Cam la fel stau lucrurile şi cu horoscopul. Dacă aflu că voi avea o zi bună, sunt capabil să fac greşeli din prea multă încredere în posibilităţile mele. Dacă însă aflu că voi avea o zi proastă, voi fi timorat şi voi greşi tocmai din lipsa elanului meu taurin. Cel mai bine ar fi să aflu horoscopul la sfârşitul zilelor proaste, pentru a-mi explica astfel eşecurile. Cel puţin ar fi un tonic pentru a doua zi când, cu siguranţă, horoscopul va fi favorabil, cel puţin în virtutea legilor statistice: după ploaie vine vreme rea. (Cred că era altfel, dar nu contează.)

Am încercat şi cu bioritmul. Pare mai ştiinţific, dar îmi creează senzaţia de maşină. Am sentimentul că sunt acţionat de un mecanism bielă-manivelă ce se mişcă obsedant, în acelaşi ritm, fără încetare. Sau, vai, odată şi odată se va opri, spre dezamăgirea cititorilor biografiei mele. (Toate lucrurile bune au un sfârşit.) Dar să nu ne precipităm; abia am început să scriu.