentru că limitele impuse de „creator” au devenit din ce în ce mai sufocante. 
<br />
Din haos, Doamne,-am apărut
<br />
Şi m-aş întoarce-n  chaos…
<br />
Şi din repaos m-am născut. 
<br />
Mi-e sete de repaos.
<br />
Nu este o invitaţie la lenevie, ci o lehamite de restricţii. Limitele fac din orice fiinţă un luptător, cu condiţia să fie dotat cu voinţă de viaţă. Aspiraţia către haos vine din dorinţa de a nu mai exista nimic care să ne deranjeze, nici măcar propriile noastre gânduri, de unde şi vocaţia pentru un haos interior. 
<br />
Ceea ce este cel mai ciudat este virusul pe care creatorul ni l-a inoculat: dorinţa noastră de haos nu ne îndeamnă să desfiinţam hotarul dintre noi şi cel de lângă noi. Dimpotrivă! Pentru că hotarul este cel care ne dă identitatea, iar noi ţinem la identitatea noastră mai mult ca la orice altceva pe lume, dorim s-o lărgim, să-i împingem hotarul cât mai departe, peste identitatea vecinului, în dauna lui, înglobându-l şi pe „el”, dar rămânând „eu”. „Noi” ar fi o nouă entitate, deocamdată abstractă, deci existentă doar ca ficţiune în minţile noastre, ori natura nu este abstractă. Desfiinţarea hotarului este o idee aproape romantică. Rămâne valabil doar impulsul extinderii hotarului meu, deşi această idee i-a venit şi vecinului, iar odată cu ea şi înfruntarea dintre noi este gata.
<br />
Rezultă de aici că esenţa vieţii este inegalitatea! Sună ca o maximă. Nu ştiu dacă mi-a venit mie sau am citit-o undeva şi mi-a rămas în subconştient, dar îmi place.
În societăţile primitive, relaţia om–divinitate era de tip mercantil: îţi dau, îmi dai. „Fă să plouă că fac şi eu o jertfă”. Morala nu avea un caracter religios. Ea aparţinea oamenilor, ca sumă de reguli de comportare dictate în primul rând de convieţuirea cu semenii şi mai puţin de relaţia lor cu divinitatea. Pentru  facilitarea comunicării cu divinitatea, au apărut oameni de tipul şamanilor. Ei nu aparţineau divinităţii, dar „aveau pilă la divinitate”. Rezultă de aici că autoritatea divinităţilor-idoli era destul de mică, asemănătoare probabil cu încrederea cu care omul comun de azi, fie şi ateu, spune „Doamne-ajută” înaintea unui moment important, sau cu încrederea în superstiţii. Înaintea unei spargeri, orice hoţ se roagă să nu fie prins, rostind în gând acelaşi „Doamne-ajută” ca orice credincios, cu deosebirea că el o face cu mult mai multă ardoare.
<br />
La creştini, divinitatea are iniţiativa şi trimite mesaje oamenilor, mesaje din care aceştia află cum trebuie să se comporte pentru a fi pe placul divinităţii. Relaţia om-divinitate nu mai e la mica înţelegere, îmi dai – îţi dau, este una autoritară. Legea morală vine de la Dumnezeu, care pretinde, nu se tocmeşte şi nu primeşte. Intermediarul nu mai e şamanul, ci preotul.
<br />
În religiile orientale, individul se desprinde din universul imuabil, iar după un număr mai mare sau mai mic de reîncarnări revine în acest univers. Umanitatea este doar o sumă de indivizi izolaţi, aflaţi întâmplător împreună. În Iudaism şi Creştinism, umanitatea are o istorie, care începe cu conversaţia dintre Eva şi diavol, şi se va încheia cu Judecata de apoi. Aici nu individul contează, ci umanitatea, pentru că finalul va fi simultan pentru toată lumea.
<br />
În ceea ce priveşte Creştinismul, constatăm că el nu a apărut chiar atât de brusc şi pe neaşteptate, precum le-ar place bigoţilor să creadă. Majoritatea filozofilor, chiar teologi, începând cu Sf. Augustin, recunosc în Platon un precursor al Creştinismului. M. Louis îl considera pe Platon ca „primul teolog sistematic”. Totuşi, el spune: „Teologia lui Platon nu este aceeaşi cu teologia zilelor noastre. Platon face doar speculaţii dialectice în legătură cu fenomene şi maniere de trai ale poporului. Şi dacă, din vreme în vreme, silogismele sale filosofice află divinitatea, este doar rezultatul unui sistem de gândire şi nu un obiectiv anume. Platon analizează ideea de Dumnezeu. De asemenea, se ocupă de relaţiile dintre pământean şi Dumnezeu. Dar Platon, când vorbeşte de divinitate, ca vârf al ideii, nu se referă întotdeauna la Dumnezeu ca fiinţă de cult. Ci îl confundă adeseori cu ideea atotcuprinzătoare a Binelui. Religia lui Platon nu este o credinţă, o invitaţie la închinăciune... Pentru Platon, era mai mult o invitaţie la dialog, o discuţie asupra unui subiect de înaltă elevaţie între grecii culţi, o căutare a unui adevăr asupra necunoscutului, când mintea are de ales între metafizică şi materialism... De aici, probabil, pentru unii cercetători s-a creat confuzia după care Platon se ocupa cu divinitatea.”
<br />
Mitologia greacă, plină de idei contradictorii, dovedind astfel plăcerea de a filozofa a grecilor, conţine multe idei creştine, începând cu cea de democraţie. Da, democraţia este o idee creştină, sau invers: dacă toţi oamenii sunt copiii lui Dumnezeu şi sunt egali în faţa lui, atunci ei sunt egali între ei. Dacă egalitatea nu poate fi implementată imediat pe pământ, atunci să ne mulţumim cu ideea că există măcar în Rai şi poate că odată va veni şi pe pământ.
<br />
Oricum, ideea de democraţie este cert că a aparţinut mai întâi grecilor. Ei încă nu creaseră o istorie în sensul unui ceva cu început şi – inevitabil –  sfârşit. La ei mitul veşnicei reîntoarceri a fost în centrul filozofiei lor. Pentru ei materia era finită, iar timpul infinit. Rezulta că aceleaşi forme vor fi reproduse în mod aleator după un timp, fie el şi foarte îndelungat. Iar ciclurile naturale zi-noapte, iarnă-vară etc., aveau să-i întărească această filozofie. Nietzsche a realizat şi el această idee. Amuzant este că lui i s-a părut că descoperirea îi aparţine. 
<br />
Şi pentru că tot am intrat un pic în mitologie, am să-mi permit o mică comparaţie între cele două variante ale potopului: cea mitologică şi cea biblică. 
În varianta mitologică, supravieţuitorul potopului este Deucalion. El este sfătuit de către zeiţa Temis ca în drumul lor de coborâre de pe muntele Parnas să arunce în urmă toţi bolovanii întâlniţi în cale, deoarece ei simbolizează oasele străbunicii lor, Gheea, care este însuşi pământul. Din aceste oase apar oameni. Deci, în afara urmaşilor naturali – descendenţii direcţi din Deucalion şi soţia sa Pira – mai apare o categorie de oameni, cei iviţi din bolovani. Acest fapt avansează ideea a două categorii sociale, idee perfect valabilă într-o societate sclavagistă, care are două categorii de oameni: liberi şi sclavi, democraţia vizându-i doar pe primii. Primul lor fiu, Elen, era considerat strămoşul grecilor (elini). De altfel, întreaga mitologie greacă, cu zei, semizei, eroi şi oameni, reflectă o societate cu structuri sociale bine definite.
<br />
În versiunea biblică, potopul nu mai are asemenea consecinţe. În schimb, urmaşii lui Noe se răspândesc şi stăpânesc lumea, organizaţi în clanuri familiale. Ideea de proprietate devine esenţială, ca şi cea de familie, şi mai ales de descendenţă. Monarhia ereditară viitoare este tipul de organizare socială caracteristică pentru gândirea socială emanată de consecinţele potopului biblic. Ea s-a dezvoltat ulterior în Europa şi îi este caracteristică, în special, în Evul Mediu. Evident că nu potopul a indus teoria, ci invers, teoria a invocat potopul, ca justificare doctrinară. (Peste tot potopul apare ca o soluţie pentru renaşterea lumii după noi principii. Dacă azi s-ar invoca un nou potop, oare cum ar fi imaginată noua societate?)
<br />
Prometeu, cel atât de elogiat de noi astăzi, n-a avut nici pe departe aceeaşi rezonanţă în lumea grecilor de demult, şi mai ales nu era privit ca erou pozitiv, ci doar ca subiect de dezbatere, indisciplina lui faţă de Zeus fiindu-i trăsătura caracteristică. Iată ce-i spune Zeus lui Prometeu: „Le-ai dat oamenilor beţia victoriei şi atât. Ştiu ei ce să facă cu focul, până nu-i înveţi? Unii vor şti, dar aceştia sunt cei puţini. Şi ei vor deveni tiranii celor care nu ştiu şi care le vor deveni şerbi inconştienţi. Ai dat focul câtorva, ca să-i lumineze pe ceilalţi. Eu doream să-l dau tuturora. Desigur că şi tu o doreai, dar firea ta aprigă şi nepotolită nu te-a lăsat să faci treaba cu măsură şi să o faci în aşa fel, încât să fie bună. Şi m-ai încurcat”. Zeus era un zeu al progresului, nu al revoluţiei. „Oamenii nu primeau de la tine progresul, ci protestul. Ei nu aveau neliniştea zilei de mâine. Mintea le era plină doar de ură pentru stăpân”. (Ce bine ar fi dacă adepţii comunismului ar fi citit sau ar citi puţină mitologie!) Odată cu Prometeu apare un sâmbure de revoltă împotriva unor reguli prea rigide şi a unui stăpân prea despotic: prea multe nelegiuiri îşi permite acest Zeus. Dorinţa de schimbare era evidentă, şi Dumnezeul cel milostiv şi drept era soluţia aşteptată. Iar el a venit! Ne dăm seama acum că dumnezeul apocaliptic de mai târziu n-a fost decât reacţia unor preoţi care se simţeau mai bine în vechea doctrină a unei divinităţi punitive, poate chiar idoli, decât în a uneia plină de înţelepciune. De unde atâta înţelepciune, şi la ce le-ar fi folosit lor, preoţi-politicieni, ce voiau doar puterea?
<br />
Şi apoi, să nu uităm că însuşi Creştinismul a debutat ca religie a oamenilor sărmani. Că el a fost deturnat mai târziu de către oamenii politici în asociere cu preoţii, este limpede astăzi pentru suficient de multă lume.
<br />
Oamenii îşi vor religia înapoi. Dar pentru aceasta ea trebuie curăţată de impurităţile cu care a fost poluată. Nu pledez pentru revenirea la preceptele biblice, şi nici măcar pentru o religie anume, ci pentru o etică rezonabilă, şi nu pledez, ci doar intuiesc că ea va veni de la sine.
<br />
Vorbind despre Biblie, ea este un amestec de istorie a poporului evreu, idei filozofice, etice, morale, recomandări de comportament şi igienă şi multe altele, cele mai multe înveşmântate într-o haină metaforică, uneori chiar cu valenţe literare. Omul inteligent extrage ce trebuie. Celălalt, ce poate! Oricum, ea rămâne o carte de căpătâi pentru toată lumea. Vechiul Testament, scris în mare parte în timpul Exilului babilonian, într-o vreme când evreii se întrebau dacă vor mai continua să fiinţeze, reflectă dorinţa lor de a-şi face cunoscută istoria. Aşa se explică esenţa naţionalistă a Iudaismului. Istoricii şi arheologii descoperă că tot mai multe din întâmplările relatate în Biblie au fost reale.
<br />
Un lucru pare, totuşi, curios. Civilizaţia sumeriană, despre care noi am aflat relativ recent, le era bine cunoscută evreilor. Nu se putea să nu le fi fost cunoscută! De ce nu este pomenită în Biblie deloc? Ba este pomenită, dar într-o formă metaforică, iar încercarea de a o transforma într-o cosmogonie a fost o naivitate. Să aruncăm o privire în Geneza 2: 10, 14. „Un râu ieşea din Eden... şi se făceau patru braţe”. „Numele celui de al 3-lea este Hidechel (Tigrul)... Al 4-lea este Eufratul”. Poziţionare mai exactă a Sumerului nici că se putea găsi. Edenul poate fi deci identificat cu Sumerul. Iar mai departe, în paragraful 15, aflăm că „Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească.” Omul nu stătea degeaba acolo. El muncea! Identificăm, astfel, în Dumnezeu un rege sumerian, care a acceptat pe teritoriul său un trib al evreilor, în schimbul efectuării unor lucrări. Cum ei nu şi-au respectat „contractul de muncă” şi au gustat din pomul cunoaşterii, adică au ţintit mai sus decât le era permis, au fost expulzaţi. Mai mult, în Geneza 3,22, după ce Dumnezeu constată păcatul săvârşit de Adam şi Eva, el spune: „Iată că omul a ajuns ca unul din Noi...”, deci Dumnezeu nu era singur. El vorbea în numele conducerii Sumerului şi îi acuza pe evrei că şi-au depăşit drepturile de angajaţi, infiltrându-se printre angajatori şi, probabil, erijându-se în şefi. Iar dacă mergem puţin înapoi, în Geneza 2:7, citim: „Şi Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului....”. Nu din pământ umed, care să poată fi modelat, ci din ţărână. Iar traducerea engleză este mai directă. Ei spun „dust”, adică praf. Interpretarea poate fi una singură: evreii erau ca praful: purtaţi de vânt, fără nici o noimă, în mod evident cu un grad de civilizaţie mult inferior sumerienilor, lucru, de altfel, dovedit. Dumnezeu, adică regele sumerian, i-a făcut oameni în sens figurat, acceptându-i în ţara lui. Iar de când au fost alungaţi din cauza incorectitudinii lor, evreii speră ca Dumnezeu să-i ierte şi să fie acceptaţi din nou în împărăţia sa. Această relatare metaforică a unui fragment din istoria unui trib de evrei a fost transformată în cosmogonie, atunci când preoţii şi-au propus să transforme Biblia în document al religiei lor.
<br />
Asta nu înseamnă deloc că Biblia n-ar fi decât o colecţie de povestioare. Dimpotrivă, ea este prima carte de filozofie care merită să fie luată în seamă, dar trebuie interpretată inteligent, şi mai ales adaptată timpului. Probabil că pentru multă lume n-am spus nimic nou, dar trebuia s-o spun, ca să ne înţelegem limpede.
Dacă Iudaismul este o religie naţională, a fost rândul Apostolului Pavel, ideologul Creştinismului, să ridice această limită şi să fondeze o religie universală. S-a născut astfel credinţa într-un Dumnezeu bun, iubitor de oameni, o credinţă a oamenilor sărmani, pentru care viaţa de apoi era singura mângâiere. Le-a trebuit aproape 400 de ani politicienilor să realizeze că toleranţa propovăduită de doctrina creştină poate fi folosită pentru a manevra mai bine oamenii.  N-a fost greu deloc, deoarece chiar Biblia este plină de contradicţii fireşti, fiind o carte scrisă în perioade de timp diferite şi de către mai mulţi autori, fie ei şi inspiraţi. Alături de un Dumnezeu iertător, aflăm şi reminiscenţe ale unuia răzbunător, iar Apocalipsa distruge tot ce se clădise până atunci. Este evident că asemenea capitole nu mai sunt de inspiraţie divină, ci de una foarte lumească, mai exact, preoţească. Fapt e că, după 1000 de ani, Biserica catolică şi monarhia erau asemănătoare cu statul sovietic şi marxismul de mai târziu, iar Inchiziţia, precum NKVD-ul. Sensul doctrinei creştine fusese inversat, iar Dumnezeu se transformase într-un zbir, al cărui reprezentant pe pământ era însuşi regele, căruia oamenii îi datorau supunere. De aici şi ideea imnurilor de slavă şi a rugăciunilor. În Biserica catolică accentul cade pe patimile lui Iisus. Înălţarea, cea care încheie ciclul periplului Mântuitorului pe pământ şi îi dă sens, trece aproape neobservată, ca dovadă că preoţii catolici nu vor să înţeleagă nimic din mesajul christic şi că totul este pentru ei doar un pretext propagandistic. Omul simplu trebuie doar să pătimească, asemenea lui Iisus, şi să înalţe imnuri de slavă lui Dumnezeu şi regelui, trimisul său pe pământ.
<br />
Cum s-a ajuns aici? În prima fază, barbarii – franci, goţi, vizigoţi, ostrogoţi etc. – au ocupat teritorii din fostul Imperiu Roman de Apus. Au făcut-o însă cu crucea în mână, pentru că episcopul Wulfila tradusese Biblia în alfabetul pe care tocmai îl inventase. În consecinţă, în Europa Occidentală Creştinismul a fost impus cu sabia unei populaţii fără apărare, de către armatele năvălitorilor. E lesne de imaginat câtă putere de convingere puteau să aibă. Efectele reţetei le putem vedea şi azi în America de Sud, unde aproape întreaga populaţie este în mod oficial catolică datorită conchistadorilor spanioli, dar indigenii îşi păstrează încă vechile credinţe. Acelaşi lucru se poate observa şi la indienii din Statele Unite. Ne explicăm astfel de ce era nevoie de Inchiziţie pentru a convinge lumea să nu se abată de la religie. Marii inchizitori nici măcar nu erau preoţi, ci jurişti, funcţia de inchizitor fiind o poziţie în structura aparatului de justiţie, şi nu în ierarhia bisericii.
<br />
A avut şi momente de cumpănă acest cler. Din păcate, n-a încercat să-şi revizuiască atitudinea, ci doar să şi-o justifice mai bine pe cea existentă. Iar pentru că Occidentul, pe măsură ce devenea tot mai puternic, voia să se detaşeze tot mai mult de partea orientală a Europei, şi-a căutat şi doctrinari proprii. Catolicismul se comportă şi astăzi ca şi cum Iisus însuşi ar fi fost catolic. Dacă Iisus ar fi bănuit că efectul predicilor sale va fi o nouă religie, n-ar mai fi predicat nici o zi. El a vrut doar să îmbunătăţească practica religioasă a Iudeilor. Apostolul Pavel a fost cel care a pus bazele doctrinare ale Creştinismului. Dacă bisericile creştine de mai târziu, fie ele catolice, ortodoxe, protestante sau de alt fel, au urmat sau nu învăţătura părinţilor Creştinismului, asta se poate discuta. Bineînţeles, nu de către preoţi, pentru că ei îşi vor susţine fiecare poziţia partizană. Ca toţi cei ce, după ce ating puterea şi bogăţia, încearcă să-şi construiască un trecut cât mai glorios, Biserica catolică n-a scăpat nici ea de acest viciu. Cum şi puterea şi bogăţia ei erau mari, viciul a fost şi el pe măsură. Mai întâi, a pretins, nici mai mult nici mai puţin, că ea este moştenitoarea pe linie directă a apostolului Petru şi, prin el, a lui Iisus Hristos însuşi, care îl proclamase pe acesta vicarul său pe pământ, dându-i „cheile împărăţiei” (Matei 16-19). Biserica catolică trebuia, însă, să umple golul întregii perioade barbare, pentru care avea nevoie de câteva personaje cu care să populeze acest vid. Unul dintre ele a fost Sfântul Augustin (354-430). Am toată consideraţia pentru el, dar acesta a fost înainte de toate un filozof, adept al lui Platon şi mare admirator al lui Cicero. La 19 ani, a fost atras de maniheism, religie cu iz oriental, bazată pe ideea reîncarnării. Atât filozofia platoniciană, cât şi maniheismul, îl vor marca pentru toată viaţa, chiar şi după trecerea lui la creştinism în 386, după moartea fiului său, eveniment ce se pare că l-a marcat profund din punct de vedere psihologic. Convertirea nu a fost un act formal, ci unul profund, de conştiinţă, pe care l-a redat în „Confesiuni”. După cum era de aşteptat, el a abordat Creştinismul prin prisma filozofului, fiind mai curând un adept al stoicismului cu multe influenţe diverse, decât un teolog dogmatic. Diversitatea curentelor ce se întâlnesc în formaţia sa intelectuală a permis teologilor de mai târziu să-l citeze în situaţiile cele mai diferite, în conformitate cu scopurile lor. A fost contemporan cu mari teologi ai mileniului I, ca Vasile cel Mare (330-379), Grigore din Nysa (335-395), Ioan Hrisostom (Gura de Aur) (344-407) şi alţii, teologi păstraţi de Biserica ortodoxă, dar aproape uitaţi de cea catolică, mai interesată să-şi construiască o patristică proprie, decât să caute căile înţelepciunii. Greşeala aparţine ambelor biserici: celei ortodoxe pentru exces de tradiţionalism, iar celei catolice pentru dorinţa de separare cu orice preţ. Sfântul Augustin aparţine ambelor biserici, deoarece a trăit cu mult înainte de Marea Schismă din 1054. El este, însă, mai puţin invocat de Biserica ortodoxă, tocmai pentru acea parte a filozofiei lui ce nu este tocmai Creştină, dar este frecvent invocat de cea catolică, fiind considerat inspiratorul lui Tomas d’Aquino, dar găsindu-şi chiar şi mai târziu susţinători prin janseniştii de la Port Royal, pe care însuşi Pascal i-a slujit până la o limită.
Printre preceptele propovăduite de Sfântul Augustin, acceptate de Biserica catolică, dar respinse de cea ortodoxă, este şi cea a predestinării şi – ca o consecinţă a ei – cea a harului. Iată un citat din „Epistula ad Sixtum”: „Cum Deus coronat merita nostra, nihil aliud coronat quam numera sua. Omne bonum meritum nostrum in nobis faciat nisi gratia.” („Când Dumnezeu încununează meritele noastre, el nu încununează nimic altceva decât darurile sale. Nu meritul nostru înfăptuieşte în noi binele, ci numai harul.”) Deşi toţi oamenii sunt copiii lui Dumnezeu, Sfântul Augustin susţine că unii sunt predestinaţi la fericire veşnică, în timp ce  cei mai mulţi (massa damnationis) sunt sortiţi condamnării. Mai mult, Dumnezeu nu este obligat să se justifice în faţa nimănui. Evident, această idee nu mai are nimic comun cu Creştinismul, cu un Dumnezeu bun, iubitor de oameni, în faţa căruia toţi sunt egali. Nu pot să nu remarc că această teorie este profund non-creştină. Iisus ne îndeamnă să-l căutam pe Dumnezeu pe drumul trasat de el, ceea ce n-ar avea nici un rost, dacă totul este predestinat, aşa cum considera Sfântul Augustin.
<br />
Dacă la Sfântul Augustin această lipsă de logică se explică prin diversitatea formaţiei sale intelectuale (filozof păgân, adept al maniheismului şi convertit târziu la Creştinism), la Biserica catolică de mai târziu explicaţia o găsim în interesele ei politice. Ea dorea stabilitatea unei societăţi deja ierarhizate, în care poziţia celor din vârf nu trebuia ameninţată, pentru că – nu-i aşa? – ea era obţinută prin „harul primit de la Dumnezeu”. Această tendinţă este vizibilă şi în arta bisericeasca catolică, artă orientată pe înfăţişarea cu precădere a patimilor lui Iisus, în timp ce, în cea ortodoxă, mai optimistă, accentul este pus pe Înviere şi  ÎnăIţare, act final ce dă logică lucrării lui Iisus pe pământ şi un sens vieţii oamenilor. În timp ce Catolicismul îşi doreşte un om dator să sufere şi să implore mila, Ortodoxismul vede în Creştinism o speranţă întărită tocmai de Învierea şi Înălţarea lui Iisus, deci în revenirea la normal. Se vede aici influenţa orientală a Universului imuabil, în care Creştinismul apare doar ca un intermezzo între Geneză şi Judecata de apoi. Dacă pentru Iisus normalul înseamnă revenirea alături de tatăl său, pentru omenire este de aşteptat să existe o stare, dacă nu ca în rai, cel puţin mai bună decât cea actuală, stare la care se poate ajunge prin strădanii proprii şi nu exclusiv prin graţia lui Dumnezeu (la recomandarea reprezentanţilor săi de pe pământ). Din punct de vedere moral, ideea predestinării este de-a dreptul dezastruoasă, pentru că ea răpeşte omului orice speranţă, din moment ce eforturile lui nu contează, iar Dumnezeu, asemenea idolilor din preistorie, este capricios şi răuvoitor cu marea majoritate a oamenilor. (Ceea ce mi se pare un anacronism este faptul că teoria predestinării a fost însuşită şi de către J. Calvin şi repusă în circuitul de idei religioase europene în bisericile reformate mai recente.)
<br />
Ceea ce a valorificat – mai exact a speculat – Biserica Catolică din opera Sfântului Augustin a fost disputa dintre el şi Pelagius, şi ea ţine de dorinţa bisericii de a reconcilia credinţa cu raţiunea, după ce tocmai abandonase raţiunea. Dar abia după ce şi-a îngenuncheat adversarul, Sfântul Augustin a realizat că acesta avea dreptatea lui, iar subiectul a rămas la fel de deschis ca înainte.
<br />
Un alt principiu pentru care se contrazic bisericile creştine este acela al Sfântului Duh, şi anume dacă el purcede numai de la Dumnezeu Tatăl sau şi de la Dumnezeu Fiul. Multă vreme n-am înţeles de ce ar fi acest lucru atât de important şi de ce se înverşunează preoţii atât de tare în jurul lui. Am înţeles doar atunci când am realizat implicaţiile politice ale acestui principiu. În Biserica ortodoxă, sub influenţa filozofiei greceşti, există concepţia că Sfântul Duh poate pogorî şi asupra unei comuniuni de credincioşi, nu numai asupra unui singur individ. Iniţial, Biserica creştină nu era ierarhizată  atât de riguros precum a devenit Biserica catolică mai târziu, care are în vârf o singură persoană, pe Papa. Odată cu Carol cel Mare, „uns” împărat de către Papă în anul 800, adică din clipa în care Papa, şi numai Papa, a dobândit dreptul de a „unge” împăraţi şi regi, pentru că el era singura persoană de pe pământ ce putea comunica direct cu Dumnezeu, ei bine, din acel moment, Biserica catolică a căpătat o rigiditate nu numai ierarhică, ci şi doctrinară. Firul de la Dumnezeu şi până la cele mai mărunte făpturi lumeşti trebuia să fie cât mai precis, pentru ca biserica să ţină cu mână forte întreaga societate. Aşa cum numai Dumnezeu transmite Sfântul Duh cui vrea el, numai Papa îşi transmite voinţa cui vrea el. Biserica sprijină monarhia, iar monarhia se sprijină pe biserică. Cea mai mică slăbiciune ar fi însemnat în concepţia lor o slăbire a întregului angrenaj. Explicaţia este, deci, politică şi economică.
<br />
Către sfârşitul primului mileniu, în Europa occidentală, au început să ia amploare monarhiile ereditare. Cu alte cuvinte, un grup de familii feudale, majoritatea de origine germanică, şi-au propus să stăpânească Europa. Moştenitor al fostului Imperiu Roman, unde împăratul era, de regulă, impus de către armată, Imperiul Bizantin a rămas deoparte, mai întâi din cauza mândriei bizantinilor, apoi din cea a occidentalilor. Şi astăzi istoriografii occidentali tratează încă cu dispreţ tot ceea ce este legat de Imperiul Bizantin, denigrându-l. Procesul de închegare a monarhiilor occidentale a început dinspre Franţa şi s-a dezvoltat, din aproape în aproape, către est. Ţările române au intrat sub influenţă turcească înainte de a se integra în viitoarea comunitate europeană; domnitorii noştri nu au apucat să se înrudească cu regii occidentului. Mai târziu, prin căsătorii aranjate după criterii politice, chiar şi Rusia a intrat în acest grup elitist. Prima integrare recunoscută a României în Europa a avut loc prin numirea regelui Carol I, deşi în momentul acela cuvântul de ordine devenise deja democraţia, şi nu monarhia.
<br />
Că biserica şi politica au fost fraţi siamezi este deja un adevăr ultracunoscut. Să-l amintim doar pe Leon X, papă al Romei (1513-1521), membru al faimoasei familii florentine a Medicilor care, graţie puterii ei economice, joacă în secolele XII–XVIII un rol esenţial în politica Florenţei şi chiar a întregii Italii.
<br />
Următorul pe lista doctrinarilor catolici a fost Tomas D’Aquino. Acesta are cel puţin calitatea de a fi fost un teolog autentic. Conştient că religia devine tot mai ruptă de cursul gândirii filozofice, trăind în secolul XIII (1225-1274), a încercat o racordare a filozofiei catolice la cea a lui Aristotel, deci a raţiunii cu religia, cu alte cuvinte, a vrut să amestece apa cu focul (acquam igni miscere). Canonizat, ridicat la rang de fondator de filozofie, reluat de contemporaneitate sub forma neotomismului, n-a reuşit să construiască imposibilul, deşi a scris enorm de mult. Ca să fiu puţin răutăcios, pot spune că Tomas D'Aquino, numit şi „Doctor angelicus”, a devenit din doct în îngeri, doctor al îngerilor, care, într-adevăr, au din ce în ce mai multă nevoie să fie trataţi. Papa Leon al XIII-lea, în enciclica Aeterni Patris (Părintelui veşnic) din 4 august 1789, îl adopta ca filozof oficial al Bisericii Catolice. Este sanctificat în 1323, sub papa Ioan al XXII-lea. Şi-a expus doctrina în câteva opusuri de referinţă, cel mai reprezentativ fiind Summa Theologica.
O încercare disperată de mai târziu de a răspunde dezvoltării din ce în ce mai accentuate a Raţionalismului a fost atragerea lui Pascal pe post de vârf de lance. Doar că Pascal, matematician, fizician şi abia la urmă filozof, şi-a dat seama că nu poţi apela la raţiune pentru a lupta împotriva raţiunii. Ceea ce ar fi trebuit să fie cartea sa de căpătâi, pentru scrierea căreia fusese cooptat, „Apologia Creştinismului”, n-a scris-o niciodată. „Pensées”, singura pe care o avem, a fost publicată postum şi este o culegere periată şi trunchiată de cei de la Port Royal, conform intereselor lor. De ce se angajase atunci să lucreze pentru ei? Frământările interioare ale lui Pascal, complexitatea gândurilor lui, sunt egale cu întreaga problematică creştină. Ar trebui o carte numai despre asta. Pascal, din om de ştiinţă, s-a dedicat bisericii. Asta nu înseamnă că s-a stricat la cap, cum le place materialiştilor să creadă, dar nici că ar fi avut o minte slabă în tinereţe şi s-a deşteptat brusc, aşa cum le-ar place preoţilor să creadă, pentru că realizările lui ştiinţifice dovedesc un intelect superior majorităţii teologilor cunoscuţi de la Hristos încoace. În plus, el n-a fost niciodată străin de religie. A crescut într-un mediu religios şi a fost preocupat de religie toată viaţa sa. N-a fost nici o convertire, ci doar o schimbare a „jobului”, bazată pe aprecierea că, laolaltă cu janseniştii de la Port Royal, poate fi mai eficient, cel puţin în privinţa comunicării cu lumea. Nu trebuie să uităm declaraţia sa: „Am petrecut multe zile studiind ştiinţele abstracte, dar numărul prea mic de oameni cu care pot comunica în domeniul ştiinţific m-a dezgustat”. Problema lui era una de comunicare. În final, Pascal ne lasă în plină dilemă: dacă nu te supui raţiunii, eşti un prost; în schimb, dacă nu te supui lui Dumnezeu, eşti nefericit. Fericit şi prost, sau deştept şi nefericit! Iată alternativele oferite, primul de către religie, al doilea de către raţiune. Oare chiar să nu existe altă variantă?
<br />
Interpretările deformate ale catolicismului nu l-au lăsat indiferent nici pe Luther. Între timp, preoţii catolici, în frunte cu papa, deveniseră un fel de şamani mai evoluaţi, iar mesajul lui Hristos îl uitaseră cu totul. Întrebarea lui a zguduit lumea creştină: De unde îi vine omului mântuirea? Şi tot el se întreabă retoric: „Să-l crezi milos pe cel care salvează atât de puţine suflete şi care condamnă atât de multe; să-l crezi drept pe cel care prin voinţa sa ne face cu necesitate condamnabili, astfel încât pare să se bucure de chinurile nefericiţilor... este mai degrabă demn de ură decât de iubire. Or, dacă aş putea înţelege pe cale raţională cum poate fi  milos şi drept acest Dumnezeu, ce dovedeşte atâta mânie şi nedreptate, n-ar mai fi nevoie de credinţă”. Teoretic, Pelagius fusese anihilat de mai bine de o mie de ani, în timp ce Sfântul Augustin era socotit unul dintre părinţii Bisericii Catolice. Şi totuşi, lumea nu se împacă cu acest gând. De ce? Pentru că Pelagius avea dreptate. „Ceea ce probează raţiunea nu poate fi revendicat de divinitate (credinţă)”. Şi totuşi omul are nevoie de mântuire, iar mântuirea nu poate veni decât de la Dumnezeu. Care Dumnezeu? Cel bun sau cel rău? Cel care ne promite raiul sau cel ce ne ameninţă cu Apocalipsa? Cel drept, care ne judecă cu dreptate faptele, sau cel capricios, care iartă pe cine nu te aştepţi şi chinuieşte pe cel credincios? Şi dacă el este atât de capricios, cum ar trebui să ne comportăm noi, ca să-i fim pe plac? Această ultimă întrebare – evident retorică – este suficientă pentru a constata că biserica a adoptat un drum greşit, nefiind capabilă să indice o cale, o morală. Din clipa în care ea nu mai are o direcţie clară, care să ofere oamenilor un minimum de etică, ea şi-a încetat rolul, şi-a pierdut creditul. Simplul îndemn la imnuri de slavă şi implorarea ajutorului lui Dumnezeu este o revenire la credinţele primitive în idoli, iar preoţii sunt asemenea şamanilor. 
<br />
Lipsa respectului pentru adevărul istoric nu i-a părăsit nici azi pe occidentali. Au început totuşi să recunoască un adevăr mai mult decât evident, şi anume, rolul jucat de greci în apariţia Renaşterii, rol amplificat de masiva emigrare a acestora din Constantinopole, ameninţat de expansiunea turcească. În exprimare apuseană însă, această afirmaţie sună cam aşa: „Italia a beneficiat de cărţile aduse de imigranţii greci, cărţi prin care au redescoperit valorile antichităţii”. Ca şi cum grecii erau nişte imbecili pe post de cărăuşi ai unor obiecte despre care ei nu aveau nici o idee. Invidia celor din teritoriile barbare pe ceea ce reprezenta partea civilizată a Europei primului mileniu creştin, Imperiul Bizantin, încă mai dăinuie.
Că, în final, a avut câştig de cauză raţiunea, ne dovedeşte căderea în dizgraţie a bisericii catolice împreună cu monarhia. Astăzi, vorbesc despre religie mai mult politicienii, care însă sunt la fel de interesaţi de cele sfinte, pe cât sunt de interesaţi de democraţie, societate etc., după cum le indica numele partidului în care, întâmplător, şi-au găsit un loc: democrat-creştin, social-democrat de ziua 7-a, sau orice altă combinaţie posibilă.
<br />
Orice societate are înţelepţii ei, sau dacă nu sunt tocmai înţelepţi, cel puţin filozofează (philo+sophos), adică sunt iubitori de înţelepciune. Poate că toţi oamenii filozofează, sau aproape toţi (am oarece îndoieli asupra politicienilor), cu excepţia bigoţilor. Unii o fac mai bine, alţii mai puţin bine, unii accidental, alţii mai perseverent, dar o fac. Se naşte astfel un curent filozofic, de regulă, în opoziţie cu cel oficial. Apar, bineînţeles, şi filozofi autentici, cu putere de pătrundere şi o largă cunoaştere cărturărească, dar şi empirică. Ei construiesc o nouă paradigmă. Din păcate, asemenea oameni nu au şi abilităţi de comunicare. Pentru plebe, ei par a fi nişte ciudaţi.
<br />
Apar atunci profeţii: oameni ce, dimpotrivă, sunt deosebit de înzestraţi tocmai în privinţa comunicării şi care sunt, în acelaşi timp, şi suficient de inteligenţi pentru a-i înţelege pe filozofi. După părerea mea, majoritatea creatorilor de mari religii au fost din această categorie. Interesant de observat că, în viata lor, a existat aproape întotdeauna o perioadă de meditaţie în care este de presupus că profetul şi-a stabilit strategia prin care să convingă mulţimea de ideile filozofice pe care şi le însuşise. Oamenilor trebuie să li se vorbească pe înţelesul lor şi nu în limbaj filozofic. Ei au nevoie de minuni, parabole şi, mai ales, de poveşti.
<br />
Aşa apare o nouă religie, menită să implementeze în mase paradigma filozofică. Prin intermediul unor metafore, recomandări, sfaturi etc., se fixează tradiţii. Omul simplu respectă tradiţia. El nu acţionează din motive raţionale, ci pentru că aşa a fost învăţat. Chiar şi cei mai înţelepţi nu gândesc fiecare pas, ci merg din obişnuinţă. Doar paşii importanţi trebuie gândiţi, dacă se poate. 
<br />
Până aici totul este perfect. Atât filozofii, cât şi profeţii, au cele mai bune intenţii. Odată cu religia, apar însă preoţii. Aceştia sunt oameni obişnuiţi, care văd în biserică un job. Nu fără motiv, Octavian Paler observa: „Iezuiţii au făcut din credinţă o afacere”. Uneori, e chiar mai rău: „ucid în zile de lucru, iar duminica se spovedesc cu modestie” (Sartre). Ideea originală se diluează, interesele particulare o poluează tot mai mult, astfel încât se ajunge până la opusul ei. Şi astfel, „Les aveugles nous apprennent à voir (Jules Renard).
<br />
Nu trece mult şi politicienii găsesc căile prin care noua religie poate fi folosită în interesul lor. Ea serveşte drept bază pentru propaganda politică. În acest moment nu mai e nimic de făcut, decât poate de inventat o nouă religie. Ceea ce nu înseamnă că aceasta va fi mai bună decât precedenta. Istoria ne dovedeşte că nu. Ideile cele mai generoase, prin deformare, nasc politici dintre cele mai dezastruoase. Să urmărim succint evoluţia principalelor religii.
<br />
- Credinţele vechi orientale sunt cu totul paşnice. Prea paşnice! Atât de paşnice, încât au ca efect inhibiţia oamenilor.
<br />
- În mitologia greacă, războiul apare în mod aleator, din pricini mărunte, şi se limitează la mici lupte, mai mult dispute locale. Oricum, el nu este căutat.
<br />
- Odată cu evreii, apare ideea de naţiune, iar războiul devine un instrument indispensabil pentru atingerea scopului divin: naţiunea aleasă, adică naţiunea destinată să le domine pe celelalte. Dominaţia nu poate fi realizată decât prin forţă, deci războiul este pe cât de divin, pe atât de iminent. Iar pentru că războiul se duce cu oameni, aceştia trebuie educaţi corespunzător. Vechiul Testament ne spune:
„Dar, dacă se întâmplă o nenorocire, vei da viaţă pentru viaţă, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior, arsură pentru arsură, rană pentru rană, lovitură pentru lovitură.” (Exodul 21;23-25);
<br />
„Dacă cineva răneşte pe aproapele lui, să i se facă aşa cum a făcut şi el: frântură pentru frântură, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte; să i se facă aceeaşi rană pe care a făcut-o el aproapelui său.” (Leviticul 24;20);
<br />
„Ochiul tău să fie fără cruţare: viaţă pentru viaţă, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior.” (Deuteronomul 19;21).

<br />
<br />
- Creştinismul pleacă de la o idee cu mult mai nobilă. Din Noul Testament, aflăm că: 
Aţi auzit că s-a zis: „Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte”. Dar eu vă spun: Să nu vă împotriviţi celui care vă face rău; ci oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt. Orişicui vrea să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa. Dacă te sileşte cineva să mergi cu el o milă, mergi cu el două. Celui care îţi cere, dă-i; şi nu te întoarce de la cel care doreşte să se împrumute de la tine” (Matei 5.38-42);
<br />
Aţi auzit că s-a zis: „Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău.” Dar eu vă spun: iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei care vă blestemă, faceţi bine celor care vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei care vă insultă şi vă prigonesc. (Matei 5,43-44).
<br />
<br />

Europa Occidentală a eliminat ideea de „naţiune aleasă”, dar au reţinut ideea de naţiune şi războiul ca mijloc de impunere a voinţei politice a oricărei naţiuni în faţa tuturor celorlalte. Ideea cu obrazul era, oricum, desuetă. Dumnezeul blând pleacă în cruciade, de fapt, expediţii de jaf. Şi n-au fost numai cruciadele. În secolul al XVI-lea, Eramus din Rotterdam (1466-1536) scrie: „Nenorocirile îi unesc până şi pe cei răi – spune un proverb. Numai pe creştini nu-i uneşte nici binele, nici răul. Şi, ce ruşine! Creştinii se luptă mai fără cruţare decât iudeii, decât păgânii şi decât fiarele. Iudeii aveau diferende aproape numai cu străinii, pe când creştinii sunt în alianţă cu turcii, dar se războiesc între ei.” Sau, tot el: „Ce mârşavă este limba preoţilor care îndeamnă la război, care aţâţă la rele, care îndeamnă la dezastre! În Anglia, ei aţâţă împotriva francezilor, în Franţa, aţâţă împotriva englezilor.” Şi asta în numele aceluiaşi Dumnezeu. S-ar crede că Erasmus ar fi fost necredincios. Dimpotrivă! Tocmai din cauza credinţei  el se revoltă împotriva preoţilor trădători ai credinţei. Din păcate, soluţia lui este naivă, dovedind încă o dată că rămâne încarcerat în aceeaşi dogmă: „La voi fac apel, fruntaşi şi dregători, ca bunăvoinţa voastră să vină în ajutorul înţelepciunii regilor şi al pietăţii papilor”.
Pe greci i-am scos din ecuaţie; au fost prea deştepţi, chiar şi pentru noi, ca să nu mai vorbim pentru epoca în care au produs valori de referinţă, încă actuale. Prin mitul Veşnicei Reîntoarceri, caracteristic lor, vedem legătura cu religiile orientale. („Omul nu e nimic mai mult decât umbra unui fum” – Eschil, „Omul nu este decât întâmplare”, „Lumea nu moare niciodată, pentru că începutul se uneşte cu sfârşitul, ca un şarpe care îşi muşcă coada”,  „Omul este un Dumnezeu căzut care îşi aminteşte de cer” etc.). Dar „Omul este o jucărie făcută de zei” ne aduce în plină Geneză biblică. Prin Platon întrezărim Creştinismul. Cât despre Democrit şi Leucip, aflăm în ei creatorii teoriei atomiste a Universului. Aproape pentru orice descoperire, chiar dintre cele mai moderne, aflăm că a existat măcar un embrion în gândirea greacă. Entuziasmul grecilor era pentru bucuria de a trăi şi nu pentru înfrângerea vre-unui inamic imaginar (entuziasm  =   en-theon-siasmos   =  starea în care zeul sălăşluieşte în tine). Dar cu măsură! Chiar şi stoicismul îşi are rădăcinile tot în morala greacă, care este, în esenţă, o morală ascetică şi purificatoare, care nu creează binele în noi, ci curăţă binele care, prin natura noastră, se află în noi (credeau ei) de răul care s-a aşternut peste el din afară. De unde se vede că şi grecii au mai greşit. „Zeii grecilor îşi pierdeau subit simţul divinităţii când dădeau cu ochii de o femeie frumoasă” (Paler). Asta pentru că aşa sunt grecii: iubesc viaţa, iar religiile sunt scrise de oameni, potrivit aspiraţiilor lor.
<br />
Absenţa unei clase sacerdotale ierarhizate a împiedicat formarea unei teologii, atât la orientali, cât şi la greci, şi tocmai lipsa acestei clase i-a făcut mai înţelepţi. Altfel, ar trebui să tragem concluzia că, în timp, omenirea a devenit tot mai puţin raţională, în ciuda Raţionalismului de care facem astăzi atâta caz.
<br />
Religia face parte din istoria civilizaţiilor, cu bunele şi relele ei. Prin religie se fixează tradiţiile şi ritualul. Întreaga filozofie a unei epoci o găsim concretizată în comportarea oamenilor din acea epocă, iar aceasta se găseşte cel mai bine materializată în tradiţiile poporului şi – important – în legendele şi basmele pentru copii. Este firesc să fie aşa, fiindcă oamenii doresc să-şi educe copiii aşa cum cred ei mai bine, să le transmită întreaga lor înţelepciune. De aceea, analiza inteligentă a basmelor poate fi mai bogată în sensuri decât se pare. Scrierile filozofilor din epocă vor intra în conştiinţa oamenilor cu încetul, în perioada următoare, în timp ce mentalitatea unei epoci este dată de gândirea filozofică anterioară, care a avut nevoie de timp pentru ca să formeze mentalităţi la nivelul populaţiei. Vorbind despre basme, în basmele extrem orientale, de exemplu – dar şi în unele româneşti – eroul popular, devenit erou în urma unui act vitejesc, după un ocol prin curţile împărăteşti, îşi găseşte o soţie cu care se retrage într-un loc izolat, unde trăieşte liniştit până la adânci bătrâneţi. Ideea esenţială este izolarea de înalta societate, cu luptele şi intrigile ei. O astfel de comportare se potriveşte concepţiei orientale, conform căreia omul este o parte a universului unic în care va reveni cândva. De aceea, el prezintă interes numai ca individ. Omenirea este doar o mulţime întâmplătoare de indivizi ce nu prezintă nici un interes în ansamblu. În legendele franceze, în schimb, găsim eroul care îşi dă viaţa pentru ţara sa, asemenea lui Roland, pentru că francezii tocmai se pregăteau să devină un popor naţionalist. Legendele regelui Arthur, pe de altă parte, formează caracterul cavalerului care luptă toată viaţa pentru un ideal (Sf. Graal). Cât despre mitologia greacă, ea este poate cea mai amplă reflectare a mentalităţii unui popor. Zeii erau asemenea oamenilor, cu calităţi şi mai ales defecte, pentru că, dacă ceva le este permis zeilor, de ce nu 
le-ar fi permis şi oamenilor. Iar celor puternici li se permite întotdeauna mai mult decât celor slabi. Nici chiar Prometeu n-a fost numai cel despre care vorbim noi azi, adică eroul pozitiv. El a fost, în egală măsură, eroul negativ, indisciplinat, pripit, care a acţionat fără să cunoască scopurile mai înalte ale lui Zeus. Prometeu a fost mai curând un subiect de dezbatere folositoare ca exerciţiu de discernere între două obiective opuse unul altuia. Mitologia a fost cea mai realistă religie din câte au existat.
<br />
Toate acestea, însă, depind de calitatea celor ce le transmit de la o generaţie la alta. Iar dacă ne referim la trecut, ele au depins cel mai mult de preoţi, deoarece ei au avut cea mai mare influenţă, cu bunele şi cu relele lor. Să nu uităm că până ce şi şcoala a existat datorită bisericii. Ne este greu să stabilim cât de credincios este un preot. Cei mai mulţi dintre ei aleg preoţia ca pe o profesiune ca oricare alta, din motive practice şi nu dintr-o chemare anume. În cel mai bun caz, preotul este un pedagog, un confesor care oferă oamenilor suportul moral şi îndrumările considerate necesare pentru o viaţă decentă. De cele mai multe ori, el este doar un slujbaş care oficiază un ritual.
<br />
Pentru că suntem europeni, când spunem religie, ne gândim la Creştinism, pe care îl privim, dacă nu în mod necesar ca pe singura religie adevărată, dar cel puţin ca fiind cea mai recentă. Trecem cu vederea faptul că Islamismul este cu 500 de ani mai tânăr, că doctrina lui este foarte asemănătoare cu cea creştină, mai ales cu cea catolică (centrată pe răspândirea cu ajutorul săbiei), ca o dovadă în plus de cât de diferite pot fi efectele aceleaşi idei. Ar trebui însă să privim religia într-un context mai larg, şi, aşa cum judecăm civilizaţiile umane prin prisma evoluţiei lor, să privim şi religiile în devenirea lor istorică.



<p class="font size_large align_center color_maroon">
<b>
De la Creştinism la Comunism şi înapoi
</b></p>
<p class="font size_medium align_justify color_black">
<b>

În S.U.A., orice călător poate solicita un bilet de avion sau de autobuz până la Santa Fe, capitala statului New Mexico, dus-întors, eventual cu preţ redus. (De tren nu se poate, pentru că simbolul căilor ferate americane a fost abandonat între timp.) Nimic deosebit, cu condiţia să nu traducă, fiindcă Santa Fe, în limba spaniolă, înseamnă „Sfânta Credinţă”, iar interpretarea, pe cât de nostimă, nu ar face decât să reflecte atitudinea celor mai mulţi faţă de religie. Dar cum „IN GOD WE TRUST” stă scris pe orice bancnotă americană, însemnă că nu trebuie să-l căutăm noi pe el, fiindcă vine el la noi în caz că ar fi nevoie. Oare?!!
<br />
Se pare că în filozofie, ca şi în religie (care nu este decât o filozofie aplicată sub forma unei metafore), toate drumurile sunt dus-întors, deoarece aceleaşi idei reapar periodic sub diferite forme. Cât despre preţ, pe acesta nu-l calculează nimeni înainte; rămâne să vedem la sfârşit cât ne-a costat.
<br />
Biblia ne învaţă că oamenii sunt egali în faţa lui Dumnezeu. Păi, asta înseamnă că sunt egali între ei. De aici şi până la ideea de democraţie nu mai este decât un pas, şi acela foarte mic. Democraţia, prezentă la greci, dar uitată între timp, îşi face din nou loc, la început timid, apoi din ce în ce mai puternic. Era firesc ca ea să nu fie primită cu plăcere de către conducători. Conştienţi că ea nu putea fi stăvilită, au ajuns la concluzia că ar fi mai bine s-o folosească, evident, cu unele ajustări, în loc să i se opună. Soluţia a fost atât de bună, încât coaliţia biserică-politică a dominat mai bine de o mie de ani. Cum orice exagerare duce la auto-distrugere, inevitabilul s-a produs, culminând cu explozia socială simbolizată cel mai bine de Revoluţia Franceză de la 1789. Democraţia avea câmp liber. Dar o asemenea transformare nu se poate realiza dintr-odată. Cât despre perfecţiune, aceasta rămâne un ideal. De aceea, Europa occidentală a făcut cât a putut.  Bineînţeles că au apărut şi cârtitorii, ceea ce este firesc. Nefirească este însă exagerarea ce a urmat. „Democraţia voastră nu este bună. Vom face noi una perfectă.” – a spus Marx şi ciracii lui. Aşa s-a născut comunismul. Ce a urmat, se ştie. Occidentalii, mai temperaţi, au observat eroarea şi au rămas într-un compromis, unde ideea de democraţie este încă vehiculată, dar, de fapt, întreaga societate este organizată după modelul oligarhic, cu proprietatea garantată. Modelul în sine nu are importanţă. Ceea ce contează este ca societatea să-şi păstreze starea de echilibru, fapt posibil cât timp exagerările sunt temperate la timp. Disfuncţiile logice sunt cele care  creează o stare de tensiune care, la un moment dat explodează. Aristotel este cel care ne învaţă că orice societate trece succesiv prin cele trei stări posibile (dictatură, democraţie, oligarhie), deoarece nici una nu este perfectă şi, odată şi-odată, degenerează, trecând astfel în starea următoare (Politica, capitolul V). Esenţială, deci, nu este starea, ci echilibrul social realizat la un moment dat, indiferent de starea în care se află societatea.  În prezent, tocmai propaganda pe tema democraţiei este în contradicţie cu realitatea. Populaţia, din ce în ce mai evoluată, sesizează minciuna şi nu-şi mai urmează conducătorii. 
<br />
Principala idee a comuniştilor a fost aceea că – în condiţiile votului universal – politicienii pot atrage de partea lor un electorat mai numeros dacă îşi îndreaptă propaganda către păturile de jos ale societăţii, ne-educate, dar numeroase (proşti, dar mulţi). Toate mecanismele ce asigură funcţionarea societăţii au fost inversate. Evoluţia a devenit involuţie. Colapsul a fost inevitabil. Experienţa Estului a fost de folos Vestului. Şi totuşi, exagerările pe tema democraţiei, a comunismului, încă persistă, în paralel cu păstrarea, pe bună dreptate, a proprietăţii drept condiţie necesară a progresului. 
<br />
Eliberarea spiritelor de sub apăsarea doctrinară monarho-religioasă a Evului Mediu, a lăsat frâu liber renaşterii democraţiei. Pare, de aceea, neaşteptat că prima carte despre comunism ca ideal social – „Utopia” lui Thomas Morus – a fost scrisă în cealaltă parte a Europei, în Anglia. Mama Renaşterii a fost Italia, iar tatăl, intelectualitatea bizantină alungată de turci din Constantinopole, dar nici italienii şi nici grecii nu au un apetit deosebit pentru problemele sociale mari. De la democraţie la tiranie, ei cunoscuseră gloria şi decăderea, nu o dată, ci de foarte multe ori. Sunt naţiuni obosite! Satisfacţiile sufleteşti îi atrag mai mult decât ambiţiile politice. Dar de ce tocmai în nord? Întrebarea poate fi interesantă, pentru că n-a fost numai Thomas Morus. Majoritatea doctrinarilor comunişti de mai târziu au fost din nord. Să fie de vină vaso-constricţia cerebrală provocată de frig, care le-a redus capacitatea de gândire? Lăsând gluma la o parte, putem găsi totuşi o explicaţie în lipsa lor de experienţă democratică, care le-a permis să dea frâu liber imaginaţiei. Grecii n-ar fi făcut aşa ceva, nu numai pentru că ei aveau experienţa democraţiei – fie ea şi sclavagistă – dar mai ştiau că relaţia creator-om nu este reciprocă; şi mai avuseseră şi câţiva filozofi care îi învăţaseră raţionalismul cu mult înainte de a-l fi descoperit Descartes. Şi mai ştiau, printre altele, că orice idee trebuie verificată experimental, înainte de a emite o alta, ce decurge din prima. Comunismul este produsul imaginaţiei scăpate de sub control. Thomas Morus avusese cel puţin bunul simţ să-şi intituleze lucrarea „Utopia”, avansând astfel ideea că ceea ce recomandă el nu există nicăieri (u-topos = fără loc). Doar Marx a crezut că se poate, iar Lenin i-a găsit şi locul. Literatura utopică a apărut dintr-o nevoie de compensare, în urma discreditării religiei. Speranţa în Ziua de Apoi trebuia înlocuită prin ceva, şi a apărut Utopia – o altă speranţă, de data aceasta ca soluţie socială. La o privire mai atentă, însuşi Creştinismul este tot o utopie socială, pentru că a apărut ca o religie a celor săraci şi/ sau învinşi.
<br />
Pe Marx nu pot să-l consider filozof, iar teolog n-a fost nici atât. El nu şi-a mai complicat existenţa şi a intrat direct în propagandă, dându-i un fard filozofic pentru naivi. Din trei gaze, azot, hidrogen şi clor, deci, în aparenţă, din nimic, se naşte amoniacul, ce poate fi lichid sau chiar şi solid, dar mai ales urât mirositor. Aşa şi Lenin, din nemulţumirea oamenilor în faţa nedreptăţii, ura lui personală faţă de Creştinism şi dorinţa uralo-altaicilor de a îngenunchea Europa, a imaginat o utopie ce a devenit ideal pentru unii, coşmar pentru alţii şi care încă mai miroase urât şi azi. „Comunismul nu s-a născut din bune intenţii. El s-a născut din capul locului sub semnul violenţei şi servindu-se de o teorie a violenţei. Din capul locului, comunismul a instigat o parte a societăţii împotriva alteia. Violenţa, crima, teroarea fac parte din recuzita curentă a comunismului. Lupta de clasă nu a fost niciodată o metaforă, ci a însemnat exterminare”. Ne-o spune Gabriel Liiceanu, după înalte studii de specialitate. Ar fi trebuit s-o ştie şi intelectualii români de educaţie antebelică, despre care am vorbit în prima parte.
<br />
Şi nu l-a inventat Marx. El a furnizat doar baza ideologică a viitorilor propagandişti politici. Lui Jean-Jacques Rousseau, Voltaire îi scrie: „Am primit, domnule, noua dumneavoastră carte îndreptată împotriva neamului omenesc… Când citesc lucrarea dumneavoastră, îmi vine să merg în patru labe”. Iar Petre Ţuţea recunoaşte: „Cine până la vârsta de 28-30 nu e de stânga, înseamnă că n-are inimă. Dar dacă peste 30 de ani, peste atingerea vârstei maturităţii, rămâne cu aceleaşi concepţii, înseamnă că e cretin.” Şi tot el: „Eu nu sunt democrat. Am asemănat democraţia cu jigodia la câine; nu scapă decât cei care sunt tari.” Şi are dreptate; cei tari ştiu să manevreze în condiţii de democraţie, ba mai mult, ştiu cum să-i manipuleze pe cei slabi, cărora democraţia doar le încurcă minţile. Nu mă refer la pescuitorii în ape tulburi de la noi, ci la ţările puternice care le manevrează pe cele slabe. Fără să fiu un monarhist, cred că monarhia are avantajul că, după un monarh prost, poate veni unul deştept. Democraţia însă decade iremediabil, pentru că ea nu depinde de o persoană, ci de o întreagă clasă conducătoare, a cărei mentalitate nu se poate schimba imediat. Se ştia încă de la Aristotel că „nu poate înflori un stat în care toate sunt comune”.
Iată o schemă simplă: părinţii spun copiilor tot felul de povestioare, pentru a-i învăţa lucruri folositoare. Dacă procedeul s-a dovedit eficient cu copiii, de ce n-ar încerca şi cu unii adulţi mai creduli. Au încercat şi a mers. Şi uite aşa, s-a născut religia, şi odată cu ea politica, fiindcă cei care au încercat şi au reuşit, au devenit imediat lideri, mai mici sau mai mari. În concluzie, religia şi politica au apărut împreună şi evoluează împreună. Religia şi politica sunt inseparabile şi imanente societăţii.  Cine spune că nu-l interesează politica sau religia este, fie ignorant, fie demagog. Poate un anumit fel de religie sau politică, o anumită parte a lor, dar nu în general. Max Weber spune aproximativ acelaşi lucru, dar cu incomparabil mai multe cuvinte în „Sociologia religiei”. Din acelaşi motiv, religiile nu pot fi analizate numai prin prisma doctrinelor avansate, ci numai împreună cu popoarele care le-au îmbrăţişat sau li s-a impus, şi contextul istoric în care au evoluat. Ar fi la fel de greşit să vorbim despre religie în termeni absoluţi, ca despre ceva izolat, independent, pe cât de greşit ar fi să ignorăm religia în cercetările istorice, deoarece orice religie se naşte cu scopul de a răspunde unor necesităţi, pentru ca mai târziu să influenţeze ea mentalitatea oamenilor şi mersul evenimentelor, şi aşa mai departe.
<br />
Mircea Eliade, în „Mitul eternei reîntoarceri”, relatează o constatare de-a lui Constantin Brăiloiu, pe timpul când acesta înregistra o baladă din Maramureş. „Era vorba de o dragoste tragică; logodnicul fusese vrăjit de o zână şi, cu câteva zile înaintea nunţii, această zână l-a aruncat, din gelozie, de pe vârful unei stânci. A doua zi, nişte ciobani i-au găsit trupul şi l-au adus în sat. Logodnica, zărindu-i trupul, intonează o lamentaţie funebră plină de aluzii mitologice, text liturgic de o frustă frumuseţe. Investigând în continuare, Brăiloiu constată că povestea, etichetată ca foarte veche, se petrecuse cu doar patruzeci de ani în urmă, iar eroina era încă în viaţă. Femeia confirmă autenticitatea accidentului, fără zâne. Sătenii refuzau, însă, faptele şi preferau balada. Mitul devenise mai adevărat decât realitatea.” „Nu trebuie să-l scandalizăm pe omul de rând cu filozofia, care e pentru cei apţi s-o înţeleagă” (Cicero). Nimic nu este mai potrivit pentru a conduce mulţimea decât superstiţia. Fără superstiţii, aceasta este violentă, crudă, schimbătoare. Odată sedusă de vanităţile unei religii, ea ascultă mai bine de vrăjitorii ei decât de conducători. Omul de rând trebuie sa respecte tradiţia, deci religia.
<br />
Relativismul aprecierilor noastre poate fi ilustrat cu numeroase alte nume. Împăratul Constantin cel Mare, spre exemplu, este numit şi Sfântul Constantin, pentru că el, prin Edictul de la Milan, ar fi acceptat în anul 313 Creştinismul, punând astfel capăt prigoanei împotriva credincioşilor săi. În primul rând, gestul său a fost unul strict politic prin motivaţia lui. Imperiul Roman era divizat în acel moment, Constantin se afla în război deschis pentru dobândirea supremaţiei, iar atragerea creştinilor de partea sa era o decizie de strategie militară şi politică. În al doilea rând, Constantin nu a fost creştin, ci adept al cultului soarelui. Doar mama lui a fost creştină. Se spune că el s-ar fi creştinat înainte de moarte, dar nu există nici o dovadă în acest sens, aşa că afirmaţia de sorginte preoţească nu are acoperire. În schimb, monedele emise de el mărturisesc adevărata lui credinţă, deoarece poartă alăturate efigiile sale şi ale zeului solar. Întrebarea este: cum poate fi declarat sfânt cineva care nu a fost creştin? Mai mult decât atât, din punct de vedere istoric, documentele nu atestă nici un edict de la Milan cu semnătura lui Constantin. Există doar o ordonanţă către guvernatorul Bithyniei, care proclamă libertatea de conştiinţă a creştinilor, dar ea este semnată de Licinius, aliatul lui Constantin, în disputa lor împotriva lui Maximin Daia. Este, totuşi, de presupus ca ea nu-i era străină lui Constantin. Ce-i drept, Constantin a fost cel care, tot din motive politice, a iniţiat convocarea Consiliului ecumenic de la Nicea, în 325, urmat de multe altele, consilii ce aveau să apropie diferitele episcopii între ele şi să contribuie astfel la unificarea lor, spre marea plăcere a viitorilor papi şi patriarhi, dar şi a compromiterii ideii creştine.
<br />
Un alt exemplu îl poate furniza regele Henry VIII al Angliei, care a fost, de fapt, creator de biserică. E drept că nu a celei catolice, ci a celei anglicane, şi e, iarăşi, adevărat că el nu a făcut-o din convingere religioasă, ci din orgoliu şi interese personale destul de meschine: voia să se recăsătorească împotriva voinţei papei Clement VII. Vexat de refuzul papei, regele a decretat independenţa bisericii engleze faţă de papalitate, ceea ce era mai mult decât firesc, pentru că nefireşti erau pretenţiile papalităţii. Dar Henry VIII n-a fost decretat niciodată sfânt. În schimb, a fost canonizat Thomas Morus, cel care s-a opus intenţiilor regelui, motiv pentru care a şi fost decapitat, dar nu pentru convingerile lui religioase, ci pentru că Henry VIII era orgolios şi nu accepta ideea ca cineva să-i fie împotrivă. Thomas Morus este, însă, cunoscut lumii nu pentru disputa lui cu regele, ci ca autor al cărţii „Utopia”, prima carte despre comunism. Ceea ce surprinde este canonizarea lui în 1935, la 400 de ani de la moartea sa, în timp ce comunismul îşi făcea deja simţite efectele în URSS. Gestul papei Pius XI n-a fost nici măcar unul politic, pentru că n-a servit la nimic, dar a fost sigur o dovadă de ignoranţă politică. În plină desfăşurare a ororilor comunismului, să canonizezi pe cel care a scris prima carte despre comunism, pentru un merit obscur! De neimaginat!
<br />
Se poate continua cu exemplul lui Carol cel Mare, cel care, împreună cu papa Leo III a pus bazele celei mai monstruoase coaliţii, menită să dăinuie peste secole, dar al cărei efect final a fost degradarea morală, atât a bisericii, cât şi a monarhiei.
În religie, relativismul este la el acasă. Aici nu divinitatea contează, ci raportul dintre om şi divinitate. Divinitatea însăşi este concepută în baza acestui raport.
Indiferent cât de credincioşi sau necredincioşi am fi, indiferent de religie, divinitatea rămâne incognoscibilă, motiv pentru care ea este concepută/receptată potrivit filozofiei noastre de viaţă, şi reciproc.
<br />
De ce au vrut părinţii comunismului să desfiinţeze religia? Timpul a dovedit că a fost una dintre erorile lor cele mai mari. Nu numai că nu au reuşit, dar şi-au îndepărtat poporul de lângă ei. Înţelegeam să-i înlăture pe preoţi, aşa cum au înlăturat parte din intelectualitate, pentru că aceştia le dezvăluiau minciunile, arătau slăbiciunile doctrinei lor. Dar de ce religia? Explicaţia constă în faptul că ei au vrut să înlocuiască religia cu doctrina marxistă. Au văzut deci în marxism o nouă religie. Poate că Lenin chiar a crezut în ea. Dar de ce să amesteci o doctrină social-politică cu religia? Ce-i drept, existau antecedente, iar ei au făcut câteva asocieri, unele corecte, dar altele eronate. Nu o dată religia şi-a dat mâna cu politica, folosindu-se una de cealaltă pentru a manevra cu mai multă uşurinţă masele. Cea mai elocventă perioadă a fost cea a Evului Mediu occidental, în care Biserica catolică a servit drept partid unic, iar religia drept doctrină politică. Inchiziţia este cea mai bună dovadă. Era tocmai ce-şi doreau şi comuniştii, înlocuind însă creştinismul cu marxismul. Asocierea era tentantă, dar între timp occidentul abandonase biserica încă de la  revoluţia franceză, aşa că modelul devenise perimat. Poate că de aceea s-au gândit că nu s-ar putea instala comunismul în occident, dar poate că merge în Rusia, ţară mai puţin evoluată, împietrită, parcă, într-un timp trecut, cu oameni încă religioşi, aproape habotnici. Aici au comis o altă greşeală, mult mai gravă. Creştinismul occidental este radical diferit de cel oriental. Atât de diferit, încât nu ştiu dacă merită să poarte acelaşi nume. Pentru asta e nevoie, însă, de ceva istorie. 
<br />
Mai întâi, încercarea de a înlătura religia! Cred că numai ura faţă de Creştinism l-a orbit pe Lenin, făcându-l să creadă că aşa ceva este posibil. Credinţa este necesară. Unii oameni au nevoie de ea. În plus, prin religie se stabilesc obiceiuri, tradiţii, se formează o etică nescrisă, dar respectată. Ca fiinţă socială, orice om respectă obiceiurile locului, deci orice european este, prin definiţie, creştin, chiar atunci când se declară ateu. (Este uneori amuzant să-i observăm pe aceştia cum îl invocă pe Dumnezeu în momentele lor importante.) Apoi, religia a fost atât de profund implicată în istorie, în devenirea noastră, încât ignorarea ei este de neconceput. Ar însemna să ne negăm pe noi înşine. Sigur, putem s-o modificam, dar nu s-o înlăturăm. Cât despre Biblie, ea este prima carte de referinţă şi nu putem înţelege evoluţia civilizaţiei europene fără ea. 
<br />
O greşeală capitală a părinţilor comunismului în ceea ce priveşte Creştinismul, a fost aceea că nu au ţinut seama de diferenţa dintre Catolicism şi Ortodoxism. Dacă la începuturile sale Creştinismul s-a dezvoltat din aproape în aproape, ca o credinţă a celor sărmani, mai târziu, situaţia lui s-a schimbat. Momentul hotărâtor a fost căderea Imperiului Roman de Apus, în anul 476. La timpul acela, doar o mică parte din populaţia Europei Răsăritene era creştină, în timp ce cvasi-totalitatea populaţiei Europei Occidentale era păgână. Mai târziu, însă, popoarele din răsărit, ca românii, iar mai târziu şi ruşii, aveau să se lupte cu tătarii, hunii etc., cu toţii păgâni. Religia le-a servit drept suport moral şi au devenit cu toţii creştini. Prin asociere, odată cu apărarea avutului, oamenii îşi apărau şi credinţa. Valorile lor materiale erau asociate cu cele spirituale, iar duritatea şi sălbăticia năvălitorilor erau privite ca opusul credinţei. Pentru ei, necredincios însemna barbar, năvălitor, păgân. Credinţa pentru ortodocşi înseamnă civilizaţie. Îndepărtarea bisericii echivala cu o cădere în barbarism.
<br />
Similitudinile dintre Inchiziţie şi NKVD sau Securitatea românească, dintre doctrina marxistă şi religie, ca doctrină de stat, sunt aproape perfecte. Ele ne dau o idee despre intenţiile părinţilor comunismului şi de ce voiau ei să înlăture religia: pentru ca s-o înlocuiască cu marxismul. Societatea pe care şi-o doreau ei era una a Evului Mediu occidental, cu „Capitalul” lui Marx pe post de Biblie. Dar Marx era evreu, incapabil să vadă nuanţele din interiorul Creştinismului. Nici chiar schimbările ulterioare nu le-a sesizat. Printre ele, cele generate de Martin Luther, care încercase, fără rezultat, să corecteze erorile Bisericii Catolice, dar degenerate de neo-Protestantism, care n-a făcut decât să agraveze situaţia, înlocuind Dumnezeul biblic, iubitor de oameni, cu o sperietoare ce ameninţă să-i masacreze pe toţi ce nu fac parte dintr-o anume sectă. Iar asemenea secte sunt astăzi tot mai multe. 
<br />
Şi încă ceva. Comuniştii se adresau maselor. Masele însă au legătură cu specia, în timp ce indivizii cu personalitatea. Dar masele se compun din indivizi. Pentru a-i atrage, trebuie să ţii seama de particularităţile personalităţii lor. Nu toată lumea gândeşte religia în acelaşi fel. Dimpotrivă, este domeniul în care opiniile noastre sunt, poate, cele mai diferite, chiar când rostim aceleaşi cuvinte. 
<br />
Dar propagandiştii comunişti au mai făcut şi altă greşeală, chiar în metodologia de predare a doctrinei marxiste: lipseau în întregime referirile la trecut. Orice filozof îşi construieşte teza pornind de la un premergător faţă de care se delimitează. Evident, acest demers presupune că cititorul cunoaşte tezele premergătorului, care, la rândul său, are alt premergător, şi aşa mai departe. Deci, filozofia trebuie începută cu începutul. Constatăm aşadar că există mai mult o istorie a filozofiei decât o ştiinţă a filozofiei, cum ar fi chimia, fizica etc. Dintre filozofii moderni, doar Kant, „cu al său talent de a se înşela pe el însuşi”, cum îl caracteriza Schopenhauer, a avut naivitatea să creadă că el va edifica un sistem filozofic complet, plecând de la zero. Împotriva elogiilor ce au făcut din Kant un monument al filozofiei, sistemul lui este mai găunos ca un şvaiţer şi aproape lipsit de conţinut novator. Doar propaganda unei Germanii în expansiune, care avea nevoie să-şi facă cunoscută gloria, a putut să scoată din el un vârf al filozofiei.
<br />
Revenind la propagandiştii marxişti, aceştia nici nu se mai osteneau să amintească din istoria filozofiei decât pe Hegel, despre care nu spuneau decât că a greşit – nu se ştia ce – dar noroc cu Marx, care a descoperit adevărul, acest Marx care le descoperise pe toate. Efectul a fost invers: lipsa de repere din trecut ne stârnea curiozitatea de a-i citi tocmai pe aceştia, cu condiţia să nu se afle, pentru că cei ce apucaseră să-l citească pe Marx înainte de război, din curiozitate, dacă nu din alte motive, şi-au petrecut următorii ani prin închisori. Propagandiştii, de fapt, nu-l citiseră nici măcar pe Marx; ei recitau doar din materialele gata prelucrate, pe care le primeau de la partid. Din acest motiv, nu admiteau nici o deviere de la textul original, de teamă să nu i se schimbe înţelesul, înţeles ce, pentru ei, rămânea, oricum, tot neînţeles.


<p class="font size_large align_center color_maroon">
<b>
Filozofia, sărmana…
</b></p>
<p class="font size_medium align_justify color_black">
<b>

S-ar părea că filozofia a rămas singura capabilă să ne rezolve dilemele. Din nefericire, însă, ea a apus demult. După Voltaire, unii filozofi ce „plăsmuiesc sisteme despre tainica alcătuire a universului” sunt „ca acei călători care se duc la Constantinopol şi vorbesc despre serai; nu l-au văzut decât pe dinafară şi spun că ştiu ce face sultanul cu favoritele lui”.
<br />
Dintre filozofii moderni, piscul aproape unanim recunoscut a fost Kant, datorită monumentalităţii recunoscute a operei sale, dar nu numai. Germania avea mai mare nevoie de el decât filozofia. În evoluţia ei impetuoasă, ea trebuia să-şi fabrice tot ce o naţiune mare are, iar ei îi lipsea încă. Că Germania şi-a dorit să aibă un filozof mare, e limpede. Cum se face că tagma filozofilor l-a acceptat? Răspunsul îl găsim în incapacitatea de înţelegere a problemelor cu adevărat filozofice a unora ce se vor cu orice preţ filozofi şi care au preferat să-l declare monument pe Kant, pentru simplul motiv că nimeni nu are răbdare să-l citească în întregime şi atunci devine chiar profitabil să te declari adeptul său. Lumea va presupune că măcar tu l-ai citit şi înţeles. Nimeni nu te poate contrazice. Ba, cine ştie, poate primeşti şi un premiu din partea guvernului Germaniei. Al. Paleologu remarcă: „La Kant obsesia ierarhizării ajunge să plaseze muzica pe ultimul loc, mai prejos decât arta grădinăriei, dând ca motiv faptul că muzica îi deranjează pe vecini”. Ceea ce mă interesează pe mine însă nu este stabilirea unui podium de premiere al filozofilor, ci influenţa filozofiei în viaţa reală. Kant n-a pătruns în viaţa nimănui, iar pe firul evoluţiei filozofiei germane, filozofie ce a mers mână în mână cu mentalitatea germană, de la care s-a inspirat şi pe care a fundamentat-o, îl găsesc pe Nietzsche ca fiind piscul, nu pentru că el ar fi descoperit ceva, ci pentru că a indicat o direcţie pe care naţiunea germană a şi urmat-o, fiindcă era pe gustul ei. Filozofia germană, mentalitatea germanilor şi politica Germaniei au mers împreună către apogeul ei marcat de persoana lui Hitler – supraomul invocat cu atâta patos de Nietzsche. Despre Nietzsche, Giovanni Papini spune că a fost „cel mai anglo-francez filozof german. Dar, deşi învăţase de la francezi să iubească lucrurile fine şi subtile, iar de la englezi pe cele concrete şi limpezi, n-a izbutit să-şi elibereze complet mintea de nebulozitatea teutonică.” Giovanni Papini i-a ironizat pe mai toţi filozofii şi „nebulozitatea teutonică” este o expresie creată de avântul său de pamfletar. Trebuie să recunoaştem însă că mintea chinuită a lui Nietzsche – la fel de chinuită ca şi consoanele ce şi le-a înghesuit în nume – nu avea forţă nici pentru o analiză riguroasă şi nici pentru idei novatoare. A fost doar un stâlp de sprijin pentru nazism, aşa cum Marx a fost pentru comunism. „Hitler avea girul, dacă nu chiar sprijinul activ al lui Martin Heidegger, Richard Strauss, Gottfried Benn, Carl Schmitt, Konrad Lorenz, Heisenberg şi numeroşi premiaţi Nobel germani. …O barbarie cultivată care a ştiut să recupereze tradiţiile culturale germanice în scopuri proprii. Zeificarea culturii în Germania a condus „intelighenţia” la subestimarea importanţei lui Hitler. Nu se putea concepe ca un om care nu-şi terminase nici măcar studiile primare… să se apropie de Stein, Bismarck… Nimic decât orgoliul culturii lor i-a făcut să nu vadă în Hitler o ameninţare.” – Pascal Bruckner, „Melancolia Democraţiei”.
<br />
Şi pentru că l-am criticat pe Nietzsche, simt nevoia să-l reabilitez măcar un pic. În fond, el a fost bine intenţionat. Chiar supraomul lui a fost doar o încercare de a-i încuraja pe oameni să-şi depăşească stadiul actual şi să se înalţe cu o treaptă mai sus. Oameni, în general, şi nu un anume om! A păţit însă ca Iisus, care a încercat să-i îndrepte pe evrei, şi nicidecum să provoace naşterea unei noi religii. Dar, pentru că neamţul comun este mulţumit de sine, l-a însărcinat pe Hitler cu misiunea de supraom. Esenţa filozofiei lui Nietzsche poate fi găsită în acest paragraf din „Aşa grăit-a Zarathustra”: „Dumnezeu e o închipuire: ci eu vreau ca închipuirea voastră să nu meargă mai departe de voinţa voastră creatoare. ...aţi putea făuri Supraomul”. Care au fost consecinţele filozofiei lui? Un prim efect a fost cel imediat. Deşi însuşi Nietzsche atrage atenţia chiar în paragraful următor („Acesta nu va fi poate dintre voi, fraţilor! Dar aţi putea să vă preschimbaţi în strămoşi ai Supraomului: aceasta fie cea mai bună credinţă a voastră!”), aşa cum era de aşteptat, graba – acest defect natural al oamenilor, prea multa voinţă de viaţă – i-a făcut pe nemţi să creadă că ei pot aduce viitorul în prezent, devenind astfel proprii lor strămoşi. Ceea ce ar fi trebuit să fie credinţă, a devenit voinţa înfăptuirii prezente. Ideea le-a fost sugerată chiar de Nietzsche prin acel „poate”, inadmisibil pentru un filozof, dar care îi trădează o aspiraţie internă ascunsă. Un al doilea efect, ceva mai întârziat, îl regăsim în sloganul comunist al construirii unei societăţi perfecte în viitor, pentru care, însă, trebuie să acceptăm tribulaţiile celei prezente, poreclită după caz „societate socialistă”, „multilateral dezvoltată” etc. (Nici „tranziţia” actuală nu este mult diferită, ca să nu mai vorbesc despre aşteptările mesianice ale evreilor.) În toate regăsim aceeaşi idee: omul vrea să devină propriul lui Dumnezeu. Este răspunsul dement la o altă întrebare nu numai greşit pusă, dar artificial creată: „Cine a făcut lumea?”, cu toate derivatele ei: „Cine l-a făcut pe om?”, „Cum a venit omul pe pământ?” şi altele asemenea. Oare chiar n-am fi putut să trăim fără asemenea întrebări stupide? Stupide pentru că, oricum, nu vom afla niciodată răspunsurile la ele. Imaginând însă răspunsuri care mai de care mai fanteziste, s-au creat tot atâtea filozofii de viaţă, însoţite de religiile respective, până la cea a supraomului în versiune hitleristă, comunistă şi... aş putea să continui, dar nu e cazul.
<br />
Iar pentru că l-am pomenit pe Kant, iată un citat care îl reabilitează oarecum pentru sinceritatea lui: „Adepţii ei (ai filozofiei) se împuţinează, căci cei ce sunt destul de înzestraţi pentru a se afirma în alte ştiinţe, nu par a fi dispuşi să-şi pună în joc reputaţia într-o disciplină în care oricine, chiar dacă este neştiutor în toate celelalte domenii, se încumetă să rostească o judecată definitivă". Da, aici are dreptate! Să nu uităm că pe frontonul Academiei lui Platon scria: „Cine nu cunoaşte geometrie să nu intre aici”. Pe vremea lui, filozofia cuprindea totul, aşa că putem să ne întrebăm cu ce am mai rămas azi. Cât despre „neştiutorii în celelalte domenii”, să ne amintim de filozofi ca Herbert Spencer care, fără să fi avut studii academice, a fost la fel de diletant in inginerie ca şi în filozofie, dar numai filozofia l-a păstrat în istoria ei.
<br />
Îmi amintesc că, atunci când am început să citesc mai serios filozofia (am evitat cuvântul „studiez”, pentru că mi s-a părut prea preţios) pentru simpla mea curiozitate de a vedea cu ce se ocupă „învăţaţii”, am abordat-o ca pe orice ştiinţă: mi-am procurat câteva cărţi serioase şi m-am aşezat la masă cu creionul în mână. Cu creionul nu prea am avut ce face, dar în curând pe masa mea se adunaseră teancuri de dicţionare şi enciclopedii, pentru că citeam ca dintr-o limbă străină. Mi-am zis că sunt eu mai prostănac, şi acest gând m-a ambiţionat, aşa că am insistat. Ba, cu timpul, făcusem chiar o mică pasiune. Noroc că mi-a trecut şi am realizat că cea mai mare parte din texte sunt doar paradă de cuvinte a unor oameni care nu au nimic de spus. Până atunci, însă, am trecut şi prin faza captivantă, când aproape sistematic, după încântarea produsă de sclipirile de geniu ale vreunui filozof, urmează dezamăgirea declanşată de sesizarea punctelor slabe ale sistemului, realizată de autorul următor, şi deplasarea imediată pe o altă culme a gândirii, dar care la rândul ei nu se va dovedi mai puţin deplasată faţă de linia mediană pe care o căutăm, parcă dinadins pentru a ne atrage atenţia că există şi dialectică, nu numai logică binară, există penumbră şi nu doar lumină şi întuneric. La apropierea de anii noştri, lucrurile parcă se precipită şi îţi dau impresia unei curse de coborâre cu bobul, unde, odată cu creşterea vitezei, ritmul deplasărilor de la un perete la altul al pistei este tot mai alert, şocurile sunt tot mai puternice, iar echilibrul din ce în ce mai precar. Atunci, toate micile probleme dispar şi rămân doar două întrebări majore: „vom putea menţine bobul pe pistă?” şi „mai e mult până la capăt?” Întrebările sunt valabile pentru bob; în materie de etică, ar trebui să ştim care este axa faţă de care trebuie să păstrăm echilibrul; cât despre sfârşit, el nu are sens aici, cu atât mai mult cu cât rostul moralei, mai ales în zilele noastre, este să nu-l precipităm într-unul catastrofal, nedorit, şi până una-alta, să facă viaţa mai agreabilă în condiţiile existente.
<br />
Scopul oricărei filozofii este descoperirea mijloacelor prin care omul poate dobândi fericirea, sau măcar un modus vivendi în care să se simtă bine. Pentru aceasta, o primă sarcină este cunoaşterea lumii în care trăieşte şi identificarea surselor nefericirii, în vederea eliminării lor. De-a lungul veacurilor, a făcut acest lucru în diferite moduri.
<br />
Deoarece cunoaşterea integrală a universului este imposibilă, omul şi-a imaginat de fiecare dată o cosmogonie în conformitate cu etica societăţii din acele timpuri, cosmogonie ce a servit ca bază pentru religia respectivă, prin care oamenii aplică în viaţa de toate zilele principiile etice respective. Este de aceea lipsit de sens să căutăm explicaţii logice sau de altă natură dincolo de nivelul pentru care o anumită cosmogonie a fost creată. Astfel, în creştinism totul începe cu ideea că Dumnezeu a creat lumea, universul nostru. Nimeni nu se întreabă ce se întâmplă la nivelul universului lui Dumnezeu. Are el fraţi, surori, părinţi? Asemenea întrebări ar fi considerate adevărate blasfemii de către orice credincios creştin. În creştinism, lumea noastră, singura care ne interesează, a avut un început şi, ca urmare, va avea un sfârşit, sfârşit care va fi colectiv. În consecinţă, fericirea individului nu poate fi găsită decât în mijlocul colectivităţii în care trăieşte. Religiile extrem-orientale pleacă de la un concept mai general: Universul este imuabil şi infinit în timp şi spaţiu. Fiecare individ s-a desprins de acolo printr-un accident şi va reveni după un număr oarecare de reîncarnări. Nefericirea sa, ca şi dobândirea fericirii, sunt chestiuni personale, fără nici o legătura cu ceilalţi. Şi pentru unii şi pentru ceilalţi, fericirea absolută este intangibilă în viaţa reală, dar este promisă în viaţa de dincolo. Până atunci, omul trebuie să respecte principiile morale ale societăţii în care trăieşte, principii fixate de religia pentru care cosmogonia în cauză a fost imaginată. Numai respectarea eticii general-acceptate îi va permite extrem-orientalului să revină mai repede în Universul originar, iar creştinului să ajungă în Rai şi nu în Iad.
<br />
Grecii au imaginat o mitologie specifică unei societăţi compuse din sclavi şi oameni liberi, unde poziţia fiecăruia este dinainte stabilită, dar în care intervalul dintre zei şi oameni este populat de semizei, eroi etc., deci există o şansă pentru fiecare de a-şi construi propriul viitor.
<br />
Din cele trei categorii, pe care le-am schiţat sumar, rezultă trei tipuri de comportament uman cât se poate de diferite.
Astăzi, pentru că lumea nu mai admite nici o cosmogonie, nici o religie, oamenii vor să se simtă liberi de orice constrângere, gata să facă orice le trece prin minte. De la homosexualitate, la consumul de droguri, totul – dacă nu este încă admis – e musai să devină cât mai curând posibil. Deşi nu are încă o cosmogonie corespunzătoare, absenţa oricăror criterii etice tinde să devină noua religie. Dacă ar fi aşa, ea ar fi cu siguranţă ultima.
<br />
Din fericire, nimic din toate acestea nu se va întâmpla, iar omenirea îşi va continua oscilaţiile între cele două extreme, dictatură şi democraţie, aşa cum a făcut-o dintotdeauna, atunci când nu a reuşit să păstreze un echilibru raţional între cele două. Este de aşteptat ca excesele oratorice actuale în direcţia democraţiei, menite să ascundă tendinţa către dictatură, să dispară într-un mod sau altul. „History repeats itself in the large because human nature changes with geological leisureliness” (Istoria se repetă în mare, pentru că natura umană se schimbă cu încetineală geologică) ne spune o maximă englezească.
<br />
Catolicii, însă, n-au renunţat încă să cocheteze cu filozofia şi probabil că îşi mai caută şi azi nume ilustre pe care să le înscrie pe frontispiciul lor. Unul dintre ultimii găsiţi a fost Henri Bergson. Este un filozof de valoare, iar bucuria catolicilor a fost nespusă atunci când l-au convertit de la iudaism la creştinism. Din nefericire pentru catolici, Bergson, odată cu convertirea, a intrat în politică şi n-a mai produs nimic nou pe plan filozofic sau religios, iar ceea ce scrisese înainte, chiar dacă se referea la religie, nu face nici un serviciu doctrinei catolice. „Cele două surse ale moralei şi religiei” este într-adevăr o chintesenţă a gândirii lui, dar ea sintetizează ideile sale mai vechi, chiar dacă a fost scrisă mai târziu. El insista mult asupra „elanului vital”, dar ideea nu este foarte nouă (Schopenhauer o făcuse deja cu mult mai bine) şi nici convingătoare. Ceea ce reuşeşte el să explice foarte bine este complementaritatea religiei şi a raţiunii privite ca tendinţe naturale la om. De aici nu rezultă că una ar fi mai bună decât cealaltă, ci că amândouă există şi îl definesc pe om. Deci ambele sunt obligatorii. El nu vorbeşte în mod explicit de vreo religie anume, ci de religie în general, al cărei rol îl vede în fixarea unor tradiţii, cu efect final în etică. Bergson nu este nicidecum teolog. Cu excepţia unor declaraţii de complezenţă, el rămâne filozof, şi încă unul care se limitează la analiză, ceea ce este foarte bine, pentru că îmi dă posibilitatea să fiu de acord cu el, fie şi parţial. Îmi place, mai ales, comparaţia lui cu pendulul, care, după o deviaţie, revine la poziţia normală, chiar dacă numai pentru o clipă. Aşa se întâmplă în natură, pentru societăţile pe care tot el le numeşte închise. Umanitatea este însă o societate deschisă, în sensul că evoluează datorită caracterului inventiv al omului, dar până acum evoluţia ei a fost într-un singur sens, al cărui sfârşit pare catastrofal, pentru că pendulul nu dă semne de revenire. 
<br />
Tot Bergson relatează cu stupoare despre „doi nobili străini, veniţi de departe, dar îmbrăcaţi asemenea nouă (francezilor), plimbându-se printre noi, amabili şi afabili, dar care, după puţină vreme, întorşi în ţara lor şi afiliaţi la două partide diferite, unul dintre ei l-a trimis pe celalalt la spânzurătoare, numai pentru a se debarasa de un adversar stânjenitor”. Bergson nu apucase să-l cunoască pe Pol Pot şi echipa sa cu care i-a masacrat pe cambodgieni, care nu ştiu cât de întâmplător fuseseră „educaţi” tot la Paris şi învăţaseră de la Sartre teoria „violenţei necesare”. Asta da, educaţie!
<br />
Eu nu sunt filozof decât în accepţiunea generică de iubitor de înţelepciune, mai ales când înţelepciunea aparţine altora. Această poziţie îmi oferă avantajul că pot exprima opinii mai liber decât ar face-o un profesionist, libertate la care mă încurajează şi Jose Ortega y Gasset, asigurându-mă că „filozofia îşi păstrează virginitatea în ciuda numeroaselor violări”, aşa că, dacă a rezistat ea unora ca Nietzsche sau Kant, ce mai contează unul ca mine!
<br />
Am tot vorbit despre mari gânditori şi cineva ar putea să tragă concluzia că aş fi adeptul unei „Noocraţii”, în sensul definit de Camil Petrescu, adică o conducere a statului de către intelectuali. Care intelectuali? Cei care au creat minciuna şi au construit o societate cu principii inversate?
<br />
E clar că de mântuire avem nevoie şi că ea vine doar de la Dumnezeu. Revine întrebarea: „de la care Dumnezeu? De la cel bun sau de la cel aspru?” Aş îndrăzni un răspuns pueril: dacă Dumnezeu este tatăl nostru, atunci el poate că se comportă ca un părinte. Ca un părinte inteligent, care îşi pregăteşte copiii pentru viaţă, şi nu ca unul prost, care doar îi alintă, aşa cum ne-ar plăcea nouă. Şi tot ca un părinte, el ne predă lecţii potrivit vârstei noastre. Dacă, uneori, indicaţiile sale par contradictorii, asta nu înseamnă că el este inconsecvent, ci doar că noi ne aflăm în altă etapă a evoluţiei noastre. Aşadar, Biblia nu poate fi un document unic. Între timp, am mai crescut, nu? Poate că am depăşit faza abecedarului. Un lucru  e sigur: Dumnezeu nu i-a înmânat Biblia lui Adam când l-a alungat din Rai, ca s-o aibă drept ghid de orientare. A dat-o omenirii cu mult mai târziu. Şi încă şi mai târziu l-a trimis pe Iisus pentru a ne transmite un nou mesaj, completând astfel Biblia cu câteva capitole. Ce motive avem să credem că nu ne-ar mai trimite în continuare şi alte mesaje? Iar dacă el ne transmite în continuare mesaje, şi normal ar fi s-o facă, atunci problema noastră este să receptăm aceste mesaje, să le interpretăm şi să le aplicăm. Cât timp ne limităm să interpretăm – de cele mai multe ori greşit – aceeaşi carte, scrisă acum câteva mii de ani, sigur nu ne vom afla sub îndrumarea lui Dumnezeu, decât doar dacă suferim de „nanism intelectual”.
<br />
În cealaltă parte a lumii, independent de creştinism, au trăit oameni cu o credinţă mai veche, pe care, însă, preferăm să-i ignorăm. Şi totuşi, jocurile politice ale secolului XX au fost făcute de către Mao. Dacă pentru fiecare chinez s-ar fi pretins cu 100 grame de orez mai mult, după modelul german, care la începutul secolului XX pretindea mai mult spaţiu vital, atunci economia mondială ar fi fost dată peste cap. Mao a fost cel care i-a ţinut pe chinezi în frâu. Ca ţară comunistă, dacă ar fi cooperat cu URSS, ar fi avut asigurată supremaţia mondială. Deciziile lor ar fi fost esenţiale pentru viitorul omenirii. Adoptarea fără discernământ a ideilor naziste sau staliniste în China ar fi fost catastrofală. Dar Mao a sesizat putreziciunea sistemului sovietic. Reţinerea Chinei de la disputele puterii mondiale au făcut ca balanţa să rămână echilibrată. Mao este cel ce a făcut posibil acest lucru. Şi tot Mao a mai avut o calitate: n-a interzis nici o religie. De altfel, nici n-ar fi avut cum s-o facă, pentru că religiile extrem orientale nu sunt organizate ierarhic, precum cele europene, deci nu avea pe cine să desfiinţeze. La ei, uneori, religia se confundă cu înţelepciunea, şi nu văd cum cineva ar fi putut să interzică înţelepciunea. Dacă Mao este un reprezentant al filozofiei orientale – pentru că el a fost şi filozof, pe lângă politician – atunci trebuie să recunoaştem că nici un reprezentant occidental – politician sau filozof – nu s-a ridicat la nivelul lui. De la filozofia clasică germană, la Hitler, de la revoluţia franceză, cu excitaţiile ei egalitariste, şi până la comunismul sovietic, drumul stupidităţii noastre a fost întotdeauna pavat cu intenţii bune, dar cu ce efecte? N-aş spune că filozofia lui Mao a fost perfectă, nici nu ştiu să fi fost vreuna, dar cu certitudine a noastră a fost greşită. Un lucru e sigur. Filozofia noastră trebuie regândită, sau, mai exact, gândită, deoarece ceea ce ne place să etichetăm drept raţional s-a dovedit a fi doar produsul dorinţelor noastre.
<br />
Am putea vorbi despre două curente în filozofie: unul care o priveşte ca pe oricare ştiinţă ce are un domeniu al ei, şi celălalt care consideră că doar istoria filozofiei prezintă interes, că nici n-ar exista filozofie, ci doar oameni care filozofează. Kant face parte din susţinătorii primului curent. El crede că filozofia trebuie abordată frontal, ca orice ştiinţă, şi nu prin prisma evoluţiei cunoştinţelor noastre despre ea, pentru că lumea reală nu-şi schimbă legile în funcţie de cunoştinţele noastre. Kant se ambiţionează să creadă în existenţa unui domeniu al filozofiei şi construieşte ceea ce părea a fi cel mai solid sistem filozofic. N-a trecut mult şi „formidabilul” lui sistem filosofic, în ciuda rigorii – care este, într-adevăr, remarcabilă – s-a dovedit a avea chiar mai multe fisuri decât alte sisteme mai vechi. Se pare că hiba filozofiei este tocmai inconsistenţa domeniului său. Şi atunci ce rămâne? Rămâne tocmai istoria filozofiei, dar nu expusă pedant, cu preţiozitate, pentru a ilustra strălucirea (era să zic poleiala) prezentatorului, ci ca parte a istoriei civilizaţiei, pentru că, în fond, ea ne arată – alături de celelalte discipline – cum a evoluat civilizaţia. De fapt, istoria însăşi ar trebui să fie istoria gândirii umane concretizată în evenimentele reale, şi nu şirul neroziilor unor personalităţi – încoronate sau nu – devenite personalităţi de cele mai multe ori tocmai prin neroziile lor. Ludovic al XIV-lea, spre exemplu, Regele Soare, este prezentat ca cel mai reprezentativ exponent al monarhiei, cel mai cel etc. În realitate, el este cel care, prin exagerările lui şi lipsa de înţelegere a istoriei, a contribuit la distrugerea monarhiei.
<br />
Noi vorbim despre fericire, dar nici măcar nu ne-o putem imagina. Dante ajunge doar până în pragul Paradisului, fără să intre în el, tocmai pentru că Virgiliu  nu-şi poate imagina fericirea. Cât despre Raiul biblic, probabil că ne-am plictisi în el după zece minute. „Diavolul exprimă simbolic ideea vieţii mai bine decât Dumnezeu” (Cioran). Doar Iadul ni-l putem nu numai imagina, ci putem participa chiar şi la dezvoltarea lui. „Caietul de sarcini” pentru acest proiect este într-o permanentă elaborare şi amplificare, pentru un iad din ce în ce mai perfecţionat. Dacă ne-am îndeletnici cu aceeaşi sârguinţă de ameliorarea condiţiilor din purgatoriul nostru pământesc, cu siguranţă că ne-am simţi mai bine.
<br />
Există persoane care cred că fericirea constă în a nu face nimic. Că nu este aşa, este evident şi o dovedeşte faptul că asemenea persoane chiar reuşesc să nu facă nimic şi, totuşi, nu sunt fericite.
<br />
Teoretic, există încă trei posibilităţi pe lângă cea pe care tocmai am discutat-o:
<br />
- să-ţi doreşti să nu faci nimic şi, totuşi, să faci;
<br />
- să-ţi doreşti să faci ceva, dar să nu faci;
<br />
- să-ţi doreşti să faci ceva şi chiar să faci.
<br />
Prima pare absurdă: cum să nu-ţi doreşti şi, totuşi, să faci şi să mai fii şi fericit pentru asta. A doua este calea sigură către nemulţumirea că nu ai reuşit ce ţi-ai propus, deci opusul fericirii. A treia, chiar dacă pare ciudat, este identică cu ipoteza iniţială. A nu face nimic, a face mai nimic, a face ceva, a face foarte mult etc., sunt trepte valorice, atât pentru dorinţă, cât şi pentru faptă. Ceea ce contează pentru fericire, însă, nu este treapta pe care se află ambele, ci raportul dintre ele, cu alte cuvinte, starea psihologică datorată situării celor două pe trepte diferite. Rămâne prima variantă, etichetată iniţial ca fiind absurdă şi peste care se pare că am trecut prea repede. Să fie ea cea adevărată? Să fac ceva ce nu mi-am propus, pare într-adevăr absurd. E drept că mă pot bucura de un lucru pe care l-am făcut deja şi pentru care nu trebuie să mă mai ostenesc, nici măcar să mă gândesc la el. Dar cum să-l fac, dacă nu mă gândesc niciodată să-l fac? 
<br />
Îmi vine acum în minte un exemplu. Mulţi bărbaţi privesc bărbieritul ca pe o pacoste şi – dacă îşi pot permite – o fac cât mai rar. Aşa am gândit şi eu până am aflat că bărbieritul zilnic este mai uşor de suportat decât cel aleator. De atunci mă bărbieresc în fiecare dimineaţă, imediat ce mă scol şi înainte de a mă trezi cu adevărat. Nu trebuie să mă gândesc la aşa ceva; este deja un reflex, iar faptul că, în timpul zilei, sunt întotdeauna proaspăt ras, îmi dă un sentiment – dacă nu de fericire – măcar de normalitate. Altfel, m-aş simţi mai mult decât nefericit. (Nu insist!)
Exemplul meu este extrem de mărunt. Întrebarea este dacă această logică funcţionează şi în cazuri mai serioase. Dacă da, atunci cum să realizăm în mod inconştient ceva ce ar putea să ne producă satisfacţii?
<br />
Iată un alt exemplu. Pe când citeam o carte, mi-a venit o idee. Mi-a venit singură. Nu aveam cum să ştiu că îmi va veni, deci nu puteam să mi-o doresc. Evident că m-am bucurat. Şi totuşi, ideea nu mi-a căzut din cer, „pară mălăiaţă în gura lui Nătăfleaţă”. Ea mi-a fost sugerată de lectura cărţii. Deci făceam totuşi ceva, dar nu munceam, ci mă delectam. Citeam din plăcere, nu pentru că mă obligase cineva. Nu era o „sarcină de serviciu”. Aici poate greşesc puţin. Cineva, cândva, nu numai că m-a obligat să citesc, dar m-a pus să învăţ şi alfabetul. E drept că mai târziu, asemenea bărbieritului, mi-a intrat în reflex şi acum mă bucur de avantaje, pentru că am uitat dezavantajele, deşi nu cred că au fost chiar atât de mari, pentru că un copil ia multe lucruri în joacă şi le face cu plăcere. Mai neplăcut era când, în timpul jocului, mă loveam la genunchi. Asta îmi amintesc, pentru că mă durea.
<br />
Dar, despre ce vorbeam? Ah, da, despre fericire. Nu, asta nu vine de la genunchi. Dimpotrivă!
<br />
Citesc acum, după ce am scris atâtea despre religie, ceea ce poate s-ar fi cuvenit să fi citit de la început: „Religia în limitele raţiunii pure” a lui Kant. (Nu m-am vindecat de tot) Începe bine! Constat chiar că poziţia sa de plecare confirmă intuiţia mea. Kant mai întâi se întreabă dacă omul este de la natură bun sau rău. Constată că este rău, dar are o înclinaţie către bine, cu alte cuvinte, ar dori să facă bine, dar nu reuşeşte întotdeauna. Mai departe, însă, constat că abordarea lui Kant se bazează pe un reper relativ: evaluarea bine/rău se face prin raportare la morală, iar prin morală el înţelege legea. Legea este însă o consecinţă, o sinteză a unui mod de viaţă, al unei societăţi, a noastră, a filozofiei noastre. Să cauţi adevărul fundamental pornind de la consecinţele lui ultime, aflate într-o societate ce a evoluat la întâmplare, înseamnă să pui căruţa înaintea cailor, cu observaţia că un astfel de atelaj ar putea totuşi să meargă, chiar dacă mai greu, spre deosebire de logica lui Kant, care nu funcţionează nicicum. Un mare om de ştiinţă spunea ceva de genul „Daţi-mi un punct de sprijin şi răstorn universul” (sau pământul, nu-mi amintesc exact). El se referea la principiul pârghiilor, prin care forţa poate fi amplificată proporţional cu braţul pârghiei, cu condiţia să existe un punct fix pentru sprijinul pârghiei. Ei bine, tocmai punctul fix la Kant este relativ, de fapt, nu există, pentru că legea morală la care se raportează el este o consecinţă, nu o cauză. Şi atunci, întreaga construcţie filozofică este aeriană, artificială. După câteva divagaţii, fără prea multă sare şi piper, Kant, în sfârşit, afirmă hotărât: „Omul este rău de la natură” (capitolul III), ba încearcă chiar să identifice „originea Răului din natura umană” (capitolul IV). Apoi, ca în orice roman bine scris, apare şi speranţa: există în om o „predispoziţie originară spre Bine”. Adică omul este rău de la natură, dar înclinat către Bine. Citind aceste pagini, mi-l imaginam pe om cocoţat pe un piedestal al Răului, dar privind în jos, unde era Binele, către care era el înclinat, şi mă temeam pentru el să nu ameţească, cunoscând o altă predispoziţie a sa, cea de vertij, care este sigur naturală. (Pascal avea chiar un acut sentiment al prăpăstiei ce s-ar afla în faţa sa.)  Mai puţin temător, Kant identifica, totuşi, un pericol al înclinaţiei către Bine a omului, dacă această înclinaţie este lăsată la voia întâmplării şi evoluează în mod iresponsabil. Evident, nu face această observaţie fără scop, pentru că imediat ne oferă şi soluţia: religia. În final, tot el ne atrage atenţia asupra „proastei slujiri” a religiei de către preoţi, astfel că, după ce ne-am învârtit ca pisica în jurul cozii, ne întrebăm: la ce bună toată această discuţie despre Bine şi Rău? Acum Kant pare să fie un credincios sincer, ceea ce explică parţial logica (sau lipsa ei) în demersul său filozofic. Recunosc că, după această constatare, omul Kant mi se pare mai simpatic, mai uman, dacă mă pot exprima astfel. El redevine însă filozof, simte nevoia să ne scoată din cercul în care ne învârteam fără ieşire, şi ne dă soluţia finală: raţiunea pură. Teoretic este perfect, cel puţin în imaginaţia lui, dar practic nu ne oferă nimic. Kant se opreşte aici, şi cred că bine face, pentru că şi aşa ne-a chinuit prea mult. Întreaga lui construcţie pare un simplu exerciţiu filozofic, din păcate cu aceeaşi idee fixă: raţiunea pură. Ideea priorităţii raţiunii pure nu-mi displace, dar, aşa după cum religia a fost „prost slujită” de către preoţi (când le-a dispărut raţiunea), tot aşa şi raţiunea, prost slujită, a condus deja la câteva consecinţe catastrofale. În concluzie, orice exagerare este păguboasă.
<br />
Gândirea savantă nu a avut nici măcar ea o evoluţie lineară. Există în istorie lungi perioade de timp şi zone geografice în care nivelul ei a fost extrem de scăzut. De la explozia de producţie filozofică a antichităţii greceşti, la hiatul Evului Mediu occidental, spre exemplu, este o prăpastie ce nu poate fi întâmplătoare. Nu este obiectivul meu s-o explic acum. Odată cu Renaşterea, gândirea filozofică reapare. Nici aici nu intenţionez să dau explicaţii, subliniez doar că nu Renaşterea a stimulat filozofia, ci gândirea filozofică a generat re-naşterea. Această afirmaţie ar merita o detaliere, dar nu acum. Poate mai târziu. Pentru moment, vreau să mă opresc puţin asupra consecinţelor ei. Primele elemente ale noului val filozofic, aşa cum se întâmplă de obicei, au fost pozitive. Au urmat, tot ca de obicei, exagerările fireşti oricărei evoluţii. După succesul legilor fizicii, specialiştii din toate domeniile au încercat să pună în termeni matematici orice teorie, oricât de nepotrivită ar fi fost ea pentru matematizare. În filozofie, exagerările s-au manifestat prin dorinţa de a construi sisteme atotcuprinzătoare, în care să încorseteze întreaga gândire omenească. Într-adevăr, ştiinţele se diversifică, şi un savant nu mai poate cuprinde toate domeniile cunoaşterii. 
<br />
Reveniţi cu picioarele pe pământ, filozofii fac din ce în ce mai mult literatură. Cu alte cuvinte, îşi expun ideile într-o manieră accesibilă cititorilor cu pregătire comună, şi nu oricum, ci într-un mod cât mai agreabil. Pe unii dintre ei nici nu ştii cum să-i cataloghezi: „filozofi sau scriitori?”.  Pe de altă parte, savanţii din alte domenii, ajunşi la vârsta senectuţii, simt nevoia să-şi comunice nu numai cunoştinţele de specialitate, ci şi meditaţiile personale din sfere mai mult sau mai puţin filozofice. Filozofia revine, astfel, în zona dragostei (filo) pentru înţelepciune (sofia) mai puţin prin contribuţia specialiştilor şi mai mult prin aportul adevăraţilor cugetători, dacă termenul nu este prea pretenţios. Cuvântul de ordine este acum literatura.
<br />
Dacă filozofii erau în antichitate oameni ai cetăţii, se implicau în problemele cetăţii, mai ales în cele politice, în democraţiile recente apare o nuanţă ce accentuează dorinţa lor de a-şi aşterne pe hârtie meditaţiile. Voi pleca de la un citat din introducerea lui Cristian Bădiliţă la cartea lui Porphyrius, „Din Vieţile filozofilor”: „Filozoful, care până acum fusese privit ca un individ ieşit din comun, exersat în cele trei mari domenii ale cunoaşterii umane – etică, fizică şi teologie –, dar în cadrul cetăţii, devine acum un soi de dizident, de „mizantrop" apolitic, ce-şi caută mântuirea în afara cetăţii… Pentru un platonician din secolul al III-lea p.Chr., filozofia nu mai are decât prea puţin „vocaţie politică". Ea se retrage, cu umilinţă şi discreţie, între zidurile unor locuinţe private, uneori cât mai departe de aşezările prea aglomerate şi zgomotoase. Filozoful devine un ascet contemplativ, trăind într-un grup de confraţi ce-i împărtăşesc idealul. Modelul activ de odinioară se transformă acum în model pasiv. Sau măcar aşa este perceput de ceilalţi, de lumea înconjurătoare, normală. (Reamintim: aproximativ în aceeaşi perioadă, creştinismul produce modelul uman care va izbândi şi se va impune peste veacuri: sfântul.)” Constatarea este aproape corectă, cu două observaţii:
<br />
Doar câţiva filozofi din antichitate au fost preocupaţi de teologie, în schimb, mult mai mulţi au dezbătut subiecte politice.
<br />
Secolul 3 nu este reprezentativ pentru filozofie. Dacă autorul s-a gândit să ilustreze Evul Mediu, atunci filozofii cunoscuţi erau, de fapt, teologi implicaţi profund în politica timpului lor, un fel de responsabili cu propaganda în sânul partidului unic: Biserica Catolică. În nici un caz ei nu pot fi consideraţi nişte asceţi.
Abia începând cu secolul XIX, şi după democratizarea societăţii – reală sau formală – oamenii dispuşi pentru meditaţii s-au izolat; nu pentru că nu şi-ar fi dorit să se implice în viaţa politică, ci pentru că locul era ocupat de persoane ce nu ţineau cont de opiniile lor. În condiţiile comunismului est-european, auto-izolarea devenise o necesitate pentru cei ce refuzau sistemul. Termenul „sfânt” li s-ar potrivi unor asemenea persoane, mai ales că au fost şi foarte puţine, iar explozia de literatură, apărută după prăbuşirea sistemului, este cu atât mai explicabilă prin descătuşarea energiilor.
<br />
Omul trăieşte în grup, dar moare singur. Poate că această constatare a solitudinii morţii l-a făcut să se gândească la un Dumnezeu interior fiinţei sale. Şi poate că de aceea omul religios nu poate concepe infinitul cu uşurinţa unui matematician, deoarece ar rezulta, aşa cum ar spune Pascal, un „cerc cu centrul pretutindeni şi limitele nicăieri”, mişcându-se „între infinit şi neant”. Necesitatea descoperirii lui Dumnezeu în mod individual, de unul singur, dă sens afirmaţiei lui Sartre „Omul este condamnat să fie liber”, afirmaţie altfel paradoxală. Libertatea lui, poate că singura libertate, în sensul că nimeni nu-l poate opri, este să-l caute pe Dumnezeu. <br />
Conştiinţa este cea care îl obligă s-o facă, iar de conştiinţă nu poate scăpa, pentru că fără ea n-ar mai fi om. Dar, aşa cum în viaţa unui cercetător, a unui proiectant, dar şi a omului obişnuit, după o lungă perioadă de căutări, apare ideea salvatoare, ca o revelaţie, tot astfel şi credinciosului i se revelă credinţa ca răspuns la dilemele sale. Da, dar toţi aceştia, inclusiv omul religios, trebuie, mai întâi, să fi avut dileme, probleme, întrebări. Nu există răspuns fără o problemă prealabilă. Cine zice că a avut o revelaţie, fără să fi avut o problemă, este un mincinos. Prima întrebare deci este: care a fost dilema lui? Să ne întrebăm mereu cum arată Dumnezeu, cel aidoma cu noi? Aş avea senzaţia că încerc să mă uit pe gaura cheii, să văd cum fac părinţii copii. Am alte dileme mai productive.


<p class="font size_large align_center color_maroon">
<b>
Despre comunicare
</b></p>
<p class="font size_medium align_justify color_black">
<b>

Eficienţa omului în faţa naturii, detaşarea lui faţă de celelalte animale, rezidă în organizare. Ca individ, omul este slab; organizat, însă, este cel mai puternic.
Societatea omenească, asemenea societăţilor de albine, furnici, maimuţe etc., are o structură naturală de organizare, cu conducători şi conduşi. Complexitatea ierarhiei societăţilor umane nu trebuie să ne facă să pierdem din vedere caracterul ei natural. Există, deci, legi naturale, pe care ar fi bine să le cunoaştem şi să le respectăm. Rezultă de aici că orice încercare de a-i modifica structura firească este sortită eşecului, pe de o parte, şi este sursă de erori, pe de altă parte.
<br />
Aşa stând lucrurile, prima problemă este cea a selecţiei conducătorilor. Nu ştiu cum e la albine sau furnici. La primate, şi în general la animalele mari, masculul dominant se impune prin forţă. La om, conducătorii au nevoie de argumente pentru a-şi convinge semenii să-i urmeze pe ei şi nu pe alţii.
<br />
Catalogarea societăţilor în diferite tipuri are la bază tocmai modul de selecţie a conducătorilor: cum se ajunge la putere şi cum se păstrează puterea. Clasicii antichităţii au identificat trei tipuri de organizare de bază, prin care societăţile trec în mod ciclic, deoarece nici una dintre ele nu este perfectă, iar nemulţumirea oamenilor îi face să creadă că cealaltă ar fi mai bună. Ele sunt: monarhia, democraţia şi oligarhia. Aristotel le spune regalitate, republică şi aristocraţie, cu formele lor deviate: tirania, demagogia şi oligarhia („Politica”, cartea III, capitolul V). Mie mi se pare că oligarhia este cuvântul cel mai potrivit pentru organizarea naturală, la care se revine mereu, iar monarhia şi democraţia sunt cele două tipuri opuse una alteia, către care societăţile oscilează ca un pendul. La orice trecere de la o formă la alta se petrece doar o schimbare de personaje cu unele tulburări mai mici sau mai mari, după care societatea revine la organizarea ei naturală, din păcate, numai în trecere către direcţia opusă. Ceea ce le face să se comporte astfel este neastâmpărul oamenilor, dorinţa unora de a fi şefi în locul altora. (Dacă neastâmpăr este un cuvânt mai puţin impunător, atunci înlocuiţi-l prin „elan vital” (Bergson), „voinţa de viaţă” (Schopenhauer) sau alţi termeni consacraţi). Eu aş introduce termenul de „instinct vital” sau, şi mai bine, „instinct expansionist”, un fel de „Big Bang” individual.  Fiecare schimbare trebuie însă pregătită, argumentată, motivată. Se construiesc în acest scop scenarii ample, în care, pe lângă argumentele social-politice, grefate pe nemulţumirea veşnică a oamenilor, apar argumente religioase, uneori chiar o nouă religie, necesară pentru a da oamenilor o speranţă. În ultimă analiză, monarhia, democraţia şi orice altceva, sunt doar scenarii.
<br />
Dar, organizarea presupune comunicare şi aici se află cheia succesului umanităţii: omul a inventat limbajul. Limba însăşi s-a născut pentru a comunica. Organizarea şi limbajul s-au dezvoltat împreună, în vederea coordonării unor acţiuni, începând cu vânătoarea la omul primitiv şi până la cele mai complexe activităţi din zilele noastre.
<br />
Odată cu societatea, limba se dezvoltă şi ea. A făcut-o dintotdeauna şi o face şi în prezent. Iată o probă relativ recentă: Vasile Conta a scris un studiu, „Teoria fatalismului”, pe care l-a publicat mai întâi în limba română, în revista, pe atunci ieşeană, „Convorbiri literare”, între septembrie 1875 şi martie 1876, iar apoi în limba franceză: „Théorie du fatalisme. Essai de philosophie matérialiste”, Bruxelles, 1877. Titlul poate induce în eroare pe cititorul de azi, când cuvântul fatalism are o conotaţie catastrofică, de aceea subtitlul („Încercare de filozofie materialistă”) este mai aproape de conţinut. Este o carte de filozofie, a cărei temă este susţinerea tezei pe care am putea-o numi mai repede o teorie a cauzalităţii. Este interesant de observat schimbarea sensului unor cuvinte, datorită evoluţiei limbii, ceea ce ar trebui să le dea de gândit celor ce se grăbesc să citeze ad literam fraze ale scriitorilor de demult şi să le pună în sarcină idei pe care aceştia nu le-au avut în vedere. Deşi lucrarea lui Vasile Conta a mai fost publicată de câteva ori, în 1923, apare la Bucureşti o traducere în limba română după versiunea franceză, traducere datorată Anei Conta-Kernbach, sora filozofului, şi continuată şi finalizată după moartea acesteia de dr. P. Zosin, de la Iaşi. Evident, întrebarea „de ce a fost nevoie de o traducere din franceză în română, deşi exista versiunea iniţială scrisă direct în română?” este inevitabilă. Răspunsul ni-l dă însuşi editorul, în nota introductivă la ediţia din 1923: „...confruntarea celor două ediţii arată simţitoare deosebiri. Textul francez este mai precis, mai... La această superioritate a versiunii franceze contribuie fără îndoială şi faptul că limba noastră era la 1875 mai puţin încă decât astăzi apropiată nevoilor gândirii ştiinţifice”. Limba franceză i-a permis, aşadar, românului Vasile Conta să se exprime mai bine decât a putut s-o facă în româna anului 1875; în schimb, cea din 1923 le-a permis traducătorilor s-o facă într-o manieră acceptabilă, chiar şi în zilele noastre.
<br />
Dacă cineva îşi imaginează evoluţia limbii ca fiind datorată dorinţei cuiva de a monologa în faţa unei audienţe admiratoare, înseamnă că a suferit de o maladie profesională ce l-a rupt de realitate şi l-a înstrăinat. În procesul de comunicare, dacă sursa nu a primit răspunsul cuvenit din partea destinatarului, înseamnă fie că acesta nu a înţeles mesajul, fie că pe canalele de comunicare a existat o disfuncţie, aşadar comunicarea nu s-a produs. La asemenea chestiuni ar trebui să mediteze unii „preţioşi” artişti, (şi nu numai), arta fiind şi ea un proces de comunicare prin mijloace specifice. Mijloacele nu pot modifica esenţa procesului, care este atingerea unui  scop. Iar fără un scop, plutim în derivă.
<br />
Am făcut o mică paranteză. Sper că nu fără folos. Revin la organizare. Forma cea mai înaltă a ei în epoca modernă este statul. Datorită complexităţii sale, societatea se structurează din motive funcţionale. Apar astfel conducători şi conduşi şi – odată cu ei – politica şi lupta politică. Cei ce vor să fie conducători trebuie mai întâi să indice un scop, o ţintă către care societatea ar trebui să se îndrepte şi să-şi convingă semenii că ei sunt cei mai potriviţi să le fie ghizi. Aşa se naşte propaganda. Identificarea scopului este o artă psihologică. Ei, conducătorii, trebuie să speculeze cele mai profunde sentimente şi dorinţe ale oamenilor, ceea ce nu este tocmai uşor, pentru că acestea se schimbă în decursul timpului. Astăzi se poartă democraţia, generată de dorinţa oamenilor de a se crede egali între ei. Este orgoliul ridicat la cel mai înalt nivel. Omul vrea să fie propriul său Dumnezeu. Mai demult, în locul acestui orgoliu nemăsurat se afla opusul lui: frica. Frica de trăsnete, de animale mai puternice, de secetă sau de inundaţii, frica de orice, dar şi speranţa că nu i se va întâmpla nimic rău, ba poate că va avea şi ceva noroc, zeii îi vor fi binevoitori şi – de ce nu? – poate ajunge în Rai sau vine Raiul peste el. Aşa a apărut religia. Este  vreo diferenţă între propaganda politică recunoscută ca atare şi religia folosită în acelaşi scop? Evident că nu! Ambele speculează sentimentele oamenilor. Spuneam că nu este tocmai simplu, pentru că între cele două şi mai ales în interiorul lor există o infinitate de nuanţe pe care politicianul trebuie să le sesizeze şi să le valorifice în interesul lui. Aceasta este arta politicului, dar nu de ea ne ocupăm noi aici.
<br />
Forma cea mai savantă a limbii se găseşte în literatură, iar când vorbim despre literatură, ne gândim la carte. Odată cu generalizarea ştiinţei de carte, tot mai mulţi oameni doresc să treacă de la starea de cititor la cea de scriitor, dacă i se pare că are şi el ceva de spus lumii. Pe de altă parte, într-o măsură mai mică sau mai mare, orice om este tentat să filozofeze sau măcar să mediteze. Avem toate motivele să presupunem că a făcut acest lucru dintotdeauna. Şi dacă tot filozofează, el vrea să-şi comunice gândurile semenilor săi. Expresia „semenilor săi” trebuie interpretată ad literam, deoarece oamenii pot comunica doar în interiorul aceleaşi culturi şi la nivelul lor de înţelegere. 
<br />
Visul comunicării a devenit posibil într-o măsură tot mai mare datorită evoluţiei tehnologiei. Aşa se face că, dacă din trecut s-a păstrat doar gândirea savantă înregistrată prin scrieri de tot felul, pe piatră, piele, papirus, hârtie etc., astăzi din ce în ce mai mulţi oameni doresc să-şi vadă cugetările înregistrate şi difuzate pe arii cât mai extinse, ceea ce este foarte bine, chiar dacă ridică noi întrebări, creează noi instituţii şi mentalităţi. Despre cărţi sub formă de file legate pe o latură (codex) putem vorbi numai după ce romanii au avut aceasta idee şi ne-au oferit astfel posibilitatea de a sări peste paginile neinteresante. Până atunci, plăcile ceramice, sulul de papirus şi celelalte erau destul de incomode. Adevăratul salt l-a realizat inventarea tiparului. Astăzi, Internetul este campionul comunicării. De aceea, asocierea omului de cultură cu refractaritatea la Internet este similară cu o afirmaţie de genul: „îmi place literatura, mai puţin literele dintre f şi m”. Şi totuşi, cartea continuă să rămână marca scrierilor ce se doresc perene, motiv pentru care, pe lângă „înţelepţii” oficial înregistraţi, foarte mulţi oameni doresc să publice cărţi, iar unii o fac chiar cu banii lor. Se pare că dorinţa şi mândria de a lăsa urmaşilor urma gândurilor lor este un fruct al democraţiei, pentru că, în trecut, informaţia se transmitea pe cale orală, nu numai pe orizontală, ci şi pe verticală, de la generaţie la alta. Biblia nu este iscălită de nimeni, şi nici măcar Socrate nu s-a ostenit să ne lase ceva scris.
<br />
Cum spuneam, dezvoltarea tehnologiei a permis accesul la carte al unui număr tot mai mare de cititori şi scriitori potenţiali. Literatura a depăşit graniţele gândirii savante, s-a diversificat şi adaptat pretenţiilor şi gusturilor tuturor categoriilor sociale, ceea ce nu înseamnă, însă, că oricine se poate adresa tuturor. Într-o oarecare măsură, această idee pare posibilă în zona literaturii de divertisment, dar şi aici gradele de cultură diferite ale oamenilor impun categorii diferite de literatură. Chiar şi în zona divertismentului, diversificarea nu lipseşte şi – fie şi nerecunoscute –  există literatură de cartier, manele etc., ca să împrumut termeni similari din muzică.
<br />
Barnaby Rich scria în 1613: „Una  dintre maladiile acestui veac este mulţimea de cărţi; lumea este atât de supraîmpovărată cu ele, încât nu este în stare să digere abundenţa de materie inutilă care este produsă zilnic şi răspândită în lume”. Ce s-a mai întâmplat de atunci? Aşa cum era firesc, au apărut din ce în ce mai multe cărţi. „Boala” a căpătat dimensiuni pandemice. De altfel, constatarea nu l-a împiedicat nici măcar pe autorul ei să scrie el însuşi alte cărţi, de unde se vede că nu mulţimea lor îl deranja atât, cât concurenţa celorlalţi autori. Astăzi, după apariţia Internetului, ca şi atunci, după apariţia tiparului, autorii au aceeaşi temere: ce se va face omenirea cu această abundenţă de informaţii (răspândită de concurenţi)? Răspunsul este simplu: ce a făcut şi până acum. Întrebarea este alta. Nu pentru că am avea nevoie de una nouă, ci  pentru că cea pusă este greşită. Problema noastră dintotdeauna este cum să ne descurcăm prin multitudinea de informaţii de tot felul – scrise sau nescrise –, cum le filtrăm pe cele folositoare, cum ne apărăm de cele inutile?
<br />
Încă de pe vremea când tiparniţele nu erau prea multe sau erau, dar aveau administratori vajnici, a funcţionat un filtru al lucrărilor admise pentru publicare. Indiferent de criteriile folosite, criterii de care nu merită să ne ocupăm acum, filtrul a avut nevoie de un personal specializat, oameni de litere (persoane ce se ocupau cu literele). Iniţial, ei au fost recrutaţi dintre intelectualii autentici, adică cei ce îşi folosesc intelectul ca mijloc de producţie. Cu timpul, însă, ca peste tot unde evaluările sunt relative, după modelul cizmarilor deveniţi şefi de stat şi al ignoranţilor academicieni, literatura oficială a adoptat aceeaşi metodă.
Cu sau fără poluatori, selecţia cărţilor din punctul de vedere a cititorului a devenit importantă. A apărut, astfel, o noua profesiune, cea de critic literar, cu rolul de a orienta cititorii. Din păcate, deşi ei există teoretic, practic nu-şi îndeplinesc rolul aproape deloc. Pentru că afirmaţia pare dură, o voi justifica printr-un exemplu din sport, unde există trei categorii distincte: profesioniştii, ziariştii şi suporterii. Cele trei categorii nu se interferează şi asta explică numărul mare de suporteri, mai ales în fotbal. In sport, ziariştii sunt cei care întreţin atmosfera, o încălzesc prin comentariile lor, menţin trează atenţia fanilor. În literatură, unde profesioniştii sunt ei înşişi specialişti ai cuvintelor, categoria ziariştilor se confundă cu cea a profesioniştilor şi atunci obiectivitatea dispare, iar critica este cel mai adesea părtinitoare. Eventualul cititor simte intenţiile pro-domo ale acestor ziarişti travestiţi şi renunţă să mai fie cititor al unor asemenea publicaţii. Publicaţiile de critică literară sunt citite doar de cei care le scriu, de multe ori nici chiar de către aceştia. În consecinţă, rolul de orientare a cititorului de către criticul literar lipseşte. În plus, ar fi şi dificil s-o facă, dacă el însuşi nu-şi delimitează zona de interes. Până ce şi în sport, ziariştii se specializează, fiindcă o singură persoană n-ar putea acoperi toate domeniile. Cu atât mai mult în cultură, asemenea pretenţii denotă doar ignoranţă şi nu o cultură autentică. 
<br />
Ca dovadă a ineficienţei criticilor este faptul că cele mai citite cărţi sunt cele cărora li se face publicitate şi nu cele recomandate de critici. În comerţ, cea mai convingătoare publicitate este aceea bazată pe recomandarea unui profesionist în materie. O pereche de schiuri, spre exemplu, se vinde mai bine, dacă marca respectivă este recomandată de către un schior celebru. În literatură, însă, nu se întâmplă aşa. Opiniile criticilor literari sunt ignorate. Ele rămân în zona confuză a disputelor de culise din familia de scriitori-critici. De ce? Ar trebui să vedem. De ce autoritatea schiorului este recunoscută, iar a criticului nu? Simplu! Pentru că schiorul şi-a dovedit competenţa. 
<br />
Pe lângă critici, au apărut şi specialişti, cunoscători ai unor reţete, ce ne învaţă cum se face literatura, de parcă ar fi un fel de mâncare. Ba unii mai şi judecă lucrările altora după cum se încadrează sau nu în „reţetarul” lor, fără să-şi pună problema dacă au înţeles mesajul autorului, autorii fiind de multe ori cu mai multe nivele intelectuale deasupra judecătorilor.
<br />
Deşi unele dicţionare tratează literatura ca totalitatea scrierilor, există şi accepţiunea de creaţie artistică. Unde începe şi unde se termină ea este mai greu de precizat. În trecut, chiar şi lucrările ştiinţifice erau scrise în versuri. Astăzi, pragmatismul nostru cel de toate zilele ar face ridicole asemenea pretenţii. Între o creaţie artistică şi o scrisoare de afaceri, diferenţa de stil este radicală, deşi nimeni nu ne împiedică să redactăm scrisori frumoase.
Arta, destinată satisfacerii plăcerilor noastre estetice, are ca obiectiv nu numai plăcerile vizuale, auditive, sau gastronomice, dar şi ale celor intelectuale, şi, mai ales, a celor care ating conştiinţa noastră. Simt acum nevoia unor distincţii, pe care le voi face prin câteva exemple.
<br />
Nivelul 1: Un lup a mâncat o oaie.
<br />
Relatarea uzuală poate fi un proces-verbal în termenii: „Comisia special întocmită s-a deplasat la faţa locului şi a constat... În concluzie, ea va decide că serviciul de contabilitate va opera în scripte înregistrările corespunzătoare şi aşa mai departe”. Nimic deosebit, nimic de natură să impresioneze. Scriitorul, însă, va începe cu câteva fraze de genul: „Peste stratul de frunze uscate s-au aşezat primii fulgi de zăpadă aduşi de vântul rece dinspre piscurile munţilor deja albiţi. Bătrânul cioban, chinuit de insomnii transcedentale, medita la...” În final, cititorul, cu ochii umeziţi de lacrimi, este gata să ia puşca şi să omoare toţi lupii din lume. Am fost ironic, dar nu asta contează acum.
<br />
Nivelul 2: Lupii mănâncă oi. 
<br />
Este o constatare la fel de banală, dar cu un anumit grad de generalizare. Acesta poate fi subiectul unui referat, însoţit de date statistice, către un forum internaţional, menit să atragă atenţia opiniei publice şi politicienilor asupra pericolului pentru umanitate că lupii mănâncă oi. Poetul, însă, prin câteva versuri, realizează ceea ce zeci de forumuri internaţionale nu reuşesc, mai ales dacă transformă oaia într-o căprioară. 
<br />
Nivelul 3 ar putea fi o idee ceva mai abstractă, la 4 poate chiar una uşor filozofică, şi aşa mai departe. 
<br />
Comun pentru toate nivelurile este necesitatea conţinutului, a unei idei directoare. Cât despre claritatea expunerii, ea este nu numai o condiţie, ci un ideal al oricărui intelectual autentic. Cu cât ideea este mai complexă,  mai profundă sau mai abstractă, cu atât mai mult claritatea expunerii este necesară. O expunere confuză denotă, fie confuzia din capul autorului, fie o încercare de a masca prin fraze fără sens lipsa oricărei idei. Necesitatea unui conţinut şi claritatea expunerii lui sunt condiţii sine qua non. Dacă expunerea are valenţe artistice, atinge conştiinţa noastră, atunci avem de-a face cu o creaţie literară. Măsura realizării artistice constă în persistenţa ideii induse în mintea cititorului, modul în care i-a stimulat meditaţia asupra subiectului. Expunerea neclară nu face mesajul mai artistic.
<br />
Cum piramida socială are baza jos şi vârful sus, este firesc ca majoritatea scriitorilor să opereze la nivelurile inferioare, ale ideilor simple. Acest lucru nu trebuie să ne deranjeze. Este realitatea pe care trebuie s-o acceptăm, iar ascunderea ei nu ne este de nici un folos. Prezentarea confuză a ideilor nu le face mai savante, nu le schimbă nivelul şi nici autorul nu devine mai filozof, ci dimpotrivă. Nivelul aparţine ideii şi nu modului de expunere, iar fără idee, literatura nu există.
Revenind la cărţi, cunosc o persoană absolut remarcabilă prin ignoranţa ei. Lipsa informaţiilor elementare şi ridicolul asociaţiilor de idei ce-i trec prin minte, fac imposibilă orice discuţie cu ea, mai ales dacă nu ai simţul umorului sau eşti într-o dispoziţie mai puţin ludică. Şi totuşi, această fiinţă a citit aproape tot atât de mult cât un om de cultură autentic, poate chiar mai mult. Din păcate pentru ea, numai romane de dragoste. Evident că nici un om de cultură n-ar dori s-o considere coleg de breaslă. Se pune atunci întrebarea: unde începe şi unde se termină lectura omului de cultură? Judecând după unii dintre cei pe care îi cunoaştem, ale căror lecturi se opresc acolo unde înţelegerea textului este mai dificilă, rezultă că felia în discuţie este foarte subţire, de cele mai multe ori limitată la „ceea ce ştiu eu este cultură; restul sunt fleacuri”. Se aude destul de des afirmaţia potrivit căreia americanii ar fi inculţi, de unde consecinţa implicită că noi le-am fi superiori, deşi rezultatele economice, politice şi aproape de orice altă natură ar trebui să ne conducă la concluzia opusă. Şi aici este evidentă aceeaşi mentalitate arogantă, aceeaşi opinie prea bună despre noi înşine. Oare n-ar trebui să medităm puţin şi să vedem dacă nu cumva modul în care vedem noi cultura ar avea nevoie de unele ameliorări? 


<p class="font size_large align_center color_maroon">
<b>
Epoca post-creştină
</b></p>
<p class="font size_medium align_justify color_black">
<b>

Nu vă speriaţi, nu intenţionez să descriu şi nici măcar să imaginez ceea ce se va întâmpla după noi. Este vorba chiar despre epoca în care trăim. Am poreclit-o post-creştină din două motive.
<br />
În primul rând, pe lângă creştini, pe Terra se găsesc în prezent şi oameni aparţinând altor religii, ca şi suficient de mulţi necredincioşi. Asta ca să nu mai vorbim despre faptul că bisericile creştine, în special cea catolică, înregimentează formal şi pe cei pe care i-au creştinat forţat în diferite momente istorice, cum sunt amerindienii, dar care îşi văd liniştiţi de credinţele lor chiar şi în zilele noastre. La un recensământ al celor ce se consideră cu sinceritate creştini, am contoriza cu mult mai puţini, astfel încât, din acest punct de vedere, perioada pe care o străbatem s-ar putea numi la fel de bine musulmană, budistă sau chiar atee, deşi cred că cel mai potrivit nume ar fi unul al disputelor religioase. 
<br />
În al doilea rând, noi ne auto-denumim creştini, deşi am uitat demult valorile creştinismului, aşa cum au fost ele gândite iniţial. Suntem, de fapt, la fel de creştini pe cât de comunişti am fost în anii din urmă, comunismul fiind şi el un ideal în care n-am trăit nici o zi. Iar în ceea ce priveşte doctrina religioasă, să nu pierdem din vedere că religia islamică are aceeaşi bază cu cea creştină. Ce-i drept, în religie interpretarea este mai importantă decât fapta, iar din cauza acestui relativism, putem spune orice, cu condiţia să nu poată fi verificat, fiindcă numai ideile neverificabile pot constitui paradigme religioase.
Faptul că, astăzi, stupiditatea politicii americane conduce la dispute religioase între musulmani şi creştini va induce aceeaşi idee eronată, cum că oamenii se luptă între ei pentru convingeri religioase. Este şi a fost o minciună menită să manipuleze masele. În realitate, au fost întotdeauna interese politice, mascate sub diferite forme.
<br />
I-am putea spune epoca democrată, dar ea este tot atât de democrată pe cât de comunistă a fost cea comunistă, sau pe cât de creştină a fost cea creştină, dacă a fost vreuna. Iar dacă vorbim despre post-comunism fără să fi trecut prin el, înseamnă că este firesc să vorbim acum despre post-creştinism. (Deoarece comunismul a fost doar Est-european, post-comunismul rămâne un atribut cvasi-local, ce nu poate caracteriza o epocă.) În consecinţă, vom vorbi nu despre epoca democrată, ci despre cea post-democrată, atunci când omenirea va abandona democraţia ca slogan propagandistic şi va inventa altceva. Acel altceva ce este pe cale să vină nu poate fi încă intuit, dar asta nu înseamnă că nu va veni. Va veni cu siguranţă! Deocamdată să ne oprim puţin asupra prezentului şi să-i analizăm „fiziopatologia”.
<br />
Societatea se dezvoltă continuu, tradiţiile se modifică şi ele în timp, adaptându-se la tehnologia vremii. Biserica, deşi ar fi trebuit să-şi adapteze mesajul, în ultimul timp nu a făcut-o. Astăzi, mesajul preoţilor nu mai este credibil, religia a căzut în desuetudine. Nivelul cultural al oamenilor a crescut, astfel încât mulţi preoţi sunt mai puţin informaţi decât media enoriaşilor, pe care ar trebui să-i păstorească. Paradigmele democraţiei accentuează libertinismul în dauna bunelor tradiţii. În lipsa unei instituţii general recunoscute, care să discernă între bine şi rău, care să participe activ la formarea unor tradiţii folositoare societăţii, oamenii simpli aleg ceea ce li se pare lor că le este favorabil în acel moment, stabilind astfel tradiţii eronate, pentru că, de obicei, ceea ce pare facil şi/sau plăcut, nu este şi înţelept. Dacă în trecut biserica îşi asumase acest rol, astăzi democraţia nu a pus nimic în loc, nu există nici o instituţie similară. Aleşii poporului, când nu sunt ignoranţi, sunt oameni interesaţi de afaceri, lupte politice şi orice altceva decât educaţie. Iar dacă omul simplu nu mai acţionează în conformitate cu tradiţia, ci se bazează pe propria sa judecată, atunci ar trebui să vedem care sunt criteriile sale de judecată. Măcar acestea ar putea fi influenţate, dacă nu prin religie, poate prin literatură sau artă, chiar dacă puterea lor de influenţă este, cel puţin deocamdată, minoră. Spun deocamdată, pentru că, în sinea lor, oamenii îşi doresc să fie îndrumaţi. Există astfel speranţa că ei înşişi vor fi cei care vor stimula dezvoltarea unei forme oarecare de educaţie. Evident, vom avea atunci de-a face cu un alt fel de literatură decât cea întreţinută azi de oficialităţi şi cu oameni de litere de altă clasă.
În al doilea război mondial s-au confruntat Stalin şi Hitler. Pentru noi, astăzi, amândoi sunt personaje negative; dar, la timpul lor, fiecare din cei doi aveau, pe lângă adversari, simpatizanţii lor. Întrebarea care dintre ei a fost mai bun este inutilă, pentru că amândoi au fost răi. Oare pentru câţi dintre politicienii de azi întrebarea va fi inutilă peste o generaţie? De ce nu suntem capabili să decelăm caracteristicile lor reale din timp? Interese meschine ne fac atât pe noi, oamenii obişnuiţi, cât şi pe politicieni, să alegem compromisul ce ne pare favorabil pentru moment, fără să ne pese de viitor. Să nu uităm că Hitler a ajuns în fruntea statului prin alegeri libere!
<br />
Nu vreau să fac politică acum, dar dacă urmărim politica Statelor Unite după ce au rămas fără adversar, şi mai ales sub echipa Bush, aflăm în ea un monument al greşelilor catastrofale. De ce? Pentru că şi ei sunt victimele unor scheme greşite. Argumente meschine, dar care se înlănţuie, îi fac să amplifice dispute mărunte la conflagraţii mondiale. Ascuţirea antipatiei dintre musulmani şi creştini va avea consecinţe nefaste pe termen foarte lung, iar terorismul nu va dispărea, ci dimpotrivă. Şi toate acestea, pentru ce? Pentru că, după o lungă perioadă de prosperitate, în mod firesc, economia SUA urma să cunoască o perioadă de uşor declin. Dezvoltarea oricărei economii nu poate fi lineară la infinit. Ea este oscilatorie, iar ceea ce contează este trendul general şi nu variaţiile de moment. Dar perioada favorabilă a aparţinut unei guvernări democrate, astfel că cea republicană, care a urmat la conducere, părea dezavantajată. Deoarece oamenii simpli judecă pe orizonturi de timp foarte scurte, ei ar fi tras concluzia că democraţii au fost mai buni. Soluţia cea mai simplă pentru redresarea economică este războiul. Prin război se consumă echipamentele fabricate în exces şi apar comenzi pentru echipamente noi, oamenii au de lucru, şi aşa mai departe. Ţara se află într-o stare de excitaţie şi lumea nu mai vede problemele reale, ci doar pe cele artificial create. Guvernarea este salvată! Aceasta a fost schema Bush. Terorismul a fost doar o găselniţă de moment, din nefericire, foarte prost inspirată, catastrofală, din păcate, nu atât pentru ei, cât pentru întreaga omenire.
<br />
Am folosit cam multe cuvinte pentru un subiect politic doar ca să arăt că, în tot ceea ce face, omul se comportă în conformitate cu nişte scheme pe care şi le-a însuşit sau care i s-au inoculat prin educaţie şi propagandă. Poate că nici nu era nevoie să insist, mai ales că demonstraţia o făcuse deja Bergson, cu mult mai bine decât mine. El a scris însă o carte întreagă cu acest subiect, aşa că eu pot fi iertat pentru un biet paragraf. „Inteligenţa va sfătui mai întâi egoismul. Dotat cu inteligenţă, trezit la reflecţie, omul se va întoarce către sine şi nu se va mai gândi decât să-şi rânduiască mai plăcut zilele. Religia primitivă este o precauţie împotriva pericolului ce ne pândeşte din clipa în care omul a început să gândească: pericolul de a nu se gândi decât pe sine, de a se gândi doar la sine. Ea este deci o reacţie defensivă a naturii împotriva inteligenţei.” Poate fi valabil pentru societăţile foarte mici ale omului primitiv. Societăţile mari de azi l-au scos din condiţia lor naturală şi operează la un nivel ale cărui efecte nu le poate controla, uneori nici înţelege. Iar în condiţii de globalizare, dacă va fi atinsă, ea va reprezenta catastrofa finală pentru umanitate. Să mai notăm că societatea este condusă de politicieni, singura profesiune pentru care nu există o şcolarizare prealabilă. Şi cu cât societatea este mai mare, cu atât conducătorii ei se îndepărtează mai mult de la adevăratele lor îndatoriri sociale.
<br />
Ce vreau eu să spun este că schema e greşită; şi e greşită fiindcă ne lipsesc reperele de orientare, criterii de evaluare corecte. Putem elabora oricâte scheme. În lipsa unor repere realiste, toate schemele vor fi greşite, fiindcă nu ne conduc nicăieri. De la o utopie la alta, plutim în derivă la nesfârşit, deşi se pare că un sfârşit ne aşteaptă, chiar dacă nu apocaliptic. Escatologia nu este pasiunea mea, dar să nu uităm că şi dinozaurii au dispărut, şi acest lucru e o realitate constatată şi nu o ficţiune. Dar cum asemenea scheme au existat dintotdeauna, iar ele se modifică în timp şi, în consecinţă, şi acestea ale noastre de azi se vor schimba, ne putem pune problema cum să le facem măcar pe acestea din urmă mai bune şi nu mai proaste, mai ales că, până acum, evoluţia lor se pare că a fost negativă, în ciuda iluziilor noastre că civilizaţia a evoluat.
<br />
Dacă prin civilizaţie înţelegem tehnica, inclusiv tehnica de luptă, atunci trebuie să recunoaştem că ne-am civilizat periculos de mult. Curios este că până şi dicţionarele enciclopedice asociază civilizaţia cu nivelul  tehnologic. Eu, prin civilizaţie, prefer să înţeleg modul de comportare a oamenilor în interiorul unei comunităţi, a relaţiilor dintre ei, şi de aceea accept termeni ca civilizaţie egipteană, rurală, montană, malgaşă, europeană etc., dar nu civilizaţie pur şi simplu. Cât despre adjectivul civilizat, el poate fi atribuit celui care respectă regulile existente într-o comunitate. Echivalentul grecesc (politicos) existent şi el în limba română, este cred mai aproape de sufletul nostru, mai corect interpretat. Cine tulbură liniştea vecinilor cu muzica lui amplificată exagerat nu este mai civilizat pentru că foloseşte o tehnologie avansată, ci, dimpotrivă. Gradul de „civilizaţie” al automobilistului care stropeşte pietonii, trecând cu viteză prin băltoace, nu depinde de marca automobilului.  Acelaşi lucru îl putem spune şi despre SUA. Atunci când, sub diverse pretexte, masacrează populaţia unor ţări precum Coreea, Vietnam, Afganistan, Irak etc., americanii dovedesc doar că tehnologia pe care o folosesc este mai avansată decât gradul lor de civilizaţie. Iarăşi politica! Se pare că de politică nu putem scăpa! Dar este firesc să nu putem scăpa, deoarece omul este un animal social, iar societatea, ca orice organism, este organizată (Organism organizat! Sună straşnic!), iar orice organizaţie are nevoie de lideri, deci de politicieni.
<br />
Democraţie? Să fim serioşi! Politicienii nu sunt nişte îngeri. Dimpotrivă, ei sunt cei mai răi dintre răi. Singurul lor obiectiv este interesul personal. Acesta, însă, este realizat mai eficient în echipă decât ca persoană particulară. Partidul este gaşca împreună cu care el speră să parvină. Prosperitatea societăţii nu stă în cinstea sau inteligenţa lor. Esenţa democraţiei constă în disputa deschisă, publică, dintre politicieni pe problemele societăţii. Insist: disputa publică! Numai astfel electoratul se poate orienta şi îi poate „ţine în frâu” pe politicieni. 
<br />
Se întâmplă acest lucru în zilele noastre? Parţial, da. În rest… Iată un exemplu contrar: George W. Bush reprezintă un partid de dreapta, în timp ce Tony Blair unul de stânga. Şi totuşi, s-au aliat pentru un interes comun lor, dar care interes nu poate fi al ambelor partide, din moment ce ele au doctrine diferite. În schimb, în disputa Clinton vs. Monica Lewinsky, parlamentarii au votat conform apartenenţei lor politice, şi nu conform opiniei lor personale asupra cazului concret. Deci disputa politică îndepărtează politicienii de la adevăr şi de la interesele generale ale societăţii. 
Asupra termenilor „dreapta” şi „stânga” observăm că ei sunt relativi. În politica oricărei ţări există dreapta şi stânga, dar în valoare absolută ei sunt diferiţi pentru ţări diferite. Trebuie, de aceea, ca în conversaţii să ţinem seama de relativitatea unor asemenea cuvinte, pentru că opiniile interlocutorilor sunt cu siguranţă diferite. Ne imaginăm o scala pe care valorile normale sunt, să zicem, cinci pentru cineva şi opt pentru altcineva. Pentru primul, şase înseamnă dreapta, în timp ce pentru al doilea înseamnă foarte la stânga.
<br />
În ceea ce priveşte disputa Clinton vs. Monica Lewinsky, câştigul republicanilor care l-au acuzat a fost extrem de mic. În schimb, pierderea pentru democraţie a fost enormă. Alegătorul american a constatat că aleşii săi nu sunt tocmai buni, iar mecanismul alegerilor produce erori. În consecinţă, sistemul democratic astfel conceput este greşit. Bineînţeles, ei îl vor susţine mai departe, dar nu din convingere, ci din mercantilism: prosperitatea americană este superioară, ea este cea care atrage oameni de pe tot globul, şi nu convingerile politice. 
<br />
În primăvara anului 2005, Franţa a respins prin referendum proiectul Constituţiei Europene, deşi majoritatea ţărilor îl acceptaseră, prin simpla aprobare a parlamentelor lor. Importantă aici nu este atât laşitatea administraţiei Jacques Chirac, care este o problemă a francezilor, cât viciile democraţiei evidenţiate prin acest eşec. La sfârşitul celui de al doilea război mondial, ideea înfrăţirii nemţilor cu francezii ar fi fost etichetată drept o glumă proastă. Evident că nu i-a trecut nimănui atunci prin minte să organizeze un referendum cu această temă. Şi totuşi, ideea s-a realizat. Nu prin consultarea maselor, ci prin înţelepciunea unor politicieni. Se vorbeşte astăzi – suficient de prosteşte, c-aşa-i în democraţie – despre obiective economice, Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului fiind una de natură economică. Greşeala constă în confuzia dintre scop şi mijloace, iar dovada este faptul că iniţiatorii nu erau oameni de afaceri, ci politicieni. Primul pe listă este Robert Schuman, ministru de externe al Franţei în acel moment, care nu s-a remarcat niciodată ca om de afaceri, ci ca luptător în rezistenţa franceză. El şi-a dat însă seama că un viitor război între cele două state poate fi evitat prin înlocuirea vechilor divergenţe prin interese comune pe seama aceloraşi resurse. Puţina înţelepciune – e drept, rară printre politicieni – a condus la Uniunea Europeană de astăzi şi, mai ales, la evitarea altor conflicte militare, cel puţin în Europa Occidentală. 
<br />
Aşa că ne întrebăm: chiar ne dorim o democraţie adevărată, dacă până şi pseudo-democraţia noastră se dovedeşte a fi nelucrativă?
<br />
Am arătat în capitolul anterior importanţa limbii şi a literaturii unui popor, exemplificând cu dezvoltarea impresionantă a limbii române la începutul secolului 20. Această evoluţie a continuat şi continuă şi azi, ce-i drept, nu chiar în acelaşi ritm. Întrebarea este: încotro? Atunci, România se afla în faza de integrare în cultura europeană, după perioada fanariotă, în timp ce astăzi ne place să credem că ne aflăm deja acolo, în Europa, iar limba evoluează în mod normal, ca orice altă limbă a unei ţări civilizate. Oare? Da, dar nu fără poluatori. La gândul poluatorilor, îmi scade moralul (Voi reveni!). Cât despre „Da”, acesta este destul de aproximativ, dar cred că acceptabil. De ce cred şi nu sunt sigur? Orice limbă se află undeva pe o scară a valorilor, de la cele mai rudimentare, până la cele ce permit exprimarea celor mai profunde idei. Dificultatea constă în imposibilitatea auto-evaluării. Ştim că limbajul şi gândirea se formează împreună. Există studii celebre şi recunoscute în acest sens. Îl voi aminti doar pe Henri Wald, nu pentru că ar fi cel mai important – dimpotrivă, el este recunoscut doar ca publicist – ci pentru că a scris cu deosebită pasiune pe această temă şi este, de aceea, mai accesibil. Da, nu putem exprima ceea ce nu gândim, şi nu putem gândi decât ceea ce este exprimabil, bineînţeles în limba sau limbile pe care le cunoaştem.
<br />
Unde se află limba română pe aceasta scară? Putem afla doar dacă ne raportăm la alte limbi. O bună măsură este tocmai capacitatea unei limbi de a traduce texte din alte limbi, într-o manieră directă, simplă, uşor inteligibilă de către cititorul obişnuit. Există ceva ce am citit sau despre care am aflat dintr-o limbă străină să nu putem exprima în limba română? La nivelul cunoştinţelor mele, nu, dar eu nu sunt chiar un erudit. M-am bucurat să aflu când cineva mai învăţat decât mine, Gabriel Liiceanu cred, a declarat că nu a întâmpinat nici o dificultate în traducerea unei lucrări filozofice din germană în română, cu observaţia că era vorba despre o lucrare mai veche, şi nu chiar una ultramodernă. Rămânem, deci, la credinţa că limba română este, chiar dacă nu în vârf, destul de aproape de el.
<br />
Curentul vulgar, la modă astăzi, nu l-aş lua în seamă, deşi el poluează în mod evident limba. Dar, aşa cum avem manele în muzică, avem şi manele în literatură. Pornografia şi înjurăturile, oricât de mare plăcere le-ar face unora, nu vor intra niciodată în nici un fel de literatură şi, în nici un caz, în limba literară. Da, o înjurătură are calitatea de a exprima foarte succint un sentiment. Este, dacă vreţi, o poezie a sentimentelor negative; atâta doar că, exprimând-o, nu înseamnă că am făcut literatură.
<br />
În trecut, limba română literară s-a cristalizat prin contribuţia intelectualilor moldoveni, şi nu în mod întâmplător, ci – apropo de teoria lui Vasile Conta – din motive obiective. Cauza este vecinătatea cu Polonia, ţară cândva puternică şi civilizată (să nu uităm că a avut una dintre primele universităţi din Europa), iar mai târziu cu Imperiul Habsburgic. Copiii boierilor moldoveni mergeau la studii în Polonia, iar atunci când se aflau în dizgraţia domnitorului, emigrau tot acolo chiar ei înşişi. Nu întâmplător, adevăratul ridicător, ctitorul spiritual al celebrei Pecerskaia Lavra de la Kiev, pe atunci teritoriu polonez, a fost un român, Petru Movilă. Aşa se face că moldovenii simpli, chiar şi inculţi, deşi au o pronunţie uşor diferită, vorbesc şi azi o limbă corectă din punct de vedere gramatical. Dacă Eminescu, Sadoveanu etc. ar fi fost prahoveni, spre exemplu, dezacordul de număr ar fi fost regula şi nu greşeala. 
<br />
Astăzi, centrul cultural al României este la Bucureşti. În plus, vecinătatea imediată contează mai puţin în condiţiile tehnologiei moderne. Există oameni luminaţi care scriu cărţi bune şi suntem astfel asiguraţi că vom ţine pasul cu lumea. Pericolul se află în ruptura pe cale să se producă între aceştia şi restul populaţiei, educată la televizor şi prin exemplul unor parveniţi. Cărţile bune sunt puţine şi sunt citite de şi mai puţini cititori. În curând, ele nici nu vor mai fi scrise în limba română, ci direct în limbi străine, unde şi posibilităţile de răspândire sunt mai mari. De ce librăriile sunt totuşi invadate de cărţi nefolositoare? Din motive comerciale! Astăzi totul, sau aproape totul, este supus legilor pieţei. Chiar şi cultura? Categoric nu, dacă avem în vedere cultura autentică! Scriitorii antici, şi nu numai ei, n-au scris pentru ca să vândă. Nici n-ar fi fost posibil, pentru că tiparul nu fusese încă inventat. Astăzi, datorită tehnologiei, oricine poate scrie o carte, dar asta nu înseamnă că orice pagină tipărită reprezintă un act de cultură, deşi nimeni nu-i împiedică pe autori să se auto-considere că ar fi. Sunt, de aceea, la modă producţii din cele mai abominabile, unele de-a dreptul pornografice, cu pretenţii de literatură. Autorul de literatură adevărată nu se gândeşte, atunci când scrie, la bani. El are ceva de spus şi nu-şi găseşte liniştea până când nu-şi aşterne gândul pe hârtie. Ajunge chiar să-şi subvenţioneze propria carte. Ideea de marketing este străină de orice act de creaţie autentică.
<br />
Există cărţi pentru toate gusturile, ceea ce este foarte bine. Îşi alege fiecare ceea ce simte că-i trebuie sau îi face plăcere. Cartea nu mai este un obiect destinat elitelor, celor ce ştiu să citească, pentru că astăzi analfabeţii sunt o raritate. Depinde, însă, ce fel de carte citeşte. Dacă, pe de o parte, este bine să existe cărţi pentru toate gusturile – pentru că numai astfel pot fi atraşi către lectură cât mai mulţi oameni – nu este mai puţin adevărat, pe de altă parte, că orice carte ar trebui să conţină un mic vector, care să-i stimuleze interesul cititorului către ceva mai mult. Asta în teorie! 
<br />
Valoare unei limbi constă în capacitatea de a exprima direct şi clar idei cât mai profunde cu putinţă. Poezia se exprimă metaforic şi este cu atât mai valoroasă cu cât aceste metafore sunt mai sugestive, mai interesante, mai poetice, ca să mă exprim aşa, deşi nu vreau să definesc poezia prin poetic sau invers. Înainte de orice, însă, mai frumos sau mai puţin frumos, poezia sau proza trebuie să comunice un gând, motiv pentru care limba în care sunt exprimate trebuie s-o poată face. 
<br />
Democraţie, democraţie, dar în orice domeniu exista specialişti. În România se practică chiar dichotomia amator/profesionist. Dar ce este un scriitor profesionist? Nu demult discutam cu unul binecunoscut – prefer să nu-l denunţ – care protesta „cu mânie proletară” împotriva celor ce se apucă de scris după ce ies la pensie, în timp ce el – sărmanul – scrie de la 15 ani. E greu de aflat ce credea el că are de spus lumii la vârsta aceea, pentru că n-a reuşit s-o facă nici mai târziu, dar şi-a apărat întotdeauna cu îndârjire breasla de orice intrus. Cum eram „asupra unui pahar cu vin”, s-a confesat că, pe când era elev, raporturile lui cu profesorii de alte materii decât limba română, pe care nu reuşea niciodată să-i înţeleagă, se limitau la negocierea / cerşetoria notelor. Este doar un exemplu din ceea ce a ajuns să fie aproape o caracteristică generală a celor ce – profesând în discipline în care aprecierile sunt subiective – anii de socialism i-a antrenat în folosirea altor criterii, mai practice, pentru propria lor parvenire. Recrutaţi dintre elevii mai limitaţi intelectual, după ce au scăpat de „furcile caudine” ale profesorilor de la şcoală – pe care numai ei ştiu cum au absolvit-o, dacă au absolvit-o – declară (fără să-şi dea seama că se auto-insultă) că ei „nu le au cu matematica”, ei sunt „oameni de cultură”, ca şi cum condiţia necesară a omului de cultură ar fi prostia. Aici nu este vorba numai de înfumurare, ci şi de un scut, menit să le apere ignoranţa în faţa unor „indiscreţi”.
Asemenea atitudini se reflectă într-o sumedenie de manifestări, cum ar fi, spre exemplu, declaraţia unora cum că americanii ar fi inculţi, pentru că n-au auzit de Marin Preda, ca şi cum noi am fi tobă de literatură americană. Cum poate fi incult un popor care, în mod evident, ne este superior. Îi asigur din experienţă pe neîncrezători că librăriile şi bibliotecile lor sunt incomparabil mai mari decât ale noastre şi întotdeauna pline de cititori. Asemenea concepţii reflectă doar ideea celor mulţumiţi cu suficienţa lor, idee potrivit căreia „ce ştiu eu însemnă cultură, ce nu ştiu eu nu contează”.
<br />
Ce-i drept, un specialist într-un domeniu oarecare nu poate face literatură în specialitatea lui. Tendinţa de exprimare exactă îl va împiedica să găsească un limbaj poetic. Este nevoie de puţină ignoranţă. Întrebarea este: De câtă ignoranţă este nevoie pentru a face literatură? În mod evident, prea multă nu poate fi folositoare. Atunci când Eminescu scria „La steaua”, foarte puţini dintre români ştiau cu exactitate ce sunt, în realitate, stelele şi care sunt distanţele dintre ele. Nici Eminescu nu era un astronom, dar, printre poeţii din vremea lui, el era un om cult. (Ce vremuri!) Tocmai acest statut de „intermediar” i-a permis să cucerească inimile noastre.
<br />
Scriitor este doar cel care are ceva de spus. Este cu atât mai bun cu cât o face mai bine. Dacă, însă, nu are nimic de spus, el nu rămâne în literatură, oricât şi oriunde ar cotiza. Să nu confundăm sportivul cu antrenorul sau – mai grav – cu profesorul de sport. Sunt profesiuni distincte, performer fiind doar primul, dacă a avut norocul să fie lansat de un antrenor inteligent. Nu ştiu de ce tocmai în literatură cele trei profesiuni se amestecă. În plus, orice carte are o adresă, în sensul că se adresează unei anumite categorii sociale: există cărţi de fizică, de agronomie, de psihologie, de dragoste, pentru copii, pentru văduve etc. Nici măcar Biblia nu se adresează tuturor, în ciuda acelor sectanţi care te acroşează pe stradă şi îţi bagă sub nas un text religios pe care ei abia îl silabisesc şi nu realizează că interlocutorii au alt nivel intelectual. Se justifică cu ideea că şi apostolii erau analfabeţi. La vremea aceea, majoritatea oamenilor erau analfabeţi. Orice carte, inclusiv Biblia, nu se putea adresa decât celor extrem de puţini ştiutori de carte şi care erau savanţii timpului. Acestora le era adresată Biblia, care – pe lângă altele – avea rol de „note de curs” în încercările acestora de a transmite mesajul celorlalţi.
<br />
Unii „oameni de litere” au devenit şi ei un soi de sectanţi, imaginându-şi că doar ei deţin adevărul şi îşi propun să se pronunţe chiar şi acolo unde nu înţeleg despre ce anume se vorbeşte. Iar cum în România socialistă şi post-socialistă administraţiile editurilor literare au fost ocupate în exclusivitate de ştim-noi-cine, ne putem pune cu îngrijorare întrebări asupra viitorului. Despre ingineri se spune că, asemenea căţeilor, au privirea inteligentă, dar nu se pot exprima. Şi totuşi, inginerii se înţeleg foarte bine între ei, ceea ce înseamnă că pot exprima şi înţelege subiectele ce-i preocupă. Aceste subiecte sunt, în general, ceva mai complexe decât cele uzuale. Se pune atunci întrebarea: cum se face că reuşesc să comunice în probleme complexe, dar nu se pot exprima în cele simple? Poate că nu exprimarea este de vină, ci înţelegerea din partea interlocutorilor şi mai ales selecţia subiectelor apreciate ca meritând să fie discutate. Evident, vorbesc despre inginerii adevăraţi, nu despre cei făcuţi ştim noi cum. Dar, în această privinţă, nici celelalte categorii profesionale n-au fost în totalitate iertate, cele „umaniste” fiind chiar cele mai afectate. 
Există, probabil, scriitori care îşi imaginează că opera lor interesează toată lumea şi, în consecinţă, ei se adresează tuturor. Este o naivitate, ca să mă exprim delicat. Cel care scrie cărţi – poate sau nu să facă parte din categoria căreia i se adresează. O carte pentru copii nu este scrisă de către copii. Există adulţi care s-au dedicat acestui gen literar şi scriu într-o formă agreată de către copii, chiar dacă inserează mesajele adulţilor, atunci când o fac. Se poate să n-o facă? Ba bine că nu! N-am înţeles, spre exemplu, niciodată de ce ni se recomanda „Contele de Monte Cristo”, carte al cărei mesaj prostesc este răzbunarea, dar ni se interziceau „cărţile de aventuri”. E drept că acestea din urmă erau prost traduse, dar mesajul moral, educativ, era întotdeauna perfect. În plus, mai învăţai şi ceva geografie, aflai câte ceva despre alte meşteşuguri decât cele din ograda proprie, obiceiuri ale altor popoare, şi multe altele. Altă carte recomandată copiilor este „Tartarin din Tarascon”. Carte pentru copii! Oare??!!! Cartea a fost, în epocă, un pamflet politic ce numai copiilor nu le era adresat. Este de presupus a fost un pamflet superb, motiv pentru care s-a şi păstrat, dar din care noi astăzi nu mai înţelegem nimic, iar poantele nu mai sunt gustate nici măcar cu explicaţii. Şi, dacă nu înţelegem noi, recomandăm cartea copiilor, în speranţa că, poate, măcar ei se vor amuza citind „aventura” eroului. Ei bine, nu se amuză! Am făcut acest experiment. Am dat cartea spre lectură unor copii cu inteligenţa verificată obiectiv. Doi dintre ei au răspuns testului meu. Deşi nu se cunoşteau între ei, răspunsul lor a fost identic. Au respins-o cu vehemenţă şi cu un mic reproş neexprimat: „îi iau, cumva, drept idioţi?”. Caracterizarea lor a fost: întâmplări neverosimile, un personaj tembel etc.  Şi atunci, ridicol devine şi cel ce recomandă asemenea lecturi. Ne mai miră că cititul nu-i mai atrage pe copii? După o aşa recomandare, nu ne putem aştepta decât la efecte pe măsură. O carte bună pentru copii este „Robinson Crusoe”, deşi Daniel Defoe n-a urmat vreo şcoală de scriitori. El a fost, mai întâi, om de afaceri, s-a implicat în politică, a fost şi arestat, s-a apucat de jurnalistică, unde s-a remarcat printr-o  satiră ascuţită şi, tot îmbunătăţindu-şi instrumentele, a devenit scriitor. Întotdeauna a scris, pentru că a avut ceva de spus. Abia mai târziu s-a gândit că ar avea ceva de spus şi copiilor şi aşa s-a născut o carte cu un conţinut profund educativ. Aventura este la el un pretext.
<br />
Oricum, cărţile amintite nu sunt româneşti. O cultură autentică trebuie să se ancoreze în cea universală, dar nu se poate lipsi de un sâmbure autohton. Din când în când, asemenea sâmburi apar şi la noi. Nu ştiu de ce nu încolţesc! Întrebare retorică, bineînţeles.
<br />
S-a încetăţenit ideea că numai copiii deştepţi pot aborda domenii ştiinţifice. Prin această frază deja am deschis două subiecte aproape la fel de spinoase. Primul ar fi acela că unele domenii sunt mai ştiinţifice, iar altele mai puţin ştiinţifice, sau chiar deloc. Afirmaţia este aproape corectă, cu observaţia că unele domenii au atins un nivel ştiinţific de dezvoltare, în timp ce altele încă nu, dar aceasta ţine de evoluţie şi nu de natura domeniului ca atare. Oricum, nu aceasta este subiectul nostru în acest moment. Acum vorbim despre educaţie şi obligativitatea adulţilor de a-i îndruma pe tineri. În opinia mea, cele mai serioase domenii, cum este matematica pentru nivelul studiilor liceale, nu solicită o inteligenţă foarte dezvoltată.
Sunt, totuşi, necesare câteva condiţii, dintre care prima ţine de un principiu fundamental al matematicii însăşi: contiguitatea raţionamentului. Un copil care a scăpat o explicaţie dintr-un motiv oarecare (a lipsit de la şcoală, nu a fost atent, pentru că discuta cu colegul de bancă un subiect mai „cool”), ei bine, acel copil – dacă nu a avut inspiraţia să sesizeze pasajul pierdut şi să-l recupereze – rămâne pierdut pentru matematică pentru toată viaţa lui. Următoarea lecţie i se va părea ceva din domeniul absurdului. De fapt, subiectul era simplu şi parcurgerea tuturor subiectelor în ordine secvenţială şi fără salturi, nu ar reprezenta nici o problemă pentru orice copil cu intelect mediu.
<br />
O a doua condiţie, poate cea mai importantă, este orientarea copilului către activitatea ce o va desfăşura ca profesionist, şi nu după domeniul ştiinţific cu care are tangenţă. Astfel, un profesor de matematică este mai întâi un pedagog şi abia apoi matematician. În consecinţă, un pasionat de matematică, lipsit de talent pedagogic, va deveni un profesor ratat.
<br />
E plină literatura de maxime şi cugetări savante, dar ele sunt ineficiente în procesul de educaţie, pentru că sunt concluzii ale unor raţionamente sau morale trase în urma unor experienţe de viaţă, şi nu raţionamentele însele sau transmiterea experienţelor de viaţă respective. Spre exemplu: să fii virtuos! Foarte bine, dar cum? Nietzsche ne spune că „virtuţile se nasc din patimile tale”. Dar poţi să-i recomanzi cuiva să pătimească, doar aşa că poate se prinde vreo virtute de el? Poate că nu tocmai din întâmplare, viaţa îi va scoate omului în faţă suficiente ocazii să pătimească. Problema e cum soluţionezi aceste încercări ale vieţii: le ocoleşti sau le înfrunţi, trişezi sau joci cinstit, îţi asumi responsabilităţi sau te ascunzi în umbra altora, pentru ca, mai târziu, să dai vina pe ei în caz de eşec sau, dimpotrivă, să calci peste trupul lor atunci când ei au obosit etc. Fericirea ta viitoare va depinde de modul în care ai trecut prin asemenea experienţe. Aşa devii virtuos sau nu. Deci nu educăm un copil spunându-i să fie virtuos, ci îndrumându-l cum să treacă prin mai micile sau mai marile probe la care, oricum, îl supune viaţa şi fără să şi-o dorească. Probele lui, şi nu ale altora. Va trebui, deci, să-l înarmăm pentru viaţă cu criterii de evaluare şi nu cu vorbe goale. Dar cine s-o facă?
<br />
Şi iată că vine pericolul cel mare tocmai din partea televiziunii, adică din locul cu cea mai mare influenţă asupra populaţiei. Iar aici nu avem de ales. Există şi programe bune, chiar foarte bune, dar ele sunt puţine, plasate la ore nepotrivite şi nu sunt urmărite de marea masă. Emisiunile obişnuite, cele „cu rating”, sunt cele care formează limba, pentru că despre ea vorbeam. Din păcate, televiziunea a fost invadată, după 1989, de indivizi ce nu au ce căuta acolo, dar care şi-au găsit loc tocmai în asemenea emisiuni. Aici vectorul stimulator este îndreptat în direcţie opusă. Că aceşti indivizi vin din profesiuni diferite, n-ar fi nimic; dimpotrivă, ei ar fi putut aduce un suflu înnoitor necesar pentru închistarea în care se afla televiziunea înainte. Dar au pătruns indivizi fără nici o profesiune, remarcabili doar pentru incultură şi tupeu. Ceea ce mă deranjează cel mai mult este lipsa de replică a celor ce pretind a fi oameni de cultură. Se invocă rating-ul, care atrage publicitate, care publicitatea aduce bani. Iarăşi banii! Mă tem însă că aici se ascunde o mică minciună. Să ne imaginăm că un om de afaceri doreşte să-şi plaseze un anunţ publicitar şi i se spune că X este emisiunea cu rating-ul cel mai bun. Dar produsul căruia doreşte să-i facă publicitate se adresează unei categorii sociale total diferite de cea a celor ce vizionează emisiunea X. Şi totuşi, nimeni nu urmăreşte rating-ul în mod diferenţiat. De ce? Pentru că există cineva interesat în publicitate „la grămadă”. Acesta este politicianul. Pe el îl interesează votul electoratului, indiferent de unde vine, iar cele mai multe voturi vin din partea celor neinstruiţi. Posturile de televiziune sunt în mâna politicienilor, iar ei sunt interesaţi să-şi facă propria publicitate în rândul maselor, cu cât mai ignorante, cu atât mai numeroase. Nu rating-ul unei emisiuni anume contează, ci rating-ul postului în ansamblul lui, deoarece proprietarul-politician este interesat să atragă electoratul către postul său şi să-l sustragă de la posturile adversarilor politici. Nimeni nu ne spune însă acest lucru, iar „oamenii de cultură” nici nu sesizează.
<br />
Ne întrebăm atunci: „Care este sensul evoluţiei actuale a limbii române?”. Va fi ea capabilă în viitor să comunice românilor ideile acelor timpuri sau intelectualii epocii respective vor apela la limbi străine, precum a făcut-o Vasile Conta?
Ca la orice democratizare, trebuie să ne aşteptăm la avantaje, dar şi la dezavantaje. Un lucru este sigur: este obligatorie! Întrebarea este: cum o folosim?
Chiar dacă îmi trece, uneori mi se pare că lumea este aşezată invers. Pentru unele constatări am explicaţii, pentru altele nu. Ceea ce mă deranjează este faptul că oamenii nu fac nimic să îndrepte situaţia, ba dimpotrivă, fac tot ce pot să-i sporească contradicţiile. Ştiu, mi se poate răspunde că viaţa în societate este mai complexă şi că ar trebui să privesc lucrurile din punct de vedere dialectic. Nu ştiu cum se face că dialectica mi-o imaginez întotdeauna ca fiind ceva pe orizontală, poate prin asociere cu armatele potrivnice ce se luptă pe pământ, deci pe orizontală, în timp ce, atunci când mă gândesc la societate văd ceva pe verticală: o piramidă, sau mai bine un con pe care oamenii vor să-l construiască cu vârful în jos, deşi el n-ar putea sta decât cu vârful în sus. Muncesc la această construcţie din răsputeri, iar atunci când ea se înalţă cât de cât, baza se subţiază şi – la un moment dat – întregul edificiu se prăbuşeşte. Mormanul de dărâmături ia forma naturală a unui con cu vârful în sus, formă ce-i nemulţumeşte profund pe oameni, probabil tocmai prin firescul ei, motiv pentru care se apucă de îndată de lucru la o nouă construcţie, după un proiect şi mai îndrăzneţ, ca în cântecul acela cu podul de piatră, care s-a dărâmat, pentru că a venit apa şi l-a luat. Diferenţa este că, în timp ce un pod este folositor şi aici lupta omului cu natura are un sens – este chiar înălţătoare –, ideea de a organiza societatea cu vârful în jos nu are nici o logica. Şi totuşi…
<br />
	Poate că totul pleacă de la ideea de democraţie, adică o societate condusă de către popor, ceea ce ar fi foarte frumos, deşi nu se precizează pe cine urmează să conducă acest popor, cine vor fi conduşii? Probabil că şefii; ei muncesc, poporul conduce!
Am glumit! Democraţia nu este decât un slogan politic, deci o minciună, şi am ajuns de unde am plecat, adică de la ideea că proiectul nostru de societate către care aspirăm este fundamentat pe o minciună, aprioric sortit eşecului.
<br />
	Şi nu e numai democraţia. Mai sunt atâtea altele: religie, morală, educaţie şi câte şi mai câte.


<p class="font size_large align_center color_maroon">
<b>
Încotro?
</b></p>
<p class="font size_medium align_justify color_black">
<b>

Se pare că soarta noastră este să ne agităm permanent între două idealuri extreme, încercând, de fiecare dată, limitele fiecăruia, fără să găsim calea raţională. De ce? Pentru că, menţinând apele tulburi, pescuitorii în astfel de ape sunt avantajaţi. Ei conduc lumea. Dar oare se poate şi altfel? Poate da, poate nu! Nu ştiu, şi nu vă aşteptaţi să vin eu cu răspunsul.
<br />
Dacă soluţii sunt mai greu de dat, vinovatul e mai uşor de găsit. De fapt, l-am şi găsit. Nu eu! Îl ştie toată lumea. Este educaţia! Nu numai cea din şcoli! Educaţia cea de toate zilele: din leagăn, de pe stradă, de oriunde. Şi ea se schimbă deja. Pe nesimţite, încet, fără ştirea „oamenilor de cultură”. Dacă tot au fost puşi să-şi găsească o poziţie de echilibru între două idealuri intangibile, oamenii îşi caută o ţintă mai realistă. Dacă tot se vorbeşte despre democraţie, idee pe care grecii au inventat-o şi tot ei au repudiat-o, atunci demos-ul va găsi şi formula corespunzătoare. Nu ca formă de guvernare, ceea ce s-a dovedit a fi o himeră, ci sub forma unui nou concept filozofic, cu o nouă etică.
<br />
Rezultă din tot ce am spus până aici – sper – că argumentele în favoarea unui tip de societate sau al altuia sunt mincinoase, şi aceasta mi se pare a fi eroarea noastră fundamentală: MINCIUNA. În  loc să ne centrăm atenţia pe căutarea soluţiilor fireşti, construim scenarii mincinoase. Spuneam la început că oscilăm între idealuri opuse. N-aş avea nimic împotriva oscilaţiilor, pentru că ele dau viaţă sistemului şi îi asigură progresul, dar amplitudinile ultimelor oscilaţii au devenit atât de mari, încât întreg mecanismul riscă să se distrugă. Conducătorii au devenit tot mai abili, iar capacitatea lor de a manevra scenarii, tot mai mare, astfel încât singurul progres real a fost creşterea capacităţii organizatorice. Scrisesem iniţial  „a imagina scenarii” în loc de „a manevra scenarii”. Mi-am dat seama imediat că nu imaginaţia e atât de productivă pe cât este capacitatea de manevrare. Iată Creştinismul, de exemplu, dintr-o religie a oamenilor sărmani, a devenit pe vremea Inchiziţiei un instrument al tiraniei, adică tocmai opusul ideii originale. Tot astfel se întâmplă cu orice paradigmă politică. Democraţia modernă, apărută ca alternativă a monarhiei, a dezvoltat cea mai perfidă propagandă, menită să convingă lumea că ţara lor este un adevărat simbol al democraţiei. Şi dacă ea nu este perfectă, oamenii să fie liniştiţi, pentru că, oricum, alta mai bună nu există, cerşindu-le astfel îndurarea. 
<br />
Cert este că, dacă vom emite mai puţine teorii fanteziste şi sisteme filozofice pe care nu le înţelege nici măcar autorul însuşi, fie ele antropomorfiste sau de genul energiilor vitale ori a sufletelor ce bântuie spaţiul în căutarea unui trup nefericit şi, dacă vom renunţa să mai credem că omul este scopul final, dar dacă, în schimb, vom privi cu mai multă atenţie natura în zona de complexitate pe care o putem observa, atunci vom desprinde mai multe principii de viaţă folositoare omului şi-l vom ajuta să greşească mai puţin. Faptul că el este astăzi cel mai puternic dintre vieţuitoare, nu-i oferă un avantaj mai mare decât al dinozaurilor de altădată.
<br />
Nu voi ataca subiecte de principiu, cum ar fi votul universal, prin care „prostimea” îşi alege „deştepţii”, pentru că nu vreau să provoc polemici. Voi exemplifica doar prin câteva idei menite să evidenţieze slăbiciunea unor practici curente, pe de o parte, şi posibilitatea corectării lor, pe de altă parte, cu condiţia să vrem. De multe ori, problemele mici ne ajută să le înţelegem mai clar pe cele mari. În cea ce mă priveşte, uneori aplic chiar un procedeu indirect: pentru a evita subiectivismul şi ideile preconcepute, schimb domeniul cu altul, în care mă pricep mai puţin sau chiar deloc. Încerc acolo să identific unele principii de funcţionare, după care revin la domeniul iniţial şi verific veridicitatea lor. De cele mai multe ori constat că, mutatis mutandis, ele sunt valabile. Nu este o noutate faptul că, uneori, specialiştii dintr-un domeniu nu mai „văd pădurea din cauza copacilor”, fie că nu întrezăresc soluţii noi, fie că soluţiile lor acţionează împotriva sistemului din care fac parte. Exemplul clasic este cel al militarilor, ce ar trebui să fie ultimii chemaţi atunci când două state doresc să întreţină relaţii paşnice. Am spus aceste lucruri pentru că exemplele care urmează sunt recrutate dintre problemele relativ mărunte. Menirea lor aici este doar de a scoate în evidenţă modul greşit în care sunt gândite rezolvările lor, atrăgând astfel atenţia că problemele mari se află în exact aceeaşi situaţie.
Iată un exemplu foarte concret: impozitul pe profit. Cine munceşte, plăteşte, cine chiuleşte, primeşte! Principiul nu numai că este revoltător, dar el ne indică o societate aşezată invers. Cauza se află în trecut. A existat o vreme când el avea o logică, dar asta s-a întâmplat demult, într-o societate radical diferită de cea de azi. Îmi este mai uşor s-o evoc, luându-l ca exemplu pe William Cuceritorul. Spre deosebire de stilul turcesc sau românesc – nu ştiu cum e mai bine să-i spun – când birul era strâns cu japca de unde se nimerea şi cât se nimerea, noul şef, om organizat, imediat după cucerirea insulei, a efectuat un recensământ, pentru a şti pe ce se poate baza în caz de război sau pace, calamităţi etc. Putea stabili, astfel, o impunere diferenţiată, în funcţie de avere. N-a fost singurul. În Imperiul Roman se făcea câte un recensământ la fiecare 14 ani şi – sub o formă sau alta – ceva similar se organiza în mai toate adevăratele civilizaţii. În felul acesta au apărut primele instituţii (statistică, percepţie (finanţe) etc.) şi odată cu ele statul modern, fiindcă, da, statul modern este caracterizat prin faptul că este instituţionalizat, adică dispune de instituţii specifice fiecărei activităţi importante. Nu mai este regele, contele, boierul etc. arbitru în toate problemele, precum un bulibaşă sau un activist comunist, deoarece statul are instituţii specializate. Că instituţiile produc birocraţie, corupţie etc., anulând astfel totul, este un păcat tot atât de real, pe cât de mare este tendinţa generală a oamenilor de a distruge ceea ce tot ei au construit. Si poate că nici măcar nu-i rău, pentru că nu vom şti niciodată cu certitudine dacă ceea ce facem este cu adevărat bine.
<br />
Mai târziu, pentru perioada de început a democraţiei parlamentare, îmi amintesc o carte a unei englezoaice. Numele i l-am uitat, dar cartea cred că se numea „Citadela”. Ea singură, autoarea, denumeşte ca „romantică” această perioadă. Cei care intrau în politică erau, evident, marii proprietari, dar nu cu scopul de a se îmbogăţi, pentru că erau deja, şi nici să fure din averea statului, pentru că statul era chiar grupul lor. Intrau în parlament pentru a-şi apăra interesele, dar şi dintr-un sentiment de responsabilitate. Era firesc ca de treburile statului să se ocupe ei, cei care măcar ştiau pe ce lume se află, şi nu o gloată tembelă; şi era de asemenea firesc ca ei să subvenţioneze cheltuielile generale ale statului. Ei produceau, ei colectau, ei cheltuiau. Dar asta s-a întâmplat demult. Unde aţi mai văzut astăzi politicieni responsabili? Ideea impozitului pe profit este anacronică azi, dar totuşi practicată. Ea nu numai că nu foloseşte societăţii, dar este profund dăunătoare, pentru că provoacă o inversare a moralei. Ea dă o justificare sustragerii de la plată, deci minciunii, furtului. Iar cum lăcomia conducătorilor a devenit deja exagerată, furtul a devenit necesar pentru supravieţuire.
<br />
Se spune că furtul e vechi de când lumea. Care lume? Lumea omului religios, adică după apariţia minciunii? Iată o dovadă probând că spiritul de echitate este nu numai mai vechi, dar şi natural. Există o specie de maimuţe foarte comunicative, mari amatoare de castraveţi şi, mai ales, de banane. Un grup de astfel de maimuţe a fost pus să facă diferite munci, după care au fost recompensate, fie cu castraveţi, fie cu banane, toate în mod egal. La un moment dat, pentru aceeaşi muncă, unele maimuţe au primit castraveţi, iar altele banane. Cele ce au primit castraveţi au refuzat să-i mănânce, deşi, în mod normal, le plăceau. Nu numai spiritul de echitate este evident, dar şi puterea de sacrificiu, pentru a demonstra dorinţa de respectare a unui principiu. Iată că echitatea nu este un produs al culturii, ci invers: civilizaţia a introdus inechitatea.
<br />
Revenind la impozitul pe profit, este evident că se pot găsi soluţii mai rezonabile şi, cu certitudine, ele vor apărea. Iată una în primă instanţă:
<br />
•	un impozit de bază pentru orice persoană matură, impozit justificat de cheltuielile statului legate de simpla existenţă a individului, şi
<br />
•	un impozit diferenţiat pe proprietatea de teren, pentru că poziţia terenului implică cheltuieli diferite de la sat la oraş, de la centru la periferie etc.
Astfel, fiecare ar trebui să plătească în conformitate cu ceea ce societatea cheltuieşte pentru el, iar oamenii n-ar mai trebui să mintă. Impozitul diferenţiat pe teren, şi nu pe clădire, ar obliga proprietarul să-l valorifice potrivit poziţiei. Va fi interesul lui să construiască clădiri cu atât mai înalte şi/sau pretenţioase, cu cât terenul este impozitat la cote mai înalte. Cât despre achitarea impozitului, statul nu ar mai avea nevoie de o armată de birocraţi, dar va trebui să ofere locuri de muncă pentru cei ce nu sunt capabili să-şi găsească singuri. Va fi, deci, interesul oamenilor ca, din proprie iniţiativă, să lucreze pentru a produce venit şi a nu intra în categoria ruşinoasă a celor ce lucrează la stat pentru un venit minimal. Dar este, din păcate, la fel de evident că societatea noastră în curs de globalizare nu este capabilă să facă acest lucru în prezent. Ne putem pune întrebarea: ce se va întâmpla mai întâi? Va fi societatea capabilă să schimbe modul de impozitare sau impozitarea defectuoasă va fi unul dintre argumentele ce vor motiva schimbarea societăţii? 
Am vorbit despre impozitul pe profit, nu pentru că prin el s-ar rezolva toate problemele societăţii, ci doar ca un exemplu. Întreg modul nostru de gândire social-politică este afectat de idei mai mult sau mai puţin fixe, dar, sigur, perimate. Ne aflăm în situaţia fabricanţilor de maşini de scris electrice, care se străduiau să-şi îmbunătăţească produsele, în timp ce apăruseră calculatoarele electronice.
<br />
În politică – unde ne pricepem cu toţii, nu-i aşa? – se adoptă ca principiu ideea că o ţară nu poate fi guvernată decât de către un partid sau o alianţă de partide, care să dispună de majoritate parlamentară. Cred că, dimpotrivă, un partid ce obţine majoritatea ar trebui dizolvat în mod automat, prin lege, tocmai pentru că el nu mai este o parte, se poate substitui întregului şi îşi poate impune voinţa sa. O lege, dacă este cu adevărat bună, va fi aprobată de către toate partidele, pentru că cel care n-ar aproba-o şi-ar pierde credibilitatea. În schimb, o lege proastă nu trebuie să treacă de parlament doar pentru că avantajează un partid, fie el şi la putere. Astfel, parlamentul ar fi cu adevărat democratic, un for de dezbatere, iar legile ar fi cu adevărat folositoare.
<br />
În morală, se exagerează prin exemplul extrem al omului bun, în speranţa că, astfel, se contracarează acţiunile omului rău, needucat. Omul real, însă, sesizează exagerările şi abandonează morala cu totul. În plus, în lupta pentru existenţă, omul educat este nepregătit în faţa celui needucat, şi pierde întotdeauna. Se ajunge astfel la concluzia paradoxală că educaţia îi este dăunătoare. Ne-ar trebui, deci, o educaţie realistă, care să servească omului educat în disputa sa cu cel needucat. 
Toată lumea vorbeşte despre ecologie şi pericolele ce ne aşteaptă dacă nu ţinem seama de ea. Dar statul ce se consideră cel mai civilizat, SUA, este cel mai mare poluator şi – culmea – cel care se opune soluţiilor importante. Dovadă mai mare de ipocrizie greu ar putea fi găsită! Ipocrizia guvernanţilor trebuie condamnată chiar la ea acasă. Degeaba se vorbeşte într-o ţară din lumea a treia despre faptele reprobabile ale marilor puteri. Ar trebui să se vorbească în ţara care le produce. Faptul că, acolo, se păstrează tăcerea, este o dovadă că presa nu este independentă. Apropo, marea majoritate a ziarelor din România se auto-declară independente, de parcă şi-ar propune să demonstreze în acest mod lipsa de onestitate a ziariştilor. Un ziar de partid este onest, pentru că îşi declară deschis apartenenţa. Celelalte, chiar dacă ar vrea, nu pot fi independente, pentru că apar ingerinţe de tot felul, pe care greu le-ar putea evita. Media, pe ansamblu, ar putea fi independentă, nu anumite ziare, dacă partidele ar avea publicaţiile lor proprii. 
<br />
Din categoria erorilor fundamentale ale societăţii contemporane am identificat educaţia. De fapt, cred că este cea mai importantă. Educatorii, oricare ar fi ei, îşi imaginează că vor inocula copiilor moralitatea. Dacă, mai târziu, când experienţa le dă copiilor o lecţie complet diferită, suportată adesea pe pielea lor, aceştia descoperă că profesorii au fost primii care i-au înşelat, iar o asemenea descoperire poate aduce mai multe prejudicii.
<br />
Dorinţa de a fi cineva este înnăscută în orice individ.  Dar dacă nu are nici o aptitudine, ce face? Şi dacă la şcoală îşi dă seama că nu are nici o şansă să fie lăudat, ce face? Dintre primele alternative la îndemână poate alege să devină bătăuş, hoţ şi altele asemenea. Dar şi pentru acestea este nevoie de unele calităţi: un bătăuş trebuie să fie voinic, un hoţ trebuie să fie curajos şi aşa mai departe. Iar dacă nu are asemenea calităţi, revine întrebarea: „ce face?”. Atunci se face politician. Neisprăviţii au totuşi şi ei o calitate, şi anume capacitatea de a se uni la rău. Aşa se formează bande, găşti, clanuri, „grupuri de interese”, partide etc. 
Iată că tocmai am constatat o primă consecinţă a modului greşit în care este organizată educaţia. Nu cred că ne-ar folosi să le identificăm pe toate, pentru că sunt prea multe.
<br />
Şcoala, cândva, era un atribut al bisericii. Dacă biserica şi-a propus să fie reprezentanta extremei bune, deşi nu există nici o instituţie reprezentând oficial extrema rea – poate cu excepţia celor politice, dar ele nu-şi recunosc acest rol –, atunci educaţia laică ar trebui să fie cea preocupată să caute calea raţională. Dirijată de către stat, şcoala devenise în timpul regimului trecut un instrument politic. Dacă mă gândesc bine, nu era în fond nici o schimbare majoră, pentru că, în trecut, biserica juca un rol politic important, responsabilă în special cu sectorul de propagandă. Astăzi, şcoala a devenit o afacere pentru unii din vârful piramidei, iar cu dascăli slab plătiţi la baza ei, nu există nici o speranţă ca înţelepciunea să vină din şcoli. Orice altă activitate este mai atractivă din punct de vedere financiar decât, cea de cadru didactic. 
<br />
Iată o soluţie ce, chiar dacă pare utopică, ne poate arăta că sistemul poate fi gândit şi altfel. Ea pleacă de la constatarea că bunicii sunt pedagogi excelenţi pentru copii. Unii, nu toţi! La adulţi, cursurile de specializare, perfecţionare, postuniversitare etc., se predau de către alţi colegi cu ceva mai multă experienţă, sau mai calificaţi, pentru că aici pregătirea profesională contează, şi mai puţin talentul pedagogic. Doar elevii sunt lăsaţi pe seama unor presupuşi profesionişti ai pedagogiei. Eroare! Pedagogia este un har pe care îl ai sau nu. El nu se învaţă. Poate fi, eventual, dobândit odată cu vârsta şi numai în anumite condiţii, dintre care prima este să-ţi placă copiii. Dovada e că o reuşesc cea mai mare parte dintre bunici. Am putea dezvolta această idee şi să privim dreptul bunicilor de a-şi educa nepoţii ca pe o recompensă, un premiu, deoarece el este realmente câştigat pe merit. Cei aproape de vârsta de pensionare, ar putea fi premiaţi prin câştigarea dreptului de a preda elevilor mai mari sau mai mici, conform recompensei pe care o merită. Cei mai în vârstă s-ar putea ocupa de educaţia elevilor din clasele mai mici, iar cei mai puţin vârstnici, dar nu sub 50 de ani, de clasele mai mari. „Vârsta târzie deţine esenţa savuroasă, nostalgică, fortifiantă a înţelegerii vieţii”, ne spune Alexandru Paleologu. O fi ştiind el de ce! Şi evident că nu oricine poate deveni astfel profesor, ci doar cei care dovedesc că au calmul pedagogic necesar şi o cultură suficientă, dacă se poate chiar filozofică. Numai astfel educaţia ar încăpea pe mâini bune, ar putea avea un rol pozitiv. Altfel, ea rămâne o formă a propagandei politice, şi asta în cel mai bun caz. Prost retribuită, va fi populată de către cei ce devin profesori în lipsa altor posibilităţi intelectuale. „Există o înălţime de la care, privită, lupta seamănă cu dragostea” (Antoine de Saint-Exupèry). Cine n-a ajuns până acolo, dacă nu s-a născut acolo, nu poate fi pedagog.
<br />
România, ca orice altă ţară, are şi ea nevoie de o literatură, ca parte a culturii. Nu vreau să spun că nu ar avea una. Orice cultură are la bază câteva cărţi fundamentale care, pe de o parte, au contribuit la formarea gândirii, a limbii, a mentalităţii acelui popor şi, pe de altă parte, au arătat lumii cine sunt ei. Naţiunile puternice, nu numai că au arătat, dar au şi impus altora cultura lor. Desigur, există cărţi de ficţiune, de exegeză, de poezie şi de multe alte feluri, dar la nivelul de bază, cel fundamental, se află cărţile ce relatează întâmplări reale sau fictive – dar plauzibile –, menite nu numai să arate, ci să şi explice mentalitatea poporului, aşa cum s-a format ea în decursul anilor, ca efect al istoriei pe care a traversat-o, cu toate evenimentele ei, favorabile sau nefavorabile. Motivaţiile noastre, explicaţia unor fapte trecute şi modul în care vom acţiona în viitor se află într-o relaţie de tip cauză-efect. Nu întâmplător, cei ce conduc lumea ştiu cum să ne manipuleze. Ei ştiu cum gândim, chiar mai bine decât noi, pentru că ne cunosc trecutul, trecut pe care noi înşine, uneori, îl eludăm, atunci când nu-l deformăm din diferite motive. Trendul indică viitorul, dar parametrii lui se stabilesc prin analiza evoluţiei anterioare. Sau mai pe româneşte, „trebuie să ştii de unde vii, ca să ştii încotro te îndrepţi”. Ce avem noi aici? Cam puţin, iar cu apetitul nostru către defăimare, riscăm ca, în scurt timp, să nu mai avem nimic. Şi totuşi, am cunoscut evenimente din care ar putea învăţa şi alţii, nu numai noi. Despre ele, însă, nu scriem decât prea puţin, aproape nimic.
<br />
Există printre scriitori mentalitatea că un roman este mai ceva decât un jurnal, că ficţiunea este adevărata literatură şi nu reflectarea realităţii. Poate, cu o mică observaţie: orice autor va pune în sarcina eroilor săi ceea ce gândeşte şi înţelege el, şi nu ceea nu i-a trecut niciodată prin minte. Un roman este de aceea mai mult o încercare de a se ascunde după deget, pentru că îi lipseşte curajul să dea publicităţii un jurnal intim. În loc de persoana întâia singular, se foloseşte a treia, şi gata romanul. Acestor autori le lipseşte prima calitate de scriitori adevăraţi: sinceritatea. A doua calitate, capacitatea de introspecţie, este deja ceva ce le depăşeşte cu mult posibilităţile intelectuale. În ceea ce priveşte puterea de convingere, soluţia inversă – relatarea la persoana întâia a unor fapte îndeplinite de altcineva – ar fi cu mult mai eficientă.
<br />
Mă gândesc acum la o carte autobiografică, pe care tocmai am citit-o, adică una dintre acelea minimalizate de către criticii noştri literari, nerealizând că, în acest mod, se minimalizează pe ei înşişi. Sub forma amintirilor unui copil, este redată atmosfera deceniului şase al secolului trecut într-un târg românesc. Nici un tratat de istorie nu va reda atât de autentic viaţa în România acelor ani, iar cărţile de literatură care ne-am aştepta s-o facă, sunt cvasi-inexistente. Amintiri din copilărie? Iată o idee! Un copil nu poate fi decât martor. Lui i se iartă orice. Totul este ca relatarea să fie autentică, iar aceasta este una dintre puţinele cărţi adevărate scrise în ultimul timp. Pentru contrast, avem „memorialistica” celor ce vor să-şi corecteze imaginea, sau chiar să-şi construiască o „filogeneză aurită”. Cum acestora din urmă le lipseşte sinceritatea, rezultatul este opus celui scontat. Minciuna, prin eludarea unor evenimente importante sau chiar minciuna simplă, sunt prea evidente pentru orice cititor oricât de neavizat. În lipsa unor explicaţii plauzibile, supoziţiile pot fi chiar mai grave decât realitatea. Orice răufăcător are, în momentul respectiv, convingerea că faptele lui sunt pe deplin justificate. Cum a ajuns el la această convingere rămâne să ne povestească. Dacă o face cu sinceritate, s-ar putea să-l credem şi chiar să-l iubim, fiindcă îl înţelegem. („Errare humanum est, perseverare autem diabolicum”.) Marii scriitori nici n-au făcut altceva. La şcoală ni se dădea exemplu Shakespeare, care o duce pe Gertrude, mama lui Hamlet, de la o convingere la cea opusă, de la ură la dragoste, prin subtilitatea modificărilor psihologice, în paşi mici. 
<br />
Cartea autobiografică despre care vorbeam mai devreme şi spuneam că mi-a plăcut, deşi nu aparţine unui scriitor profesionist, mi s-a părut cu atât mai valoroasă cu cât vine după o lungă perioadă în care am constatat şi regretat lipsa unei literaturii autentice, sincere, tratând tocmai perioada care, ca popor, ne-a încercat atât de tare. Literatura are un rol cu mult mai important chiar decât documentele oficiale, citite doar de către istorici şi – uneori – nici măcar corecte. Literatura intră direct în conştiinţa oamenilor, o modelează. În plus, unele evenimente nici măcar nu sunt înregistrate. Iată un exemplu. La 23 august 1944, armata română angajată pe front a fost lăsată în voia sorţii, mai exact în faţa armatei sovietice, care trăgea în tot ce mişcă, în ciuda declaraţiei noastre de întoarcere a armelor. Au fost câteva zile de groază pentru ostaşii români. Nu ştie nimeni câţi au murit şi nu s-a scris nicăieri despre traumele celor ce au scăpat cu viaţă ca prin urechile acului, fugind peste munţi sau călcându-se unii pe alţii pe drumurile supra-aglomerate. Iar cum majoritatea mărşăluiau pe jos, au fost ajunşi imediat de către trupele sovietice auto-purtate. Cum tata fusese ofiţer – decedase între timp – prin intermediul familiilor unor foşti camarazi, am avut prilejul să-i cunosc pe câţiva dintre cei ce au scăpat cu viaţă din acel coşmar. Cu mintea mea de copil nu înţelegeam prea multe, dar mi-au rămas întipărite în minte figurile lor încă îngrozite. Evident că nu există nimic scris despre acele evenimente dramatice în documentele oficiale. Nu numai că nu a avut cine să le scrie, dar şi dacă ar fi făcut-o, avea cine să le distrugă între timp. Eroii acelor întâmplări – câţi mai există – sunt astăzi prea bătrâni pentru ca s-o mai poată face. Foarte curând, şi cei ce au trăit evenimentele ulterioare vor îmbătrâni şi ei; majoritatea deja sunt. 
<br />
Repet: „dacă nu ştii de unde vii, nu ştii încotro te îndrepţi”. Fără o literatură autentică, nu reprezentăm nimic într-o lume pe care – s-o recunoaştem – nici măcar n-o înţelegem prea bine, fiindcă ne depăşeşte cu câteva sute de ani. Suntem doar praf în bătaia vântului, iar dacă cineva va face din noi oameni, vreau să spun oameni ai lumii moderne, o va face după voinţa lui, după care noi nu vom mai fi nici măcar ceea ce suntem acum. Nu sunt pesimist; vreau doar să atrag atenţia că ar fi cazul să ne luăm soarta în propriile noastre mâini şi să n-o lăsăm pe seama oportuniştilor de tot felul, mai ales în literatură. Este chiar mai importantă decât politica, pentru că ea formează caractere, opinii şi – din aproape în aproape – pe toate celelalte.
În prea multe privinţe societatea omenească, cel puţin cea Europeana şi Americană, este aşezată invers, astfel că orice idee novatoare pare să fie mai bună decât cele existente. Din păcate, aşa după cum poziţia unei maşini în funcţiune nu poate fi inversată prin inversarea pe rând a pieselor componente, ci toată maşina deodată, un sistem social nu poate fi schimbat prin măsuri izolate. Probabil că de aceea apar şi revoluţiile, nu neapărat cele cu vărsare de sânge, dar cele ce schimbă gândirea din rădăcină. Trecerea de la „monarhia religioasă” la „democraţia raţionalistă” (fără a fi raţională), a durat câteva sute de ani şi a fost lină în unele ţări, dar şi catastrofică în altele. Am spus catastrofică, şi nu catastrofală, pentru că mă gândeam la teoria catastrofelor. Teoria, neinspirat numită astfel, este una destul de paşnică de altminteri. Ea îşi propune să caracterizeze fenomenele cu schimbări bruşte de direcţie, existente peste tot în natură. Exemplul clasic este cel al câinelui ce trece brusc de la starea de curaj furibund, atunci când latră, la cea de frică, când fuge cu coada între picioare, fără ca între cele două stări să existe una intermediară, de trecere graduală. Şi societăţile omeneşti par să se comporte astfel, în special în lumea latină.
<br />
Că religia este necesară, am arătat deja. Reformulez! Religia este indispensabilă! Preoţii, însă, nu pot spune enoriaşilor să fie credincioşi doar pe jumătate. Ei le cer totul, în speranţa că oamenii vor păstra o parte. Greşit! Când oamenii sesizează eroarea, abandonează totul. Religia, al cărei scop este să dea oamenilor o speranţă şi să construiască o etică socială, ar trebui să aibă în vedere, dacă nu o societate plauzibilă, măcar una cu o etică realistă.
<br />
Majoritatea religiilor şi-au imaginat câte o cosmogonie. Iudaismul s-a molipsit şi el, ridicând în rang relaţia unui trib de evrei cu Sumerul, despre care am vorbit mai înainte. Dar chiar este nevoie de o cosmogonie? Mai este necesară ea în secolul XXI? Dacă da, am schiţat în continuare nu chiar o cosmogonie, ci un punct de plecare. Când ne gândim la micro-cosmos, avem în vedere particule  minuscule cu anumite caracteristici fizice. În macro-cosmos, particulele minuscule devin uriaşe corpuri cosmice. Atât în micro-cosmos, cât şi în macro-cosmos, particulele nu fac altceva decât să se învârtă unele în jurul altora. (Apropo, ştiţi că Newton, cel care a descoperit legile gravitaţiei, era un om extrem de credincios?) În acest mediu simplu, există însă viaţa atât de complexă pe care o cunoaştem pe planeta noastră. Explicaţia ciudăţeniei este în mod evident lipsa noastră de informaţii. Cu cât ne îndepărtăm mai mult de mediul nostru, cu atât ştim mai puţin. Dacă Universul este infinit, iubitul nostru glob pământesc este undeva pe această scară fără sfârşit. Particulele despre care vorbeam nu sunt, însă, independente. Ele fac parte din structuri mai mult sau mai puţin complexe, începând cu structura atomică. Atomii pot aparţine unor substanţe minerale, dar pot fi şi componente ale unor fiinţe, cum ar fi ficatul, inima sau vreun os. Am putea, acum, să ne imaginăm Terra, cu tot ce se află pe ea, inclusiv preţioasele noastre fiinţe, ca pe o particulă din ficatul unei vietăţi de rang superior. Am putea atunci să spunem că, aşa cum eu sunt un fel de dumnezeu pentru un atom din ficatul meu, Terra este un atom din ficatul vietăţii de rang superior. Această viziune este extrem de simplificată, nu pentru că nu-l include pe Dumnezeul biblic, ci pentru că, în natură, chiar există multiple structuri suprapuse despre care ştim câte ceva, bănuim ceva despre altele, dar nu ştim nimic despre cele mai multe. Undele herţiene, lumina, atracţia magnetică şi altele asemenea sunt doar exemple din categoria de mijloc. Pe unele ştim să le folosim, chiar dacă nu le cunoaştem prea bine natura. Putem însă desprinde câteva idei. O primă consecinţă este aceea că ar fi bine să avem mai multă grijă de pământul nostru, pentru a nu fi eliminaţi, ca orice celulă bolnavă. Şi o primă problemă: aşa cum eu nu mă pot adresa în limba română atomului din ficatul meu, nici Dumnezeul meu nu mi se poate adresa în mod direct. Este de presupus, însă, că o face în mod indirect. Urmează doar ca noi să-i receptăm şi interpretăm mesajele.
<br />
Cele câteva idei pe care le-am înşirat mai sus, unele poate năstruşnice, nu vor schimba sistemul. Probabil că nici altele asemenea lor, ceea ce însă nu înseamnă că nu e nimic de făcut. Dimpotrivă, sistemul se schimbă în permanenţă, şi el va fi mai bun sau mai prost tocmai în funcţie de noi, dacă reuşim să vedem unde greşim şi să avem curajul să punem degetul pe rană, deşi mai bun ar fi un pansament steril, poate aşa reuşim să vindecăm rănile, pentru că sunt mai multe. Nu de soluţii avem nevoie, pe câtă nevoie avem să ne cunoaştem mai bine. 
<br />
Nu ştiu cum va arăta societatea viitoare. Ceea ce ştiu este că va fi diferită de cea de azi, pentru că nimic nu stă pe loc. Putem intui cum nu va fi, pentru că schimbările sociale se bazează pe dorinţa oamenilor de a îndepărta ceea ei au identificat ca fiind rău. Nu trebuie decât să identificăm relele existente. La o primă vedere, am putea spune că minciuna. Dar minciuna va exista întotdeauna, pentru că societatea trebuie condusă, conducătorii au nevoie de argumente, şi nu adevărul place oamenilor, ci o minciună frumos spusă. Va fi deci o nouă minciună. 
<br />
Ar urma să vedem ce identifică oamenii ca fiind greşit în societatea de azi şi ar trebui îndreptat. Prima ar fi minciuna despre democraţie, dar aceasta o ştiu cel mai bine politicienii şi încearcă s-o acopere, spunându-ne că, oricum, alta mai bună nu avem. Aici au dreptate. Greşeala constă în plasarea discuţiei la un nivel prea general. Este nevoie de argumente mai concrete.
<br />
„Omul a început prin a fi vierme”, ne spune Geoffroy, într-o viziune optimist evoluţionistă. Reciproca ar fi să ajungem acolo, având în vedere că am plecat din mâinile Creatorului suprem. Personal, prefer o variantă mai statică: să rămânem, dacă se poate, oameni!
<br />
Oswald Spengler, după ce demonstrează frumos şi convingător de unde am plecat şi unde am ajuns, simte nevoia unui final previzionist pentru umanitate. Aş fi crezut că acesta îi este şi scopul. Din nefericire, viitorul după el este pe cât de romantic, pe atât de dezarmant. Ce-i drept, frumuseţea nu-i lipseşte. Decât să-l caracterizez, îmi este mai simplu să citez ultimul paragraf din „Omul şi filozofia vieţii”, o cărticică scrisă de el însuşi, cu scopul ca, într-un „număr mic de idei, preluate dintr-o operă mai mare la care lucrez de ani de zile…” (citat din introducere) să-şi prezinte filozofia cât mai clar cu putinţă:
<br />
„Suntem născuţi în acest timp şi trebuie să parcurgem curajoşi drumul care ne este hărăzit, până la capăt. Nu există altul. Să rezistăm pe reduta pierdută fără speranţă, fără salvare, iată datoria noastră. Să rezistăm ca acel soldat roman ale cărui oseminte au fost găsite în faţa unei porţi din Pompei, care a murit pentru că în cursul erupţiei Vezuviului au uitat să-i ridice comanda. Aceasta este măreţia, aceasta înseamnă să ai rasă. Acest sfârşit cinstit este singurul lucru, ce nu-i poate fi luat omului.”
<br />
O fi măreţ, nimic de zis, dar este non-lucrativ şi în contradicţie cu demonstraţia sa de până aici, care – repet – este cât se poate de raţională. Poate că tocmai acest final neinspirat i-au atras şi criticile adversarilor săi, ceea ce nu trebuie să facem şi noi. Spengler este un filozof. Din dorinţa de a-şi încheia cartea frumos, nu şi-a dat seama că se coboară la nivelul literaturii de consum, şi a pierdut. Analiza lui este perfectă. Prelungirea trendului constatat este însă gratuită. Orice simulare matematică bazată doar pe extinderea trendului este negativă. În viaţă, în schimb, intervin întotdeauna elemente noi, elemente ce nu avem cum să le intuim în prezent. De aceea, o simulare corectă trebuie să aibă în vedere şi apariţia surprizelor, chiar dacă nu le putem preciza aprioric. Mai mult chiar, deoarece viaţa are prioritate, putem presupune apariţia noutăţilor acolo unde, în lipsa lor, s-ar produce o catastrofă iremediabilă, ceea ce Spengler nu a făcut. Ce-i drept, el a fost doar analist, deşi unul foarte bun. Principala lui idee pleacă de la constatarea că omul încearcă nu numai să învingă natura, dar vrea s-o facă să lucreze în slujba lui. „Civilizaţia însăşi a devenit o maşină”. Acum, „creaţia se ridică împotriva creatorului”, „învingătorul căzut este târât spre moarte de atelajul ce nu mai poate fi controlat”.
<br />
Catastrofe au existat şi în trecut şi vor mai exista şi în viitor. Cu siguranţă, una de care ne temem cu toţii, catastrofa nucleară (iată că intuim ceva), va veni. Oamenii, însă, nu sunt dinozauri. Ei nu vor dispărea în acelaşi mod, pentru că umanitatea şi-a construit o cultură, iar aceasta nu piere cu una, cu două. Deşi, dacă privim puţin în trecut, am putea constata că în istoria umanităţii catastrofele culturale au avut efecte negative mai puternice decât ar putea produce câteva bombe nucleare. Dacă ne gândim la moralitatea unor civilizaţii antice, am putea chiar trage concluzia că aşa-zisa noastră civilizaţie modernă a reprezentat, prin distrugerea moralităţii, cea mai mare catastrofă culturală cunoscută. Încep să calc pe urmele lui Spengler!! Nu, cu siguranţă că vor apărea soluţii noi. O prima dovada este faptul că din ce în ce mai mulţi oameni caută soluţii naive în tot felul de alte domenii, inclusiv oculte, numai şi numai din dorinţa de a evada din „filozofia” curentă, ceea ce reflectă convingerea că aceasta este greşită. Vreţi să vă convingeţi? Intraţi într-o librărie suficient de mare şi în care librarul ştie să-şi vândă marfa şi veţi constata că rafturile destinate cărţilor para-religioase şi chiar oculte ocupă o parte însemnată a spaţiului librăriei. Ba există chiar şi librării specializate în „ştiinţe oculte”. Ce anume caută cititorii nu ştiu nici ei, dar caută şi cu siguranţă că în curând se va găsi ceva. Nu vor găsi acolo şi nu ei. Am constatat doar că există o intensă preocupare în acest domeniu, semn că oamenii doresc o schimbare.
<br />
O catastrofă nucleară,  că tot am amintit de ea, va exista, dar nu în măsură să facă pământul ţăndări. Una mai mică va fi suficientă pentru ca oamenii să se reorienteze. Ceea ce ştim este că întregul arsenal propagandistic utilizat azi, începând cu creştinismul şi terminând cu democraţia, va cădea în mod lamentabil. Asta, însă, nu înainte de a găsi ceva de pus în loc. Nu că acel ceva va fi mai bun, dar nu se poate fără el. Nu poţi să înlături ceva fără să pui altceva în loc. Că nu ştiu eu acum cum va arăta acel ceva, este paguba cea mai mică, fiindcă oricum pe mine nu mă întreabă nimeni. Asta nu înseamnă că el nu va fi. Va fi, pentru că prea îl caută multă lume.
Am văzut cum oameni educaţi au luat decizii greşite, sau au fost incapabili să reacţioneze corect în faţa celor mai puţin educaţi. E limpede că educaţia nu i-a ajutat, ci, dimpotrivă, i-a împiedicat, pentru că le-a inoculat o schemă de comportare ineficientă. Exemple s-ar fi putut da din aproape orice domeniu, nu numai din categoria celor mărunte din viaţa unei persoane oarecare. Ne este limpede acum – sper – că ceva fundamental trebuie să se schimbe în „filozofia” noastră şi nu la suprafaţă, ci în profunzime, la nivelul principiilor.
<br />
Am discutat cu precădere două domenii diferite, pentru unii opuse: religie şi politică. Aş fi putut alege şi altele, dar acestea mi s-au părut cele mai actuale. Soluţii? Numai aşa ceva nu mi-aş dori să fac! Poate că, totuşi, lumea s-a săturat de utopii. O analiză mai profundă a ceea ce suntem, unde ne aflăm, cum am ajuns aici şi aşa mai departe, este ceea ce ar trebui să facem. Cu o condiţie: SINCERITATEA. Să nu ne mai amăgim cu iluzii!
 
<p class="font size_large align_center color_maroon">
<b>
CUPRINS
</b></p>

<p class="font size_large align_left color_black">
<b>

Introducere .…………………………………………………	3
<br />
Nu sunt Harper Lee şi nici Ion Creangă ……….	6
<br />
La început a fost Cuvântul ………………………….	14
<br />
De la Creştinism la Comunism şi înapoi ………	43
<br />
Filozofia, sărmana… …………………………………….	55
<br />
Despre comunicare ……………………………………..	74
<br />
Epoca post-creştină ……………………………………..	85
<br />
Încotro? …………………………………………………………	106

</b></p>

</body>
</html>

�