Mai târziu, am aflat că sunt născut în zodia Taurului (2 Mai 1937), asemenea altor oameni de bine, ca Lenin şi Marx. De curând am aflat că Saddam Hussein era şi el doar cu 4 zile mai în vârstă decât mine. Hitler însuşi a aspirat la aceeaşi zodie, dar i-a lipsit o zi. Poate că tocmai acest sentiment de neîmplinire l-a făcut să fie atât de ambiţios. Ar mai fi şi Machiavelli, dar ăsta a fost un tip deştept, în ciuda celor mai machiavellici decât el, care l-au defăimat.

Anul cel mai fericit al zodiei mele este 2037. Vom trăi şi vom vedea, deşi vederea mă cam lasă.

La început am fost foarte dezamăgit de zodia mea, pentru că asociam taurul cu boul şi caracteristicile lui: prost şi încornorat. De aceea m-am căsătorit mai târziu. Se spune că „un măr pe zi ţine doctorul departe”. Nu ţine! Eu sunt un mare consumator de mere – am copilărit printre meri –, dar m-am căsătorit cu un medic. Am fost însă asigurat că zodia este bună. În fond, în antichitate, taurul era considerat simbolul forţei şi inteligenţei masculine, tocmai datorită coarnelor. Însuşi Zeus, într-una dintre cele mai bune zile ale lui, s-a travestit în taur. Se pare că eu am greşit epoca. Cred totuşi că zodiacul a fost inventat de femei, pentru că numai ele ar putea idealiza boul în asemenea măsură. Am auzit că, după zodiacul chinezesc, aş scăpa de această obsesie, dar nu-l cunosc şi nici nu sunt prea curios. Dacă-mi descopăr alte defecte? Nu-mi ajung cele pe care deja le cunosc?